CONTORSIONISTA

De ce astă carte

Am de foarte mulți ani pe lista dorințelor Cum mi-am petrecut vacanța de vară, volumul lui T. O. Bobe. În perioada respectivă mă fascina pagina  publică a scriitorului. Apoi am uitat complet și de listă și de rețea. De Crăciun, când mi-am comandat mai multe volume cu gândul la banii pe care mi-i va lăsa Moșul sub brad (el n-o avut deloc intenția asta), mi-am reamintit de astă scriitură necunoscută mie din cărți. Întâmplarea o făcut să-mi apară cu reduceri de 60% două titluri ale autorului, fiecare 9 lei, care-n capul meu sună doar a TiOBebe, de nici nu-l găsesc din prima prin librăriile pe unde-l caut. În februarie nu mai fu vreme și pentru Bucla, dar apare-n lista lui martie. 

*** CONTORSIONISTA și alte povestiri

"Mă gândesc la Contorsionista de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renunțat între timp la vreo patru variante pe care începusem să le pun pe hârtie și la încă de două ori pe atâtea doar schițate în minte, însă n-aș spune că e o carte muncită. S-a conturat singură in ultimii cinci ani, dintre care mai ales în ultimii doi mi-a făcut cele mai multe surprize plăcute. Îmi pare rău că mă despart de ea tocmai acum, când începusem s-o scriu în sfârșit. Aș fi putut continua multă vreme, dar n-aș fi făcut decât ori să-i adaug osânză unor pagini și s-o aduc astfel în starea de carte copleșitoare, ori să o șlefuiesc până i-aș fi ucis toată grația. Cred, sper, că e nu atât admirabilă, cât mai degrabă vie, imperfectă, îngrozitoare și, poate, iubibilă." (T. O. Bobe)

8 povestiri cuprinde volumul de astăzi. Fu prima întâlnire cu scriitura tipărită a lui T.O.Bobe și-mi fu mirare. Parcă textele îs scrise de autori diferiți, atât de neasămănătoare și complexe sunt stilurile și tonurile. 

Deși una dintre pasiunile mele este aceea de a fi atentă la modul în care o carte este scrisă (cum sunt așternute cuvintele, cum e sucită povestea, cum arată scheletul construcției finale) îmi fu imposibil în Contorsionista să-mi împlinesc damblaua asta. Nu-i de nasul meu, clar! Mai facil pare că am priceput Solenoidul, chiar de m-am chinuit cu el vreo 4 ani. O propoziție (una!) care se întinde pe două pagini mi-o amintit de scriitura domnului Cărtărescu, aia de-o consideram imposibilă. Taman am aflat că există un imposibil al lecturii și mai mare.

După toate văicărerile astea să mărturisesc că jumătate dintre povestiri mi-au plăcut foarte mult. Așa se și explică de ce volumul nu zace în teancul abandonatelor. Primul text este Contorsionista și are ca temă exact ce promite titlul. E cea mai scurtă dintre proze, are doar 7 pagini, suficiente pentru tristețe și perfecțiune. Irina. I se duce un fir la ciorap m-o prins ca un roman d' ăla bunu d-al domnului King. Pe 30 de pagini Irinei doar i se duce firul la ciorap și ceva mai plin de suspans nici că există. Nemuritorul este preferata mea cu dublul său neputincios în a preschimba trecutul și zdroaba infinită pentru asta. Bună dimineața, cimpanzeeo! am citit-o cu sufletul la gură, chiar de n-am priceput mare lucru din simbolistica faptelor. Nici gândacul lui Kafka nu-l știu și tot îl am în gânduri de ani. Răpirea din serai are o durere ș-o frumusețe, o emoție a contrastelor, un greu al sucelii de-o găsesc cea mai oglindă a întregii scriituri. Din cele 8 texte, 3 fură imposibil de descifrat. Cum am întemeiat Montrealul (probabil o metaforă a puterii cuvintelor în lume), Cea mai frumoasă femeie din lume e un monolog obsesiv al unui prizonier într-o iubire ratată, iară Tandrețea felinelor mici o fi despre ce zice și titlul că de priceput n-am priceput. 

Mi-e tot mai limpede că așteptările exagerate cu care pornesc lectura devin un handicap pentru multe dintre volume. Am mai multă îngăduință pentru cele ce pornesc de la nivelul zero: nu știu, nu cunosc, aflu. 

Nu mi-am notat spre citare decât propoziția kilometrică, aia de amuș nu mi se mai pare atât de reprezentativă. Așa că întâmplarea o decis fragmentul de mai jos. 

... - Unde ești?

absența ta, ca o amenințare tăcută, ca un virus latent

ziua când ai împlinit optsprezece ani și fără să te anunțăm treizeci și doi la tine direct de la câmp, și tu, Ligia, și tu aveai părul prins într-o basma roșie, legată la ceafă, și toată casa era cu fundul în sus, mirosea a dizolvant de vopsea, am stat toți în curte, sub bolta de tămâioși, la lumina unui bec atârnat de un fir pe ușa întredeschisă a magaziei de lemne

- Unde ești?...

(Cea mai frumoasă femeie din lume, pagina 67)

Despre steluțe

Mi-o fost greu să duc volumul până la capăt ziceam. Două săptămână din lună doar asta am făcut. Au fost și povești pe care le-am iubit ziceam, alea ce-au conținut niscaiva logică narativă. Celelalte doar le-am buchisit zi lumină sufocată de planuri, dileli, metafore, obsesii, experiment literar. Nimic facil, nimic livrat de-a gata! Prea multe dureri de cap, zău! 

• Contorsionista - T. O. Bobe, editura Humanitas, 2011, 279 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**      volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****   scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

_________________

În 2021 am mai citit:

1. Cine mi-a ucis fiul? Dosarul Frumușanu-Crăiniceanu se redeschide ****
2. Flăcări,  foc,  arderi interioare...  - Simona Ardelean **
3. Devenirea - Ovidiu-Dragoș Argeșanu ****
4. Mobilul - Stephen King ***
5. Ghicește-mi în cafea - Victor Ion Popa *****
6. Omul care vedea dincolo de chipuri - Eric-Emmanuel Schmitt ****
7. Felix și izvorul invizibil - Eric-Emmanuel Schmitt ***