sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Despre lucrurile simple (4) - Drumul



Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului.
Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.

Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!

DRUMUL




- Săru' mâna, bunicu! rostesc în casa goală. Mama-i la pomană pe la tine! răspândesc io vești care nu-i sunt de folos în rama-n care-i păstrat amuș.

- Ce mai faci bunica cea rea ?! azvârl printre dinți fotografiei de-o ține mama icoană.

**


Îi privesc sarafanul negru cu buzunare largi  Babo, să nu-ncepi cu povești! Vreau să citesc cincizeci de pagini în astea trei ceasuri de tren!
Am avut un sarafan cu pătrățele albastre, pufoase în facultate și încă unul cu ele negre pe fond galben făr de pufoșenie. Deci, de  cinșpe ani n-am mai îmbrăcat fuste iarna.
- Da' ce tren e ăsta făr de uși ?! mă-ntreabă  posesoarea de bocanci acoperiți cu ciorapi groși, de lână vișinie.
- Unu așa proiectat! o lămuresc io cu ochii în carte.
După vro jumate de ceas o auz iară, io tot prinsă-n carte.

- Da' nu-i pic de zăpadă, unde-s zăpezile alea de la televizor ?!
- Pe televizor, desigur!   lansez răutăcios. 

Citesc, citesc .... 
Unde mergi?
- La BUNICAAAAA! și-n timp ce colțurile inimii îmi ajung pân la cearcăne,  în cap mi se derulează filmulețul cu Theo  Maria ne duce la pițțțțțaaaaa! Mnea! Mnea!

Tic, tac! Tic, tac!
- Ești mai frumoasă ca Andreea Marin! îmi trimite-n zâmbet țiganca.

- Haoleu, cu mata nu poci citi! Hai,  să povestim! Mai sunt cinci minute și cobor! Andreea Marin, zici?!
- Când era tânără, acuș e bătrână! mă asigură tovarășa mea de bancă.
- Bătrână?! Are patruj de ani, ca mine. Mata cât ai?!
- Optzeci, viu de la Ciolpani, de la părintele Macarie!
- Ha, părintele Macarie e neam cu mine! (ACI am povestit foarte pe scurt despre călugărul Macarie).
Și descopăr că  e din Oastea Domnul și că nu-i sectantă și-i răspund cu ochii pe ceasul care risipea ultimele clipe de împreună că bunicu o fost treij de ani,  din cei patruzeci ai mei,  predicator la nesectanții ăștia.
- Da' ce fac maică ăștia?! Bagă toate lemnele pe foc ?!
O auz înainte să cobor și mă amuz căci șade de trei ceasuri pe o banca sub care toarce un radiator uriaș de tot atâtea ore.

**


- Si cântam Hora Unirii și vă învățam să dansați vals!
- Buna, dar eu nu-mi amintesc decât de horă! Erau trei scaune cu patru picioare pe lângă războiul mare din lemn , noi ne învârteam pe ele,  mata curățai porumbi și cântai. Cum era cu valsu ?!
- Păi, te așezam pe picioarele mele și te legănam! 
- Si eu ce făceam?!
- Tu râdeai! 

**

- Și când am venit la voi și m-o amendat controlorul c-am greșit acceleratul, tu te-ai aruncat în brațele mele și n-ai mai vrut să cobori. Și bunica ta o zis: da' ce ai venit să șezi, ia dă copchila jos și treci la treabă! Era tare rea bunica ta !
- Știu, Buna! Îmi amintesc încă multe dintre rele.

**


Domnu', domnu', vă rog, ajutați-mă să deschid ușa! Altfel rămân în tren cu toate papornițele. Ce fel de tren e ăsta de are ușile greu deschizibile?!
Unu așa proiectat de nemți! mă lămurește salvatorul ca să mă sature de răspuns răutacios la babe în rochii lungi cu buzunare mari.

**


- Săru' mâna, bunica! Să nu mori pân viu eu de mărțisor!  Da?! Și mă abțin cu greu să n-o strâng de gât și să-i iau sufletul în geanta cu aparatul de pozat ca să-mi liniștesc astfel temerile lui oare asta e ultima dată când îmi zâmbește?! 
Bunica are papuci roz, grei,  din cauciuc și cadru mare din metal ușor. Îi dau cadrul de pe alee în zăpadă, îi ocrotesc palmele în mâinile mele înmănușate lânos și mormăi  Hai să dăm mână cu mână... Mă bucur că zăpada e orbitoare și bunica nu-mi vede lacrimile, că ne legănăm într-un vals făr de reguli și că râzând îmi strigă Marie, mamă, fugi, uite microbuzu! Și eu alerg ca nebuna, căci de-l pierd pe ăsta, nu-l prind nici pe ălălaltu și nu se cade să întârzii la tristețile mele. 

- Vă mulțumesc că m-ați așteptat! Dansam cu bunica Hora Unirii!
- Da, e 24 ianuarie! zice cu înțelegere șoferul
- Nu e 24 ianuarie, e VALS! și-mi fac liniște pentru cules poate cele mai frumoase emoții ale anilor ăstora.

Sunt un copil fericit!




Nu mai dau vești despre episodul următor căci nu-s în stare de respectat programări.

_________________
Alte bilețele din serie:
- Niște flori - AICI
- Am călcat pe stele și mi-o plăcut! - ACI
- Zarurile au fost aruncate! - DINCOACE

2 comentarii:

  1. Cum sa comentez eu ceva atat de personal?
    Tot timpul am avut impresia ca citesc un secret si ca ar trebui sa ma opresc si sa rosesc rusinata de bagaceala asta a mea.
    Maria draga draga :*

    RăspundețiȘtergere