Zambetania: ORA INIMII: SĂ NE CONECTĂM AICI ȘI ACUM

14/31 ➤ Provocarea lunii decembrie: 31 de povești pentru 31 de zile.

Doar șapte cărți (prin vară erau două duzini) mai cuprinde turnulețul cărților nepovestite. Nu că m-aș fi învrednicit să scriu despre ele, cum n-am făcut-o întregul an, ci pentru că n-am mai terminat altele noi de multă vreme.

Îmi fu ușor să aleg Ora inimii. Este atât de specială!

De ce astă carte

Am o apucătură de care nu reușesc să mă dezbar. De câte ori ajung la bunică-mea, în toate clipele mă-ntreb de este ultima dată când o văd vie. O făceam și-n urmă cu un sfert de veac, pe când eram la facultate, o gândesc și acum. Sigur că bunică-mea o adunat în toată vremea asta de neliniști grele pentru mine ani pe plus, bașca-n iulie l-o-nceput pe 101, dar eu simt mereu același lucru: tre să ajung la bunica acum, sigur nu va mai exista o dată viitoare...

Așa e și cu unul dintre scriitorii mei preferați, Irvin Yalom. De câte ori îi mai apare o carte, mi se strânge sufletul, întrebându-mă dacă nu cumva este ultima... Nu mai spun că, de puțină vreme, am trecut la nivelul următor: îi accesez adesea pagina personală, administrată de fiul său Benjamin, cu teama că voi vedea acolo, negru pe alb, cumplita veste a dispariției. Pe 13 iunie Yalom a împlinit 94 de ani.

Și pentru că nu cu multă vreme în urmă Benjamin a repomenit despre Sakino, las și aici, vestea aceasta uluitoare, pe care fanii o cunosc cu siguranță: Yalom, după moartea soției sale Marilyn în 2019, s‑a recăsătorit cu Sakino Sternberg. A cunoscut-o pe Marilyn când avea 14–15 ani și au fost împreună aproape 75 de ani — mintea mea aproape că nu poate cuprinde informația aceasta. Sakino este și ea psiholog clinician, terapeut și are 76 de ani.

Am găsit pe YouTube ora ACEASTA de dialog între noii parteneri. Încă nu am vizionat-o. O păstrez pentru momente complicate, ca pe cea mai prețioasă dintre pătrățelele de ciocolată.

***** Povești terapeutice pentru oameni mari

Ora inimii este cea mai recentă lucrare a celebrului psihoterapeut Irvin D. Yalom, scrisă împreună cu fiul său, Benjamin Yalom. Și oricât mi-aș mai dori eu cărți noi, Ora inimii mi-a dat de înțeles că acest lucru nu mai este posibil sub semnătura lui Irvin. Timp de trei ani a scris bătrânul Yalom la carte, într-o grea izolare.

Cine este Benjamin? În lucrările anterioare ale lui Yalom, Benjamin este uneori amintit ca fiul său cel mic, cel care face teatru și are o carieră impresionantă în arta spectacolului. Fiul, pe pagina pe care o administrează în numele tatălui, povestește uneori cât de greu i-a fost să viseze la o carieră în psihoterapie în umbra tatălui său, dar că, după 25 de ani de teatru, tot a ajuns să-i calce pe urme.

Din cauza numelui meu, la început am simțit o presiune și o provocare uriașă: trebuia să fiu un terapeut incredibil de bun, pentru că așteptările erau foarte mari. A trebuit să înțeleg și că, orice aș face, pentru unii voi fi o dezamăgire din start. Dacă, de exemplu, cineva vine la o lectură publică doar ca să‑l vadă pe tatăl meu, îmi pare rău, eu nu sunt el. (…) M‑am obișnuit deja cu asta.

Care este contribuția lui Benjamin la Ora inimii? Ben editează de mulți ani munca tatălui. În perioada în care lucrau la Ora inimii, el se afla în mijlocul studiilor doctorale în psihoterapia de cuplu și familie. A fost o bucurie să colaborăm, să fim provocați să clarificăm și să reevaluăm unele dintre presupunerile mele (n.m. Irvin Yalom) și să îl am ca ultim student al meu, prin munca noastră asupra acestor pagini.

