Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului.
Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.
Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!
AM PĂȘIT PE STELE ȘI MI-O PLĂCUT!
În blocul în care locuiesc de vro 4 ani, blocul are 5, sunt foarte puține apartamente locuite, poate 6.
Deși mi-i în fire să socializez ușor, mi-am impus să nu-mi cunosc vecinii. Mi-o reușit atât de bine planul încât la un moment dat, când o trebuit să recuperez niște bani de la ei, reparasem interfonul, am trăit asta :
- Bună ziua, am adus banii pentru interfon!
- Bună ziua, de la ce apartament ca să vă tai de pe lista datornicilor ...
- De la 8!
- Îmi pare bine, io-s Maria de la 9!
Deci, nici măcar femeia frumoasă de la ușa de alături n-am reținut-o-n anii ăstia. Pe omu ei parcă da.
Nu am idee deci care dintre ei ar fi putut face astea, dar îi mulțumesc! A fost grozavă dimineța-n care adormită mă căram la birou ș-am dat nas în nas cu decorul acesta! Dacă nu am idee cine e făptașul, pe vinovatul care o stricat mare parte din ele îl știu bine. E împielițatu de la trei care urlă când aleargă pe scări tropăind și care bușeșete în casă și la 6 dimineața și la 10 seara. Și căruia i-am deschis ușa ca să-i răspund că nu primesc cu plugușorul obraznici.
Pe 31 am intrat în casă și n-am mai ieșit din ea pân pe 4, când trebea să ajung la muncă.
Dimineață, adormită, ger. La ieșirea din bloc m-am oprit paralizată, îmi înghețaseră instant ochii în cap. Pe jos steluțe aurii, zeci. Îmi dau fularul mască de pe ochi, îmi scot degetele dintr-o mănușă și încep câte una să le adun. Îmi umplu buzunarul, îmi bag degetele în lână, îmi pun protecția pe față și plec. Pe drum, după 10 secunde, îmi eliberez iar o mână, o bag în buzunar și mă joc cu steluțele.
- Dacă-mi doresc ceva foarte tare o să-mi împlinească, ia să mă fac io invizibilă, nu mai bine să ajung pentru îmbrățișare la om dispărut sau mai bine dacă ....
De atunci, le ating de zeci de ori pe zi și nu mă pot hotărî ce dorință să le împărtășesc.
Uneori, când repet drumuri, zăresc pe drum câte o steluță. Mă opresc, îmi dau fularul mască de pe ochi, îmi scot degetele dintr-o mănușă și o iau acasă. Îmi bag degetele în lână, îmi pun protecția pe față și plec. Pe drum, după 10 secunde, îmi eliberez iar o mână, o bag în buzunar și mă joc cu steluțele cele fermecate.
Cred că le place de mine, am risipit doar jumate pe drumuri.
Prima parte a seriei Despre lucrurile simple e ASTA (despre niște flori ).
Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!
AM PĂȘIT PE STELE ȘI MI-O PLĂCUT!
În blocul în care locuiesc de vro 4 ani, blocul are 5, sunt foarte puține apartamente locuite, poate 6.
Deși mi-i în fire să socializez ușor, mi-am impus să nu-mi cunosc vecinii. Mi-o reușit atât de bine planul încât la un moment dat, când o trebuit să recuperez niște bani de la ei, reparasem interfonul, am trăit asta :
- Bună ziua, am adus banii pentru interfon!
- Bună ziua, de la ce apartament ca să vă tai de pe lista datornicilor ...
- De la 8!
- Îmi pare bine, io-s Maria de la 9!
Deci, nici măcar femeia frumoasă de la ușa de alături n-am reținut-o-n anii ăstia. Pe omu ei parcă da.
Nu am idee deci care dintre ei ar fi putut face astea, dar îi mulțumesc! A fost grozavă dimineța-n care adormită mă căram la birou ș-am dat nas în nas cu decorul acesta! Dacă nu am idee cine e făptașul, pe vinovatul care o stricat mare parte din ele îl știu bine. E împielițatu de la trei care urlă când aleargă pe scări tropăind și care bușeșete în casă și la 6 dimineața și la 10 seara. Și căruia i-am deschis ușa ca să-i răspund că nu primesc cu plugușorul obraznici.
Pe 31 am intrat în casă și n-am mai ieșit din ea pân pe 4, când trebea să ajung la muncă.
Dimineață, adormită, ger. La ieșirea din bloc m-am oprit paralizată, îmi înghețaseră instant ochii în cap. Pe jos steluțe aurii, zeci. Îmi dau fularul mască de pe ochi, îmi scot degetele dintr-o mănușă și încep câte una să le adun. Îmi umplu buzunarul, îmi bag degetele în lână, îmi pun protecția pe față și plec. Pe drum, după 10 secunde, îmi eliberez iar o mână, o bag în buzunar și mă joc cu steluțele.
- Dacă-mi doresc ceva foarte tare o să-mi împlinească, ia să mă fac io invizibilă, nu mai bine să ajung pentru îmbrățișare la om dispărut sau mai bine dacă ....
De atunci, le ating de zeci de ori pe zi și nu mă pot hotărî ce dorință să le împărtășesc.
Uneori, când repet drumuri, zăresc pe drum câte o steluță. Mă opresc, îmi dau fularul mască de pe ochi, îmi scot degetele dintr-o mănușă și o iau acasă. Îmi bag degetele în lână, îmi pun protecția pe față și plec. Pe drum, după 10 secunde, îmi eliberez iar o mână, o bag în buzunar și mă joc cu steluțele cele fermecate.
Cred că le place de mine, am risipit doar jumate pe drumuri.
Prima parte a seriei Despre lucrurile simple e ASTA (despre niște flori ).
Tu cu stelele, eu cu pietricelele :D Am o pietricica alba in portofel de mai bine de doi ani si nu am de gand sa o arunc :D Cand o tin in mana, parca gandesc mai limpede si imi vin in minte solutii la care nu m-as fi gandit inainte :D
RăspundețiȘtergereȘi eu m-am trezit în buzunărașul cu monede că-s steluțe. Să mă vezi ce le iau înapoi din magazinele unde le dau cu banii!
ȘtergereUitandu-ma la stelutele alea de pe aci, am crezut ca am pasit in UE. Sa fie o coincidenta ?
ȘtergereȘi mie mi s-o năzărit că-i o dezordine foarte ordonată :))))
Ștergere