duminică, 28 februarie 2021

OAMENI ANXIOȘI

 ➽ (2/12) Proiect special 2021 Cartea lunii. 

Încerc să sucesc criteriile de selecție a cărților ce vor ajunge-n Top 10. Chiar de aveau 5 steluțe, de erau citite la-nceputul anului, n-aveau nicio șansă în clasamentul întocmit în fiecare decembrie pentru lecturile anului. Oricât de grozavă ar fi o scriitură, peste emoția ei se vor așterne alte și alte povești. Poate voi ajunge la o nominalizare mai puțin subiectivă astfel. Tărăboiul se mută acuș pe cărțile de 5 steluțe ale unei singure luni. De ce să fie simplu, când poate fi atât de complicat? 


De ce astă carte
Mi-o ieșit complet din minte în 2020 că Fredrik Backman este unul dintre scriitorii preferați. De n-aș trage nădeje aceeași scăpare să se petreacă și cu locul întâi de pe lista deserturilor, m-aș speria. Ultima carte să-i aparțină am citit-o-n urmă c-un an și n-am mai trecut altele pe liste de dorințe, căci bani să vie, cărțile le știu, mi-am zis. 

Când am aflat în darul lui Moș Crăciun pentru G. unul dintre volume, m-am  crucit la uitare. Întâmplarea o făcut ca după ce-mi fu reamintită-n ăst fel dragostea omisă,  să descopăr pe unul dintre blogurile preferate reduceri de 30%  pentru toate cărțile lui Backman. Mi le-am comandat pe cele trei necitite.  Ce mai contează că astfel am încălcat a doua oară-ntr-o lună legea care mă obligă să-mi cumpăr o singură dată-n an cărți, în noiembrie-le cu Vinerea Neagră. 

  • Până pe 15 martie 2021 AICI este voucherul pentru 30%. Mai am și eu (doar unul) de 10% de vă este de folos. Volumele cărora li se aplică sunt cele ale editurii, deci nu doar toată opera lui Backman din limba română. 

**** Despre niște oameni, despre toți

E a dracu de greu a zice despre carte păstrându-i apoi integrale misterele. Și-s cu_caru' surprizele. Nu sunt un om pe care să-l atragă comedia. Uneori pe YouTube râd cu lacrimi la momente de stand-up comedy, dar de regulă evit genul. Or Oameni anxioși începe ca o piesă de teatru cu proști. Sau ca un film,  că tot e sigla Netflix pe copertă. Și așa-s decât vreo 400 de pagini, pe timpul cărora pariul pe carte  n-o depășit 3 steluțe. Povestea e greu de crezut, aproape neverosimilă și prin multe părți absurdă. Și-i atât de încâlcită încât nici nu mi-am bătut capul s-o mai pricep toată în final.  
Această carte este dedicată vocilor din capul meu, cei mai bizari prieteni ai mei. Și neveste-mii, care locuiește cu noi.
Se petrece un jaf la o bancă, asta-i pățania. Omul cu fața acoperită și pistol n-are altă scăpare decât un apartament deschis spre vizionare. Acolo se întâlnesc nici două mâini de personaje și gata cartea. Le-am uitat pe cele trei din exterior: un psiholog fără experiență (e o ea), un polițist tânăr (fiul)  ș-unul bătrân (tatăl). Și niște morți. Nu mulți. Nici puțini. 
Oamenii au nevoie de birocrație, pentru că asta le dă timp de gândire înainte să facă vreo prostie. 
Pe cine închide Backman în casa scoasă la vânzare? Păi: un cuplu format din două femei, o bătrână singură pe lume, o doamnă zgripțuroaică, un actor, o pereche de bătrânei, agenta imobiliară și ăștia-s ostaticii parcă. M-am mirat că n-o adus ș-un negru.  Pe ei trebuie să-i salveze cei doi polițiști într-un ajuns de An Nou. Unele dintre dialoguri m-au amuzat, dar cele mai multe de pe la începuturi m-or enervat. Autorul tot își face eroii idioți și se străduie apoi să-și demonstreze teoria. De n-ar suci povestea la fiecare cadru, ar fi mai simplu pentru toată lumea. 

Altceva nu mai poci scrie făr să deslușesc suspansul de la tot pasul. 
Dumnezeu nu ne apără de cuțite,  de asta ne-a dat semeni pe lume, ca să ne apărăm unii pe alții.
Când toate ușile se închid și personajele părăsesc scena rămâne o poveste atât de specifică lui Backman despre puterea iubirii și frumusețea vieții. Se retrag toate vocile, doamne, ce zarvă mai fu, și strălucește Omul făr de măști, făr de trecut, doar dumnezeiescul. Ș-atunci toate momentele neverosimile, de la limita cu absurdul, devin căi spre salvare și nici nu tre să le crezi. Ele există și făr de credința ta. 
Suntem doar străini care trec unul pe lângă celălalt, iar anxietatea ta o atinge în treacăt pe a mea când fibrele hainelor noastre se încurcă și se descurcă preț de‑o clipă în aglomerația de pe un trotuar. Și nu știm niciodată cu adevărat ce facem unii cu alții, unii pentru alții, unii împotriva altora.
Știu că-s multe citate. Nu defilez nici cu jumate din ce mi-am notat. 
Se spune că personalitatea unui om este suma experiențelor sale de viață. Dar nu e întru totul adevărat, căci, dacă trecutul nostru ar fi tot ce ne definește, nu ne-am putea suporta pe noi înșine. Trebuie să ne convingem că suntem mai mult decât greșelile noastre de ieri. Că suntem și cele mai bune alegeri pe care le vom face, că suntem și toate zilele noastre de mâine încolo.


Despre steluțe
Oameni anxioși nu-i cartea preferată din ce-am citit aparținând domnului Backman. Ba-i chiar pe ultimul loc după  Ove, Bunica și Scandalul. Tuturor le-am acordat 5 steluțe și n-aș ști să le ordonez altfel decât după cronologia lecturilor. Și m-am tot întrebat, în aste condiții, dacă să nominalizez Oamenii la cartea lunii or ba. Mai am un volum citit în februarie despre care n-am scris încă și cu el s-o luptat în finală.
...dacă exersezi suficient de mult timp, poți ajunge să nu mai simți diferența dintre a zbura și a cădea. 
Pân la urmă faptul c-am întrerupt o duminică minunată cu prietenii (fu atât de antrenant ce se petrecu încât mă gândesc să înregistrez bucuria pentru proiectul special al lui decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile) doar pentru a termina boci ultimele 100 de pagini pân la miezul nopții și a și scrie despre ele înaintea lui martie dovedește că-i o coroniță foarte meritată. 
Corăbiile sunt mai în siguranță în port, dar nu pentru asta sunt făcute corăbiile.
Da, e un Backman mai blând decât în toate celelalte cărți. Și, ce să vezi, chiar și de scrie comedie, tot doare. Și nici lacrimile nu lipsesc. Deloc. Și-i tot scrisul lui ăla simplu, făr de metafore și încrâncenări, doar cu oameni. Cei mai simpli oameni. Toți. E magic pentru mine cum poate doar din dialog să construiască viețile integrale ale personajelor sale. Un subiect, un predicat și clipe. Un alt subiect, un alt predicat, o altă viață. Are o rețetă a succesului pentru a te face de fiecare dată prizonierul poveștilor sale. Și te-mpotrivești, că-i prea comercial, prea cu hăhăială ș-apoi te doare inima și ți se oprește respirația și când îți revii ești eliberat, îți poți aduna mucii și lacrimile. Și te arunci de bună voie și nesilit de nimeni repede în următoarea carte. Și-ncealaltă. 
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)