UCIDEREA COMANDORULUI (2) - HARUKI MURAKAMI

• Provocarea În luna iunie citesc doar cărți de cinci steluțe (2) 
• Săptămâna Haruki Murakami, dragostea mea (1).  

N-am desigur nicio garanție pentru numărul steluțelor atunci când încep o lectură, dar aș cam paria că multe dintre ele vor sfârși la capătul ăl bun.

______________

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți.

De ce astă carte

În săptămâna ce trecu, am început în toate zilele câte o carte, teoretic,  de 5 steluțe. Cum nu s-o prins niciuna într-atât încât să n-o mai las din ochi, mi-am comandat două titluri noi, deși aveam interdicție pe astfel de tranzacții pân la toamnă. Prima carte nu s-o nimerit dintre cele lipicioase, dar din fericire pentru domnul Murakami nu m-o dezamăgit de astă dată. Într-o seară, în prima,  l-am adormit pe B. ca pe bebeluși să pot citi ceasuri multe în noapte. Nu știu cum se adorm bebelușii, dar B. de la multe ore de lucru și de soare adoarme imediat ce atinge un pat. I-am dat, pe-nserat,  pat dară. 

*****METAFORA SE SCHIMBĂ

Parcă am citit volumul 1 ieri, așa de multe am reținut din lectura sa, ASTA, din decembrie. Ceea ce m-o cam surprins, îmi aminteam c-am fost dezamăgită. Pentru că volumul 2 m-o ținut lipită de poveste, îmi fu teamă să-mi accesez textul din 2018 pentru a nu mă influența negativ. 

 Am tot șovăit între trei și patru steluțe. De nu era numele lui Haruki pe copertă, probabil rămâneam pe trei. (...) S-o încercat o complicăceală a poveștii, dar tot fu prea lină pentru gusturile mele dospite pe baza celorlalte scrieri ale sale. Prea puțin fantastic, prea puțin sex și prea făr de pisici. Multă muzică, multe planuri, ceva mâncare, cam atât Murakami. Înțeleg că există și o continuare, îs tare curioasă cum o drege pân la final. Cică a rescris-o de opt ori. 

Am luat la cunoștință verdictul ce l-am dat primului volum și m-am bucurat de al doilea. Drept zic, eu n-am crezut în iarnă că există o continuare, ci că e o strategie a autorului să-și completeze titlul c-o bulină. Adică pân amu nu fu omu care să lanseze cu țârâita. Pare-se că Polirom a publicat scriitura în două volume.  În original îi dintr-o bucată. 

La scurt timp după ce mă mutasem aici la începutul verii, îl cunoscusem pe Menshiki, apoi dezvelisem cu el groapa din spatele templului hokora, după care se ivise Comandorul, iar într-un final, Marie și Shoko Akikawa intraseră în viața mea. Aveam și o iubită măritată, foarte coaptă și matură sexual, care mă dezmierda. Mă vizitase până și spiritul viu al lui Tomohiko Amada. Nici n-aș fi avut timp să mă plictisesc. (Pag. 123)

Da, volumul doi, după cum era și firesc, luminează toate nelămuririle primei părți. Ba prea le luminează aș zice. N-o mai lăsat niciunul dintre multele fire făr de subiect și predicat, anulând posibilitatea de a le inventa cititorul sfârșituri. Ceea ce eu mi-aș fi dorit pentru personajul principal, cel făr de nume. Nu-mi plac finalurile fericite, nu pentru poveștile lui Haruki. 

- Nimeni nu știe ce e real, a zis ea pe un ton răspicat. Până la urmă, tot ce vedem este produsul corelațiilor. Lumina de aici este o metaforă pentru umbră, iar umbra este o metaforă pentru lumină. Probabil că știați asta. 

Personajele unui tablou genial înviază, un pictor comercial experimentează talent desăvârșit, o fetiță isteață se maturizează, astea par a fi tablourile planului de bază. O sarcină reală dintr-un sex visat, o nădejde de paternitate, sfârșitul unei vieți, astea-s din fundal. Toate-s legate prin firele de le știm la Murakami utilizate-n croșetat povești: multă muzică, ceva mâncare, olecuță de sex, căruțe de ireal. 

Poate că și Uciderea Comandorului pictat de Tomohiko Amada este tot un peisaj nou mi-am zis eu. Aidoma unei poezii strălucite, pictura aceea era o metaforă desăvârșită, care construise o realitate nouă. 

De-ar fi avut mai multă emoție, măcar două grame, Uciderea Comandorului s-ar fi alăturat scriiturilor murakamiene preferate. Rămâne doar o carte frumoasă după foarte multe dezamăgitoare. 

- Orice lucru are o latură pozitivă, a zis Masahiko încuviințând. Orice nor, oricât de gros și întunecat ar fi,  are  căptușeală de argint.    

Despre steluțe

Poate că nu-i o carte de 4 steluțe jumate cum rezultă din cele două lecturi ale mele. Pentru mine, în truda pe care o am cu zeci de autori și de titluri, să nimeresc un volum care să mă țină nedezlipită de paginile sale, de la prima pân la ultima, este o minune. Și minunile-s toate, întotdeauna, de 5 steluțe.

Bătrânețea e ceva chiar mai neașteptat decât moartea. Întrece cu mult așteptările omului. Te trezești într-o bună zi că ți se spune răspicat cum că, din punct de vedere biologic (și social), existența ta nu mai e necesară pe lumea asta.  

Și nici cea mai grozavă dintre scrierile sale nu-i. Dar e mai mult murakamism decât în ultimele 3, 4, 5 titluri  care au ajuns la mine în ultimii doi ani. Ș-apoi, de are darul de a mă captiva făr de a fi strașnic, felicitări, Măriei Sale!   

Atunci când îți dorești ceva cu adevărat, reușești să-l înfăptuiești, mi-am zis eu. Dacă ți-o dorești din toată inima, există anumite canale prin care realitatea poate deveni ireală. Sau irealul se poate transforma în realitate. Dar asta nu e o dovadă de libertate. Ba din contră, demonstrează chiar opusul. (Pag. 143)

Lectura asta mi-o făcut așa o poftă de Murakami d' ăla bunu încât voi sfârși prin a reciti una dintre prețioase.

• Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami, traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina, editura Polirom,  2019, 394 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****