Zambetania: MIC DEJUN LA TIFFANY

11/31 ➤ Provocarea lunii decembrie: 31 de povești pentru 31 de zile.

De ce astă carte

În vacanța din iulie, deși mi-am împachetat vreo patru cărți, după ce am terminat două într-o singură zi, am rămas fără nimic de citit. Mi-am ales, din colecția Cotidianul.Literatura, rămasă încă în apartamentul copilăriei, pân or fi bani pentru biblioteca albă de la casă, un volumaș de 150 pagini. Grozavă alegere!

**** Patru povestioare, dintre care una faimoasă

Volumul Mic dejun la Tiffany reunește patru texte care surprind excelent diversitatea scriiturii lui Truman Capote. Povestirea titulară, devenită celebră, portretizează viața prețioasă a lui Holly Golightly în New York. Alături de ea, Casa florilor prezintă destinul unei prostituate, Chitara cu diamante explorează prietenia în condiții vitrege, iar O amintire de Crăciun evocă emoționant copilăria autorului. Împreună, aceste texte dezvăluie un scriitor capabil să treacă de la strălucire la nostalgie, de la ironie la emoție pură - sofisticat, nostalgic, poetic și profund uman.

Sunt un om pasionat de statistici; în cazul cărților le-aș numi mici inginerii. Astfel, primul lucru observat fu că, deși volumul întrunește 155 de pagini, Mic dejun la Tiffany, primul text, acoperă 100 de pagini, iar celelalte trei își împart în mod aproape egal paginile rămase.

Deși Lucia Pop menționează, în scurta prezentare a autorului și operei, că Mic dejun la Tiffany a fost publicată în 1961, AI insistă că anul corect este 1958 și că 1961 reprezintă doar momentul ecranizării. Cert este că celelalte trei povestiri au fost scrise cu mult înainte: 1950 Chitara cu diamante și Casa florilor, iar în 1956 O amintire de Crăciun. Născut în 1924, Capote a murit în 1984; este dară printre norocoșii care or prins faima mondială în timpul vieții.

Nu umbla niciodată fără ochelarii de soare, era întotdeauna bine îmbrăcată, era un fel de logică și de bun gust în simplitatea hainelor ei, în nuanțele de albastru și de gri lipsite de ostentație, care o făceau pe ea să strălucească. Ai fi putut să crezi că era model de fotograf sau poate o actriță tânără, numai că era limpede, ținând seama de orarul ei, că nu putea fi nici una, nici alta.

Mic dejun la Tiffany – presupun că-n zilele noastre e aproape imposibil de receptat impactul pe care l-a avut acum șapte decenii. Libertatea stilului, excentricitatea lui Holly Golightly, care sfida convențiile sociale ale vremii, toate-s astăzi percepute ca firești. Eu, deși aveam în minte imaginea iconică a lui Audrey Hepburn, habar n-aveam de firul narativ. Holly Golightly e o călătoare. La doar 20 de ani, are un trecut misterios și organizează frecvent petreceri fastuoase, unde invită bărbați influenți din oraș. Este fermecătoare și seducătoare, nonconformistă, dar și capricioasă, nestatornică, excentrică.

- Ce înseamnă Călătoare?
- A, cartea mea de vizită[…] La urma urmei , cum pot să știu unde am să trăiesc mâine? zise ea ridicând din umeri. Așa că le-am spus să scrie Călătoare.

Am fost dezamăgită de lipsa unui deznodământ. După atâta efort investit în conturarea lui Holly, cortina cade brusc, lăsând doar semne de întrebare. Înțeleg că finalul reflectă chiar stilul ei imprevizibil, dar orișicât, senzația e asemănătoare cu lectura unui roman polițist în care, după o anchetă lungă, criminalul necunoscut rămâne.

Mă liniștește pe loc tihna și splendoarea locului; nu ți se poate întâmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili și bine îmbrăcați, în mireasma aceea plăcută de argint și de portvizite de crocodil. Dacă aș putea găsi un loc în viața reală în care să mă simt ca la Tiffany, aș cumpăra niște mobilă și aș boteza pisica.

Aflu de la AI câteva informații surprinzătoare, care mi-ar fi oferit o altă perspectivă asupra lecturii, dacă le aflam la timp. Capote a scris povestirea cu Marilyn Monroe ca inspirație pentru Holly Golightly, întruchiparea feminității seducătoare, fragile și imprevizibile. Autorul chiar și-a dorit ca Monroe să joace rolul. Ea era „visul lui Capote” pentru Holly. Totuși, Monroe a refuzat rolul, la sfatul agentului ei, care considera că interpretarea unei „fete de companie” ar fi dăunătoare pentru imaginea ei publică. În locul ei, Paramount a ales-o pe Audrey Hepburn, care a transformat personajul Holly într-un simbol al eleganței și rafinamentului, chiar dacă era foarte diferită de imaginea inițială a lui Capote.

Celelalte trei povestiri, mult mai scurte ziceam, cred că merită cu adevărat citite, deși se află în umbra celebrității primei scrieri. Casa florilor surprinde o poveste de dragoste ce sfidează convențiile. Chitara cu diamante aduce un ton melancolic, plasat într-o colonie penitenciară, unde prietenia și libertatea se ciocnesc de realitatea dură. O amintire de Crăciun este cea mai emoționantă, o evocare nostalgică a copilăriei și a legăturii dintre un băiat și o bătrână mătușă. Zău că-s mai faine, fiecare în felul ei arată diversitatea lui Capote dincolo de strălucirea lui Holly Golightly.

Mă cuprinde o căldură, ca cea a butucilor ce trosnesc în cămin. Mă simt fără nicio grijă, liber ca vântul pe coș. Prietena mea valsează în jurul godinului. A ridicat tivul rochiei ei sărăcăcioase din stambă înflorată, și îl ține ca la o rochie de bal. Arată-mi drumul spre casă, cântă ea, iar pantofii de tenis i se hârșâie zgomotos pe dușumea. Arată-mi drumul spre casă.

Despre steluțe

6/31 ➤ Cartea lunii iulie, anul 2025

Deși unei singure povestiri i-am acordat cinci steluțe (O amintire de Crăciun) și încă uneia patru steluțe (Chitara cu diamante), iar la celelalte două am oscilat între trei și patru steluțe (Mic dejun la Tiffany și Casa florilor), de multe ori pe fișa de lectură mi-am notat: frumos or superb de-a dreptul.

Poate că, de-aș fi citit volumul acasă, printre momente de amestecat în arpacașul cățeilor or de legat roșii în solarul încins, n-ar mai fi fost aceeași bucurie lectura aceasta.

Așa, cu bunica împlinind 101 ani și văicărindu-se că o urmărește soarele, cu țânțarii care m-au nimicit și cu cei mai sălbatici opt pui de pisică, parcă alta fu deschiderea.

Mic dejun la Tiffany și alte povestiri de Truman Capote, traducere de Constantin Popescu, editura Univers, 2006, 157 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturile abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte aproximativ 450 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

miercuri, 17 decembrie 2025

MIC DEJUN LA TIFFANY | TRUMAN CAPOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu