duminică, 17 ianuarie 2016

Parada Virtual hug pentru 16 decembrie 2015 - 15 ianuarie 2016




Deși am avut șansa unui episod desfășurat pe 2 ani, n-am reușit a aduna prea multe îmbrățișări. Ceea ce confirmă teoria mea că nu lipsa timpului este principala cauză a neimplicării  în această provocare. Glumesc, dar mi-i zâmbetul  trist.
Proiectul acesta al Crisei - ACI regulamentul - mi-i foarte drag și parcă asist de multe luni la  defilarea lui în comă, ținut artificial în viață de entuziasmul celor  câțiva rătăciți care-l împiedică de la o moarte prematură. 
Eu am născut prin VH emoții pe care nicio altă cale nu mi-ar fi permis să le trimit la destinatar. Am îmbrățișat oameni virtuali a căror activitate o urmăresc de mulți ani, cărora le-am putut scrie cu negru pe alb cât de mult bine mi-a adus munca lor și am scris despre oameni din viața mea reală cărora nu m-aș fi priceput mai bine să le desenez mulțumesc-ul. Și pentru șansa asta îți sunt foarte recunoscătoare, Virtual hug!

Să dau startul paradei dară!
1. Alexandrina o trimis îmbrățișarea împreună cu prăjitura Snickers  Bucătăreselor vesele ( blog de pe care și eu mă inspir adesea la torturi). Snickersul Alexandriei este după cum se vede de revistă. E o prăjitură pe care eu o iubesc și care e într-o variantă foarte nereușită pe zambetania. Ia să urmez  instrucțiunile ei cele noi de  ACI  ! Mulțumesc mult pentru participare, Alexandrina!




2. Apoi, o ajuns Lulu cu un la mulți ani pentru Sfânta Ștefy.
Lulu, îți țin pumnii pentru premiul de fidelitate de la Cutia misterelor, te-am nominalizat pentru el și-l meriți făr de tăgadă!
Lulu dedică onomasticatei o budincă cu fructe tropicale și chia, care mi-o amintit cât de mult mi-o plăcut chia singura dată când am mâncat-o.
 Lulu, fă ceva la pozele de pe blog să fie mai mari! Dacă nu știi, Cristina Pană e experta care m-o dumirit și pe mine, nu i-o trebuit pentru asta decât vro doi ani. Sper să nu te deranjeze sfatul meu, dar rețetele tale merită mai mult decât poze minuscule pe blog! Crisa sper că nu te-am abuzat implicându-te în d' astea!
Lulu, mulțumesc pentru pasiunea ce-o investești în participările astea!


3. O ajuns și mama lu' Îmbrățișare cu gânduri bune spre Evelyn. Crisa o făcut aici minune de dulcegărie, pe care eu o ador, e vorba despre checul cu mac și lămâie în versiunea cu brânză de astă dată. O primă variantă există și pe zambetania, tot de la Crisa născută, dar neconformă la aspect cu gustul delicios. Crisule, săru mâna!



4. Zinaida o venit c-o  filă de jurnal!  ACI îmbrățișarea ei pentru Spunsieu. Eu pân să se alăture proiectului nici nu-mi închipuisem  că se pot trimite îmbrățișări altfel decât rețetoase. Se poate și pot fi grozave! Citiți, rogu-vă, poveștile Zinaidei! Au emoție, tâlc, zâmbet, lacrimă, deci viață!



5. Laura o ajuns vineri, asta se traduce în ceasul al doișpilea, c-o îmbrățișare pentru Claudia. Pe Claudia o îndrăgesc și eu de la Cutia misterelor. M-am bucurat să citesc pe blogul Laurei - ACESTA - cuvinte atât de frumoase despre Claudia, cea care i-o inspirat o pastă de macrou cu avocado, AICI rețeta care fu cu ton la origini. Tare bine sună propunerea Laurei! Când s-o coace avocado, trebe s-o-ncerc musai! Mulțumesc mult, Laura, pentru efortul de a prinde ediția aceasta de V.H.!



6. Credeam că Laura o ajuns în ultima clipă, cât m-am înşelat! Loredana o intrat pe scenă fix înainte de căderea cortinei când eu stricasem a zecea oară laptopul şi alergam spre trenu lu' T. Omuleţul de zăpadă al Loredanei pentru Carolina este AICI 
 


Carolina se întoarce după multă vreme pe blog AICI,  bine ai revenit!
7. Şi pentru că cei dintâi vor fi cei din urmă, iaca și declarația de dragoste pentru fratele meu aniversat pe 17 decembrie! Am publicat multe texte delicioase, dureroase, emoționante,  care au rezonat cu cititorii mei. Textul acesta scris dintr-o suflare, vro zece minute,  într-o noapte o născut reacții uluitoare. Voi detalia despre asta într-un episod viitor al seriei Despre lucrurile simple, deci despre fericire.



Încă o dată vreau să vă mulțumesc pentru răspunsuri, să vă urez un an bogat în liniște și timpi de trăit pe îndelete momentele cele care contează! La mulți ani, nouă,  îmbrățișătorilor!


5 comentarii:

  1. Multumesc ca m-ai primit in ultima clipa! Stiu ca ti-am dat un pic peste cap planurile de redactare si chiar imi pare rau, sincer. Dar, pe de alta parte, ma bucur ca sunt impreuna cu voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai,Loredana, pentru ce te scuza! Eu ma bucur c-am intrat sa verific grupul in ultimul moment, desi eram convinsa ca nu-i nimic nou :) Si-ti multumesc ca ai dat veste despre revenirea Carolinei!

      Ștergere
  2. Multumesc ca tu nu ai dezertat din proiect! Nu am de gand sa cersesc participarea nimanui, pentru ca nu asta mi-a fost intentia la gandirea provocarii. Probabil o sa ajungem la momentul in care vom fi doar noi doua in parada :)
    Iti multumesc!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Coșmaru meu e și mai negru: că mă lași să defilez singură :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta niciodata :D
      Acum ca stau sa ma regandesc, parca-mi surade ideea de parada in doi/doua :D

      Ștergere