Revin la emoțiile lecturii. Aș zice că Ora inimii este cronica modului în care Irvin a fost nevoit să-și adapteze practica terapeutică în contextul înaintării în vârstă și al scăderii memoriei, dar și la condițiile pandemiei, care a mutat multe interacțiuni în online. Deși se vrea — și este — o carte plină de speranță (omul, la 90 de ani, încă își practică meseria profesionist), este în aceeași măsură și un raport al degradării fizice și mentale, firești și naturale, dar atât de dureros de urmărit.

Care este soluția lui Yalom când memoria i-o ia razna și nici starea fizică nu mai excelează? Își stabilește o formă nouă de practică: o singură ședință de o oră cu fiecare pacient, online sau în biroul din Palo Alto. Cartea prezintă câteva dintre aceste ședințe — cazuri scurte, intense, profund umane (100% Irvin Yalom cel de la 60-70 de ani).

Această carte este o colecție despre sesiuni unice cu persoane care caută îndrumare. Din peste 300 de astfel de întâlniri am selectat 22 de povești care sunt menite să ajute terapeuții și pe cei interesați de terapie, să transmită lecții specifice sau să dezvăluie dileme particulare. Vreau să precizez cât se poate de clar că nu sugerez ca o ședință unică de terapie ar trebui privită ca un model eficient de terapie! Este un lucru superficial să spun asta aici, dar dat fiind că domeniul nostru este condus de companii de asigurări și farmaceutice care doresc versiuni mai scurte și din ce în ce mai sărace ale a ceea ce ar putea fi terapia, simt nevoia să clarific. Speranța mea nu este ca experimentul meu să fie replicat, ci ca voi, dragi cititori, să puteți prelua lecțiile transmise aici și să le incorporați în practicile dumneavoastră în modurile pe care le găsiți cele mai utile.

După zece — sau câte or fi — volume citite din opera lui Irvin Yalom, de-aș fi nimerit peste Ora inimii făr să am habar anul publicării și de-ar fi fost omise detalii care să-i dea de gol data apariției, aș fi jurat că-i o carte scrisă în plină carieră profesională. Nu diferă cu mai nimic de celelalte volume în care sunt prezentate spețe reale, oameni în carne și oase, procesul terapeutic. Dintotdeauna Yalom a militat pentru terapia aici și acum, pentru prezență, conexiune, vulnerabilitatea și limitele unui terapeut. Tonul este și el același: cald, lucid, uneori dureros, alteori plin de umor și tandrețe.

Ocazional, am mai luat o carte de-a mea de pe raft (...) Am citit câteva capitole și am realizat că am doar o vagă amintire despre personaje și linia poveștii. Este derutant! În plus, adesea rămân cu gândul ăsta dulce-amar că „tipul ăsta care-am fost odată e un scriitor foarte bun, mult mai bun decât sunt eu acum”.

Nu știu de este o carte de rămas-bun, deși cam asta răsună de pe aproape fiecare pagină, dar este cu siguranță o lucrare specială. După aproape 60 de ani de practică — adică după o viață dedicată psihoterapiei — omul acesta continuă să scrie autentic, cu sinceritate și vulnerabilitate. Și o poate face nu doar cu autoritatea calificărilor sale dovedite și răsdovedite în atâția ani, ci și din postura medicului care analizează pacientul... pe sine. Câți oameni să fie în lumea asta care să scrie atât de profund despre doliu, îmbătrânire, moarte — nu de pe margine, ci din mijlocul lor!

Plus, ca să fiu sincer, eram curios. Făcusem o intervenție neconvențională și voiam să văd cum a ieșit. Da, chiar și la această vârstă înaintată, încă sunt curios în legătură cu munca mea și cu pacienții mei. Ce ajunge la ei? Ce îi ajută să se schimbe? Și cum pot deveni un terapeut mai bun? Întrebări vechi ale domeniului meu de activitate, toate încă fascinante pentru mine.

Nu este primul volum în care temele abordate sunt: îmbătrânirea și pierderea memoriei, depresia, relația terapeut–client în condiții limitate, abuzul, abandonul, autenticitatea în întâlnirea umană, impactul pandemiei asupra psihoterapiei, dependența, frica de moarte, rolul vulnerabilității în vindecare — dar parcă, de astă dată, luciditatea analizei năucește mai mult.

...în cea mai mare parte, eram fericit să joc rolul de guru pe vârful muntelui, realizând că aș putea folosi înțelepciunea cu care oamenii mă priveau și să folosesc acea putere pentru a-i ajuta să se schimbe.

Ce păcat că taman acum a trebuit să renunțe la ședințele de terapie și nu a mai găsit nicio cale să le continue! Mă gândesc că ar fi putut să-l asiste pe fiul său sau, nu știu, să identifice o modalitate pentru a nu renunța definitiv. Pe de altă parte, chiar nu merită și omul acesta să se odihnească? Povestea Benjamin, în rapoartele pe care le face periodic despre viața tatălui său, că acesta preferă seara filmele de comedie, că a început să piardă partide de șah...

...atunci când mă pregăteam să devin psihiatru eram în terapie personală cu o psihanalistă de școală veche care mai mult stătea și mă asculta, fără să ofere nimic din ea. Doar bunul ecran vechi, alb, freudian, cu câte un gest din cap sau câte un „hmm” ocazional și uneori o interpretare a viselor sau un pic de asociere liberă. Era rece și distantă. Am stat pe canapeaua ei patru zile pe săptămână timp de trei ani. Poți să-ți imaginezi? Șase sute de ore în total. Și singurul lucru util pe care l-am învățat de la ea în toate acele ore a fost că ăsta nu era genul de terapeut care îmi doream să fiu.

Credința lui Yalom că, în esență, dacă un client experimentează în cabinet o întâlnire autentică cu un alt om, atunci va avea șanse mai mari să poată crea astfel de întâlniri și în viața de zi cu zi m-a purtat cu gândul la Soluția Schopenhauer, pe care a publicat-o taman cu două decenii în urmă. Ar fi interesant de urmărit cum și-a schimbat practica terapeutică de-a lungul carierei. Pentru mine, ca simplu cititor pasionat de psihoterapie, fără niciun fel de aprofundări, pare aceeași dintotdeauna: puterea vindecătoare a terapiei de grup, concentrarea pe aici și acum, vulnerabilizarea specialistului ca formă de exemplu personal.

Despre steluțe

8/12 ➤ Cartea lunii februarie, anul 2025

Am cumpărat volumul în ianuarie, cu o reducere de 10%; a costat 50 de lei. L-am citit în februarie, împreună cu un alt titlu (Omulețul din perete), într-o călătorie cu trenul de peste 16 ore. Mă amuză acum o însemnare de pe fișa de lectură: Mai citeam o poveste, o mai boceam în văzul lumii, a mai trecut o oră din drum.

Deși am luat șase păginițe de notițe, am preferat să nu abordez deloc cele 22 de cazuri expuse de Yalom și să las cititorilor surpriza neștirbită, în descoperirea lor.

Irvin Yalom a început să scrie împreună cu Marilyn, când aceasta era pe patul de moarte, o carte. A sfârșit-o singur. Marilyn a fost eutanasiată. Cartea se numește O chestiune de viață și de moarte. Benjamin Yalom a început să scrie împreună cu tatăl său, la 90 de ani, o carte. A sfârșit-o singur, pentru că starea de sănătate a seniorului nu a mai permis continuarea. Cartea se numește Ora inimii. Mda, circuitul vieții ș-al morții!

M-am tot referit la notițele de pe pagina oficială a lui Irvin Yalom pentru că sunt singurele legături cu acesta. Scria acolo Benjamin că, astăzi, anxietatea tatălui său față de moarte este zero. Nici nu putea fi altfel pentru un om care și-a găsit atât de devreme sensul vieții, a cultivat relații familiale și de prietenie puternice, a experimentat cam tot ce i-a trecut prin cap. Dacă nu are regrete, de unde frici?

Este o lucrare pe care o recomand din toată inima pentru puterea lui: Ai încă timp, întotdeauna ai încă timp! Nu vei mai fi niciodată la fel de tânăr ca astăzi! Ai cincizeci de ani, ești abia la jumătatea vieții! Niciodată nu contează ceea ce ți se întâmplă în viață, ci doar cum reacționezi tu la ceea ce deja s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat! Nu poți modifica nimic din ceea ce a fost, dar ai o putere imensă asupra lui acum și, prin asta, asupra lui mâine!

Ora inimii: să ne conectăm aici și acum de Irvin D. Yalom și Benjamin Yalom, traducere din limba engleză și note Cătălina Dumitrescu, editura Vellant, 2024, 254 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturile abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Despre alte titluri semnate Irvin Yalom am povestit AICI.

➤ Celelalte aproximativ 450 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

luni, 29 decembrie 2025

ORA INIMII: SĂ NE CONECTĂM AICI ȘI ACUM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu