miercuri, 23 iunie 2021

MUZICĂ ÎNTR-O LIMBĂ STRĂINĂ

 

De ce astă carte

Pentru cele câteva zile pascale petrecute pe meleaguri natale mi-am cărat spre citire doar 500 pagini backmaniene. N-aș fi pariat pe mine că le voi găta în două zile, dar așa s-o petrecut minunea. 

Rămasă făr de lecturi, dar cu timpi pentru ele, mi-am ales din biblioteca rămasă la mama un volum subțirel al colecției Cotidianul. Literatura. Mai mult decât puținătatea filelor m-o atras titlul, Muzică într-o limbă străină


**** Despre un  roman altfel

Am citit multe cărți în care  se adună pe parcurs bucăți de puzzle și imaginea completă n-o nimeresc corect pân la final. Dar asta le întrece pe absolut toate. Nu doar că piesele sunt foarte multe, dar se și repetă (identic!). Și ca totul să fie anapoda, nici la final n-am văzut tabloul întreg. Poate de-aș relua lectura altul ar fi rezultatul experimentului propus de domnul Crumey.

E complicat de scris despre o carte făr de poveste, dar cu multe fire în ghemul narativ. E un roman de debut și m-o lăsat cu gura căscată astă informație. În 1994 o fost publicat, autorul său e scoțian. 

Îs multe planuri pe care se desfășoară acțiunile. Un profesor de fizică, Charles King,  aproape genial de-mi amintesc corect, își retrăiește experiențele sexuale. Nu o face cronologic, nu o face pe fiecare întâlnire în parte. În pagina 1 întâlnește femeia A, în pagina 50 revine la ea și la prima întâlnire, la 75 s-o terminat relația făr de a ști care i-o fost cuprinsul. La pagina 2 este altă femeie, B.,  la 51 e prima întâlnire, la 76 relația s-o consumat. Între etape sunt  alte drumuri necunoscute și dezvăluite cu pipeta. 

Pare a fi vorba de o Americă îndreptată spre comunism, apoi Italia, Anglia. Pe fiecare nivel identificarea geografică îi alta. Libertatea de expresie îngrădită, trădările și de mamă și de tată îs comune fiecărui minitablou. 

Prietenul lui Charles e un istoric (parcă reputat și el) homosexual,  Robert pe numele său. Prietena fizicianului, una dintre ele,  e Anne și ce surpriză o legătură identică are doamna și cu Robert. Pe fundalul strânsei prietenii dintre cei doi oameni de știință se află muzica, o artă pe care ambii o iubesc și momentele în care cântă împreună, stângaci ca mulți dintre neprofesioniști, sunt cele mai emoționante. 

Și dacă nu era deja prea complicat totul, mai există o structură bifată la tot pasul. Aci e narațiunea prezentului, pe pagina următoare sunt amintiri din viitor, trecutul nu lipsește nici el dintre cele două file și dacă nici asta nu mai e bălmăjeală, altceva nu mai poate fi. 

Povești despre un bărbat ce urmărește o femeie; sau o femeie, sau un bărbat. Despre doi bărbați urmăriți de un al treilea  - întreaga carte, deși pare a fi o carte cu scurte povestioare fără legătură între ele, constituie, de fapt, o singură lucrare; fiecare parte este un fragment din ceva mai mare și, poate, nepovestit. O carte despre furt, trădare și urmărire în secret. 

Un labirint de rafturi își botează autorul scriitura în propriul roman și asta-i cea mai corectă dintre etichete.  

Despre steluțe

Au fost multe momente în care am abandonat cartea pentru a acorda atenție altora pe care nu le-am putut lăsa din mâini pân n-am aflat ultimul lor rând. Dar când am ajuns într-un final, după vreo lună,  și la capătul Muzicii, mi-o plăcut grozav experiența debusolată. N-aș putea spune exact despre ce fu vorba, cât fu ficțiune și cât ar fi vrut Andrew Crumey să mă convingă că fu real, dar taman asta m-o fascinat. Par să fi fost puse toate accentele pe tehnica de a construi un roman plin de suspans, neglijând astfel poveștile. Uneori ingineriile scriiturii mă captivează suficient cât să nu mă vait și să nu tai steluțe făr de număr pe baza sfântului N-o avut poveste. Și-i doar o carte de debut. 

Făr de legătură cu steluțele, îi îngrozitoare tehnoredactarea Muzicii. Îmi amintesc că și celelalte volume ale colecției abundă-n neglijență, dar ăsta fu doldora-n litere lipsă și cuvinte pocite. Deh, poate chiar nu se poate și ieftin și bun. 

  • Muzică într-o limbă stăină - Andrew Crumey, traducere de Diana Covăceanu,  editura Univers, 237 pagini.

_____________________________
În 2021 am mai citit și scris despre: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu