vineri, 11 septembrie 2020

MOZAICUL BUCURIEI #35


Vineri e zi de rețetă pe blog, dar atât de bine m-am organizat între vizita unor oameni dragi și un interviu încât am rămas făr de timpi. 

  • Lipsesc nemotivat episoadele din iunie și iulie ale colecției. Mă strădui să le completez.   Din luna iulie păstrez o clipită căreia-i tot zâmbesc. Târziu o aștern, dar e mai important să o arhivez decât să contabilizez restanțe. 

Cărțile zic să-l trăim pe  Acum, momentul prezent, cu  Bucurie. Trece repede și dus  rămâne pe  vecie.  Dacă așa  spun învățații, cine-s io  să-i contrazic?  Clipa  aia  de-o  aștept  cu  garanția  fericirii:  marele pot câștigat la loto,  patru  copii, vacanța  în  Patagonia,  propria cofetărie,  cincizeci  de  kile,  poate  vor sosi  la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.

Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!


*


Dintre prietenii bărbați nu-l știu decât pe unul care să mă citească. Pe câțiva dintre oamenii din trecut mi-i presupun aproape de ecran, dar nu am certitudini.  Poate că-i bântui doar în ce fu. Așa se face că următoarele cuvinte mi-s Bucurie încă.

- Maria, dar tu scrii pe blog chiar cum vorbești. Și-s exact poveștile tale. Am fost foarte surprins. 

- Pe mine mă uimește entuziasmul care-ți însoțește mărturisirea și pentru care-ți foarte mulțumesc. 

R. își încheie mesajele cu tu scrie-mi căci eu te aud. În urechile mele însă, la fiecare verificare de text, înainte de publicare, răsună alealalte vorbe: scrii atât de întortocheat și de prețios

Nu-s puține momentele în care mă întreb cât de diferită mi-ar fi fost viața dacă la tot pasul, în pruncie, aș fi primit încredere și încântare. Posibil c-ar fi semănat cu momentele de îndrăgosteală închipuită or ba: m-ar fi atacat toate poveștile, ce s-ar fi cerut astfel spovedite. 

- Și ce frumos e tabloul din susul paginii...

- De aia nici nu mă tund. N-aș mai semăna cu mine...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu