12/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.
De ce astă carte
În octombrie am citit fix zero cărți. În noiembrie mi-am zis că mă va salva Stephen King, ca de atâtea alte ori în trecut. Mai ales că de Black Friday, datorită noului buget lunar pentru cărți al lui B., ne-am mărit colecția Regelui în două rânduri cu vreo 15 volume.
Am cules din teancul necititelor Buick-ul pentru că nu avea decât 500 de pagini.
- Ai ales-o pe cea mai plictisitoare! M-o-ncurajat B..
M-am gândit că am șanse să-mi placă, dacă asta-i este promovarea în casa noastră.
*** Despre un roman nu ca toate celelalte
Voi începe cu o concluzie, ca să nu-ncapă îndoială.
Este o carte mult sub toate celelalte semnate Stephen King. În topul meu de dezastre S. K., în condițiile în care am încă foarte multe necitite, este imediat după Colorado Kid.
Mi-ar plăcea ca toate romanele să se-ncheie cu Nota autorului. Să mă lămuresc și io ce-o vrut a zice poetu', înainte de a penaliza. Cele 5 pagini sunt preferatele mele din cele peste 500.
În 1999, pe când se întorcea cu mașina din Florida spre Maine, King o oprit în Pennsylvania pentru alimentarea mașinii. Cum în spatele benzinăriei curgea un pârâiaș, merge pentru a arunca o privire. Alunecă în fund și la vale. Se prinde salvator după vreo 10 pași de ceva ruginit. De-ar fi ajuns în apă, multe s-ar fi putut întâmpla. Asta-i sămânța ce-i va încolți povestea pentru Buick. Cât ar fi durat să-i fie constatată absența, ce s-ar fi întâmplat cu mașina sa? Până seara scheletul romanului era închegat. Apoi Kinguț chiar o suferit un accident care un an l-o ținut departe de scris. Interesant este că în ciorna romanului vorbea pentru conducătorul Buick-ului despre un accident rutier pe care apoi l-o pătimit el.
În perioada 2002 - 2004, ajungeam în toate săptămânile într-o unitate militară. Aveam o Dacie Papuc pentru marfă, căci firma pentru care lucram făcea hrănire. Într-o zi m-am urcat în ea, nu pusesem niciodată picioarele pe vreo pedală și nici mâinile pe vreun volan și m-am oprit direct într-un gard, după ce o trupă de soldați s-o azvârlit în ultima secundă din fața mașinii de pe a cărei accelerație nu mă mai dădeam dusă. În verile caniculare ședeam cât e ziua de lungă cu soldații la umbră la două mese și trei scaune. Și priveam cu jind la Papucul drăcos, al cărui bot în stâlcisem. Domnul A., șeful meu de atunci, o murit de mulți ani, da-mi amintesc încă toate cuvintele:
- Maria, că ăștia pe aci îs făr de minte, îmi era clar de multă vreme. Dar ca tu să accepți orice prostie pe care ei făr de minte ți-o propun, m-o dezamăgit.
- Nu fu orice propunere. Aveam de mers doi metri, de la Magazia cu apă la Popotă, pe drum drept. Când mi-o zis să opresc, mașina o zburat spre gard. Cică am încurcat pedalele, n-aș zice că fu mare greșeală pentru prima dată.
În verile și șezătorile alea m-o teleportat povestea de astăzi a lui Stephen King.
În vara lui 1979, un Buick 8, mai exact un 1954 Buick Roadmaster apare într-o benzinărie din Pennsylvania, condus de un straniu bărbat, îmbrăcat în negru și cu un accent ciudat.
Șoferul se evaporă inexplicabil, iară mașina ajunge în proprietatea micuței secții de poliție din oraș.
O mașină frumoasă, al cărei volan nu se învârte, instrumentele de bord sunt doar lipite. Nu există amprente, praf pe cauciucuri, nimic. Deși ziceam un șofer o mers cu ea în benzinărie. Peste toate în garaj temperatura este surprinzător de scăzută în plină vară. De scade sub 50 de grade Fahrenheit, se pornește Apocalipsa. Explozii orbitoare de lumini, sunete și imagini de fracțiuni de clipă, vuiet de furtună, frig și teroarea că mașina va exploda.
Uneori din portbagaj ies lilieci umanoizi, duhnind a putreziciune, respirând înainte de a muri și putrezi.
Obiectele și ființele puse experimental în Buick dispar. La fel și oamenii rămași în garaj după începerea furtunii.
Întregul roman presupune rememorarea secretului ascuns în micuța secție de poliție. Ned Wilcox, al cărui tată a fost ucis recent într-un accident aparent banal, este cel căruia veteranii secției îi dezvăluie secretul. Pe Curtis Wilcox , tatăl, febra descoperirii adevărului pusese stăpânire. Pân la moartea sa, ca pe o masă de disecție a întreprins mai multe experimente asupra mașinii neobișnuite.
Ce-o aflat Curtis, ce va decide Ned, ce e pân la urmă cu mașina misterioasă, n-am cum povesti.
Despre steluțe
Or pentru că mașina stă numa-n garaj or pentru că o mână de oameni o ține-ntr-o șezătoare continuă, acțiunea este foarte statică pentru juma de mie de pagini. Adevărul adevărat este că m-am foarte plictisit, oricâte pocnitori or bubuit pe ici, pe colo.
Finalul o salvat scriitura de la 2 steluțe. În orice direcție și-ar fi dus autorul personajele, nu m-ar fi surprins. M-o bucurat că fu blânduț cu ele și că pe unele chiar nu le-o omorât.
Îs dară trei steluțe pline.
- Dintr-un Buick 8 - Stephen King, traducere Mircea Pricăjan, editura Aquila, 2005, 521 pagini.
_____________________________________
Provocarea 31 de povești pentru 31 de zile este orânduită astfel:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu