Zambetania: NOI CONTRA VOASTRĂ

Ce de restanțe, ce de nechef!

De ce astă carte

Pentru că mi-s ăl mai fan imediat ce-o răsărit un voucher pe cărările virtuale, mi-am și comandat volumele ce-mi lipseau din opera scriitorului de-l tot cocoț în vârfuri de topuri personale. În clipa asta am citit integral ce-o apărut în limba română și coafura domnului Backman rezistă perfect acolo sus-sus unde-i aburcat încă de la prima întâlnire.

*** Despre noi

Pân aproape de finele lui aprilie nu citisem decât două cărți. Cea despre care am scris ultima dată Prințesa ghețurilor și cea care s-o nimerit a fi cartea lunii (despre care voi povesti curând). Mai abandonasem în aceeași perioadă vreo câteva volume mult înainte de ultima pagină. Disperată că tre să dreg urgent pocinogul pân la sosirea lui mai, mi-am ales din teancul necititelor ultima bucată a colecției Fredrik Backman. Anticipam că cele peste 500 de pagini le pot găta într-o zi de va fi să fie o scriitură d' aia bună. Nu fu ș-atunci m-am lălăit pe două zile, c-așa de bine scrie și când scrie rău.

Noi contra voastră este continuarea romanului Scandalul și pare tare nedrept că nu-i pe nicăieri menționată pe copertă informația. M-am tot întrebat ce-aș fi priceput din cartea de azi de n-aș fi avut atât de vie în minte povestea scandalului. Am fost surprinsă că n-am uitat-o-n 2 ani. ACI am scris despre ea.

Politica n-o mai bifase domnul Backman în scrierile sale și presupun că era musai. Tehnica este aceeași: scoți un personaj din tonurile cenușii ale judecății lumii și-i așezi fundițe roz în păr și ochelari cu inimioare pe nas. N-aș zice că nu mă fascinează încă găselnița aceasta atât de backmaniană. Niciodată nu-i destul să aflu despre cât de înșelătoare sunt aparențele.

N-am simțit nicicând că primul volum are nevoie de o continuare. Cele 5 steluțe dăruite Scandalului erau pentru o poveste rotundă, perfect închisă, făr de neajunsuri. Acum, după ce o trecut o lună peste lectura lui Noi, aș zice că o inventat continuarea doar pentru a omorî două dintre personajele faine. Altceva nu mi-o rămas în minte din toată zarva aia întinsă pe 500 de pagini. Da, domnule Borges, încă o dată se dovedește că romanul nu-i decât o specie cu multă umplutură. Să mai zic că-i pe cale să apară și continuarea cu numărul trei, de n-o fi fost publicată deja? Sper să fie scrisă din punctul de vedere al agresorului, singurul abandonat pe drumul dintre cele două volume.

Sune se scarpină pe burtă. El e cel care obișnuiește să spună că doar ne prefacem că hocheiul e complicat, când, de fapt, nu e. Dacă dai la o parte toate rahaturile din jurul lui, jocul e simplu - fiecare cu crosa lui, două porți, două echipe. Noi contra voastră.

Orășelul este tot Bjornstad. Tot hocheiul îi este buricul. Și chiar de părea că Scandalul s-o netezit, n-ai să vezi! Maya îi în continuare nevindecată, parcă un an o trecut de la viol, părinții ei îs iară pe drumul carierelor lor separate și făr de timpi comuni (singurele personaje ale căror drame îmi par forțate, mama sacrificată, tatăl neștiutor, slavă cerului că măcar pe astea nu le-am mai bocit!), fratele Mayei deși crește în umbra traumelor capătă consistență și primește tandrețe de la Backman, Ana îi toată nădejde, Benji îi numa inimă, Sune supraviețuiește. Cum or încăpea toți oamenii ăștia faini în capul autorului lor?! Încă mă copleșește simplitatea prin care Backman își așterne poveștile și mă uimește făr de măsură cantitatea de emoție pe care o dăruiesc scrierile sale compuse doar din cuvinte netede, ca mai toate compunerile școlărești.

Ce-i nou atunci în Bjornstad și deci în Noi contra voastră? Păi se decide de la centru închiderea clubului de hochei, un fel de deconectare de la aparate a unui sport aflat în moarte clinică. Ăsta-i așa ca un tablou principal și pe lângă el îs toate alealalte pictate din primul volum. Răsar și câteva personaje noi: politicianul manipulator, populist, antrenoarea făr de mamă și tată la antrenamente, o pruncă ambițioasă. Și ce personaje, că doară știm deja bine că niciodată negrul nu-i negru la Backman.

În Bjornstad, ne înmormântăm morții sub cei mai frumoși copaci. Îi jelim în tăcere, vorbim încet și adesea ni se pare că e mai ușor să facem ceva decât să spunem ceva. Poate pentru că aici trăiesc și oameni buni, și oameni răi, iar asta ne face complicați, pentru că nu e întotdeauna atât de al naibii de ușor să vezi diferența. Uneori suntem și una, și alta în același timp.

De închid ochii îs tot în lumea primului volum, chiar de și al doilea calcă pe aceleași urme. Camera fetelor și muzica lor, pădurea, sudoarea năzuitorilor, truda mamei de la baza organigramei, patinoarul, antrenorul făr de sarcini mi-s atât de familiare de mă-ntreb sigur n-am văzut un film și doar am iubit o carte?

Știu că n-am zis mare lucru, dar întâia mea grijă îi să nu dezvelesc viitorul scandalului pentru cei care au citit doar întâiul volum.

"Trebuie să ai în tine haos ca să dai naștere unei stele căzătoare". Undeva, mai departe, într-un cimitir, un tânăr șutează puc după puc într-o piatră de mormânt. Are răni pe încheieturile degetelor și altele, încă și mai urâte, în suflet. Alan Ovich e mort, Kevin Erdahl e ca și mort pentru el. Benji e un bărbat căruia îi plac bărbații și pe cei pe care-i iubește, îi pierde. Greu să aibă cineva mai mult haos de atât înlăuntrul lui.

Despre steluțe

Nu-i o carte de 3 steluțe, dar e pe ultimul loc din tot ceea ce am citit semnat Fredrik Backman și n-am știut cum altfel s-o pedepsesc. Asta nu-nseamnă că nu m-o bucurat regăsirea lui Benji, personajul meu preferat din întreaga serie, a Mayei și Anei ș-a clanurilor lor. Bașca o mai răsărit încă unul pentru care să mă doară inima. Cred doar că-s furioasă pentru că s-o redeschis toate ferestrele lumii ăleia al cărei parfum îl adorasem. Amu e un altul nou și iubibil, dar eu îl vreu pe ălălaltu. Chiar îs nerăbdătoare pentru ridicarea cortinei și pe numărul trei al seriei. Poate-l voi judeca mai potolit.

La fel e și-n căsnicie - nu se măsoară cât e de reușită atunci când bem vin înainte de prânz și facem sex fantastic și cea mai mare problemă a noastră e că nisipul e un pic prea fierbinte și soarele bate prea tare în ecranul telefonului când ne jucăm. Se măsoară în banalul de zi cu zi, acasă, la nivelul cel mai de jos, în care vorbim unul cu celălalt și cum rezolvăm problemele.

Noi contra voastră în clasamentul meu are meritul de a fi umflat un roman nu tocmai ăl mai grozav în cartea lunii, dar despre toate acestea în episodul următor.

Noi contra voastră - Fredrik Mackman, editura Art, 2019, 544 pagini.

____________________

În 2021 am mai citit:

miercuri, 9 iunie 2021

NOI CONTRA VOASTRĂ - FREDRIK BACKMAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu