Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/2019/2020/2021.
- Exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
*
Nu era o zi rezervată poveștilor. M-o-ntristat că ultima filă a proiectului acesta atât de special fu adăugată cu 4 luni în urmă ș-am abandonat rețeta zilei. Dacă tot mi-am suflecat mânecile pentru șters praful și alungat păianjenii scot spre lumină o restanță.
De Crăciunul trecut, pe când pregăteam vizite scurte în drumuri lungi, m-am gândit c-ar fi bine să cheltui în avans banii de la Mama Buna dacă tot vreau să și înțeleg ceva din ei și să nu rămână confiscați la primul Peco de pe autostradă. N-o fost dată-n ultimul deceniu când să ajung la bunica și să nu capăt pomană-n bani. Cum era un fapt mai sigur decât că anul se încheie pe 31 decembrie, m-am pus pe cheltuit pielea ursului din pădure ziceam. Am intrat în librăria mea virtuală, mi-am ales cărți de o sută de lei, căci nu funcționez decât cu rotunjimi de astea, și mi-am văzut de bagaje. A doua zi parcă fu prea puțin din dar, așa că am dublat comanda și am menționat să-mi fie livrată când mă-ntorc eu cu mulți bani de la țară.
E limpede că am făcut cale-ntoarsă cu zero bani, că de n-ar fi nu s-ar povesti, așa c-o trebuit să mă căciulesc la B. să-mi plătească volumele. Și cum să mă ploconesc pentru două milioane era sub demnitatea mea, am crescut comanda la trei ca să știu o treabă. Din fericire cele unșpe volume or ajuns prin februarie, unul dintre ele fu întârziat la tipar, timp berechet să adun banii. Mă și mir c-am rămas doar la trei sute de lei la cât de mult timp am avut la dispoziție să plimb coșul online.
După o lună am terminat de citit jumate dintre ele și am început alte două. Măcar nu le-ai cumpărat să le ții în traiste cu anii, mă-ncurajează B.. Tot acolo vor sfârși chiar de-s citite, în următorii zece ani nu vine rândul bibliotecii la comandă îi răspund cu optimismul caracteristic. Hai, cu banii ce-i primesc de Paște de la bunica să le meșterești un raft! am continuat sfătoasă. N-o răspuns entuziasmului meu. Pesemne că-și făcea socotelile cât o să-l mai coste curând și moftul ăsta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu