SIROP FIERT DIN FLORI DE SOC

• Mă strădui să revin la ritmul celor trei zambetane (luni, miercuri, vineri) , da-i a dracu de greu și pe cât dospesc pauzele pe atât pare mai imposibil ceea ce-n trecut îmi era suflare. 

Am în așteptarea scrisului de fix un an siropul de soc. Ar mai trece într-o clipită încă pe atât de nu m-aș tot trage de leni spre urnire. 

În 2019 am experimentat un sirop crud de soc, ACESTA. Deși mi-o plăcut grozav rezultatul final,  din cauza condițiilor nepotrivite din beciul nostru (este foarte cald) am tot avut emoții de voi reuși să-l conserv or ba. După un an de la preparare se prezenta excelent (am păstrat o sticlă special pentru diagnosticul acesta). Așa că-n anul următor am testat și varianta siropului fiert. N-aș ști a zice acum pe care dintre ele aș alege-o ca favorită. Poate pe cel crud pentru că a fost mai puțin dulce.  În 2021 voi lăsa toate florile să ajungă fructe pentru că am descoperit o rețetă minunată cu bobițele de soc. Încă o restanță de anul trecut firește.

INGREDIENTE pentru 2 litri de sirop

• 400 grame flori de soc
• 2 kilograme zahăr
• 1 lămâie felii
• 1 plic sare de lămâie (10 grame)
• 2.5 litri apă

PREPARARE

• Pentru că am observat că după spălarea buchețelelor cu flori de soc  apa rămâne galbenă, am presupus că astfel pierd aromă și culoare și am decis să folosesc florile nespălate. Adică le-am cules imediat după ploaie. Oricare ar fi varianta aleasă, sfatul meu e o scufundare cât mai rapidă și scurtă în apă. De zvântat pe hârtie absorbantă după spălare și abia apoi rupte doar florile. Depinde și de cantitatea de flori. Un lighean de ăla mare cu 2 kile presupune mulți timpi de nu există ajutoare pentru desprinderea florilor de pe tije. O cantitate mai mică nu presupune un efort foarte mare, mai ales că nu facem chiar toată ziua operațiunea aceasta. Se desprind doar florile, nu boboceii, nu insectele, nu frunze, nu codițe. 

• Am fiert apa  și după primele trei clocote am oprit focul. Am turnat-o  peste flori și le-am lăsat la infuzat până a doua zi. După ce s-au răcit le-am ținut la frigider și am mai trecut cu lingura prin ele când mi-am adus aminte, de vreo trei ori.

• A doua zi am strecurat lichidul. Am folosit o lavetă curată pentru a stoarce bine florile și lămâia felii. 
• Am adăugat în lichid zahărul și sarea de lămâie și am fiert siropul. După  dizolvarea zahărului și primele clocote am continuat fierberea până siropul s-o-ngroșat ușor. 
• L-am turnat fierbinte în sticle sterilizate. Am pus capacele. 
• Le-am învelit cu o pătură până a doua zi când răcite le-am mutat în beci. 
• După un an de zile siropul are același gust și culoarea a rămas neschimbată. Este foarte aromat. Eu nu sunt fan siropuri, dar băieților acesta le place foarte mult. La B. e pe primul loc socul. 

ALTE MENȚIUNI

• Am încercat, tot în urmă c-un an, o combinație soc - salcâm. Deși culoarea a fost foarte diferită (culoarea închisă din poza de mai sus e soc - salcâm, cea deschisă sirop doar din flori de soc), salcâmul n-o influențat gustul final. Am avut doar câteva flori, m-am trezit când deja erau trecute. Am folosit la 100 grame flori de soc 50 grame flori de salcâm. 

• Pentru toate conservele  folosesc sticle (borcane) sterilizate. După ce le spăl cu detergent și apă caldă, le clătesc cu apă rece și le așez în tava cuptorului cu gura în sus.  Bag tava  în cuptorul rece și la 150 de grade le las până se usucă, 15 minute. Rămân în cuptorul oprit și cu ușa întredeschisă până se răcesc și le umplu. 
• Am adăugat sarea de lămâie, săricica,  pentru buna conservare. E un ingredient opțional la această rețetă. 

Darul zilei este o fotografie cu Gina Pistolaș de pe când era tânără în urmă c-un an.