B. nu poate intra-ntr-o librărie făr să cumpere cărți. Și io-s așa, dar mie-mi ies în cale doar dintre cele virtuale. Deh, pe ulița noastră, singurul meu loc de promenadă, încă nu-i niciuna fizică ivită. Dintr-o întâlnire de asta s-o-ntors cu două volume pentru mine. Nu prea știe el ce citesc eu cu plăcere, doar că mă nimerește de FIECARE DATĂ.
**** Despre mai mult de trei zile
- Am înțeles de la Google că-i un titlu dintr-o serie de vreo 14. N-aș fi zis. O avut și cap și coadă.
Un comisar, Ewert Grens, pare că așteaptă pensionarea cu nerăbdare. La cât îi de singur n-aș paria pe entuziasmul pentru zilele făr de muncă, dar așa-l desenează autorul său și mă prefac să-l crez. În 6 luni împlinește 65 de ani și are verde la dosarul cu șină pentru Casa de Pensii.
Apoi mai apare după comisar și o lume a mafioților și a traficului de arme dintr-o Suedie de n-aș fi zis în veci că-i prin topurile astea negre.
Grens s-a sprijinit de umărul mortului când s-a ridicat și și-a întins genunchiul, așteptând să scadă durerea care zvâcnea. Palierul fusese blocat cu bandă albastru cu alb, iar Krantz și Errfors, tehnicienii criminaliști și, respectiv, medicul legist sosiseră cu trusele lor negre. Un om decedat care le dădea un loc de muncă atât de multor oameni vii. Acesta era momentul pe care îl așteptau cu toții, fără consecințele violenței nici unul dintre ei n-ar fi avut un rost. Sensul morții ca o condiție pentru lipsa de sens a vieții.
Și ultimul personaj e tot un polițist, Piet Hoffman, care n-o lucrat decât vreo douăzeci de ani sub acoperire în lumea de care pomeneam. Spre deosebire de Ewert, care-i singur pe lume și prizonier al trecutului urcat pe piedestal, Piet are o familie frumoasă, ceva nevastă și prunci vreo trei. Amuș conduce o firmă de pază, protecție și securitate.
Pac, pac! Acțiune! Ce să vezi, chiar o crimă! Surprize, surprize. Primul cadru: o familie de polonezi cu cinci membri trăiește o aniversare. Zana împlinește 5 ani, are tort cu lumânări roș - albastre, exact ca pe coperta volumului. Ultimul cadru: ajunge Ewert, peste zile și nopți, chemat de vecinii îngroziți de mirosul suspect la fix pentru a descoperi o familie executată și o supraviețuitoare, Zana.
Trec repede 17 ani ca azi. Polițistul nostru n-o descoperit criminalii, da-i chemat în același apartament pentru o spargere. Moment propice pentru Hoffman să-și facă intrarea pe scenă. Taman ce se hotărâse după două decenii ziceam să renunțe la infiltrarea printre traficanți periculoși și anihilarea lor din interior pentru a se dedica vieții liniștite de familie. N-ai să vezi! Soarta are alte planuri pentru Măria Sa.
Ăsta-i preambulul. Unul vrea să renunțe la viața de polițist în favoarea pensiei, ălalaltu la cea de agent sub acoperire pentru a se dedica familiei, Zana o mai fi și ea pe undeva. Mafioții îs peste tot ș-au o misiune pentru Piet care nu prea corespunde cu agenda sa cea nouă. Încă un pas și-i lângă Ewert, care nu-i taman prietenul său cel mai bun și amândoi lângă Zana, c-așa- i în filme, toate legăturile imposibile devin vizibile.
Pentru că am fost foarte interesată de finalul celor trei zile am citit repede cartea. M-a uimit la genul acesta de literatură emoția. Am bocit de-am rupt. Dincolo de lumea oribilă pe care o zugrăvește, care mă tem că-i palidă-n raport cu realitatea, m-au impresionat prieteniile dintre personaje și sentimentele foarte puternice din cadrul familiilor. S-o acordat multă atenție detaliilor și pe mine asta mă cucerește mai mult decât poveștile. Și nici nu-i o singură poveste, ci-i ofertă de vreo patru la pachet.
Se văicărește Google că-i ușor de identificat criminalul, la mine pe lista suspecților fu ultimul, ceea ce e un indiciu perfect pentru verdicte în cărțile polițiste, dar am uitat de teoria asta taman atunci.
Despre steluțe
Am terminat cartea în februarie, când slavă mie am reușit să respect planul celor 50 de pagini de citit pe zi. M-am tot sucit atunci dacă s-o numesc cartea lunii or ba. Pân la urmă am nominalizat un Fredrick Backman ș-ai lui Oameni anxioși.
Trei zile nu m-o cucerit prin scriitură or personaje (poate că aci e de vină faptul că-i doar o piesă dintr-o serie). Povestea o fost însă așezată-n carte într-un ritm care m-o prins. N-aș zice că fură super acțiune și mega suspans. Pur și simplu ritmul m-o îmboldit să-mi dau cu părerea și chiar să fiu convinsă că pariez pe vinovatul corect. N-ai să vezi! Am fost la ani lumină de adevăr, dar asta n-o anulat nimic din interesul de pân la el.
Aș zice că-i o carte pe care de n-o citești nu pierzi nimic, dar de-ți iese-n cale îi aducătoare de ceva bucurie.
Trei zile este o poveste teribilă despre trădare și răzbunare, care îi reunește pe Ewert Grens și Piet Hoffmann – două dintre personajele emblematice ale lui Anders Roslund – într-un roman de acțiune alert și tensionat. În trei zile ies la iveală secrete păstrate cu sfințenie timp de două decenii, iar în final, cortina cade, dezvăluindu-l pe ultimul și cel mai neașteptat.
- Trei zile - Anders Roslund, traducere din limba engleză și note Dana-Ligia Ilin, editura Litera, 2020, 526 pagini.
- Cine mi-a ucis fiul? Dosarul Frumușanu-Crăiniceanu se redeschide ****
- Flăcări, foc, arderi interioare... - Simona Ardelean **
- Devenirea - Ovidiu-Dragoș Argeșanu ****
- Mobilul - Stephen King ***
- Ghicește-mi în cafea - Victor Ion Popa *****
- Omul care vedea dincolo de chipuri - Eric-Emmanuel Schmitt ****
- Felix și izvorul invizibil - Eric-Emmanuel Schmitt ***
- Contorsionista - T. O. Bobe ***
- Oameni anxioși - Fredrick Backman ****
Inseamna ca o sa-ti placa si cartile din seria "Bunicul", scrise de Petre Salcudeanu :) Le ai prin teancurile de carti necitite :P
RăspundețiȘtergereApropo, am incepu sa citesc despre mama cu ochii verzi si de la primele pagini am o senzatie de lovitura puternica in capul pieptului. Subtirica, dar dura cartea asta. Credeam ca o dau gata intr-o seara, si uite ca nu pot citi din ea mai mult de 2-3 capitole, numarate si cele ce contin o singura fraza :)
Sper s-o poți duce, nu-i deloc printre cele de-ți plac ție. Am înțeles că următoarea publicată acum de autoare e și mai faină, abia o aștept. Păi dacă-i cu crime bunicelu acuș îl pun peste rând direct pe noptieră:)))
Ștergere