Zambetania: MEDITAȚII

➽ ( 7/12) Cartea lunii.

Nu am nicio idee despre cum se va așterne spovedania mea de astăzi. După cum mi-i felul, iară voi amesteca și întrerupe idei, mă voi kilometri, la gândurile autorului voi suprapune file de jurnal personal. Pe foarte scurt, va fi iară o carte ghiveciuită integral.

Ce bucurie!

De ce astă carte

În ultima săptămână din iulie petrecută la bunica pentru cei 98 de ani ficși, am gătat 4 volume. Azi e dedicată celui mai cel dintre ele.

Prin proiectul Cartea lunii mă strădui să atrag atenția asupra unor volume diferite de preferințele mele. Iubesc poveștile, cu cât le bocesc mai mult cu atât mai strașnic, de mai e și un personaj care-mi bântuie nopțile ori vreo scriitură care să-mi stârnească interesul la tot pasul, deja se adună condițiile pentru steluțe făr de număr.

Despre netezimi

Nașa soră-mii e o tipă solară. Pentru mine oamenii ăștia sunt prețioși. N-am primit în 4 decenii jumate decât trei. Cel mai mult, pe lângă lumina și energia blândă pe care le radia, îmi plăcea că citea enorm, ceea ce-l enerva îngrozitor pe bărbată-su. O dat beletristica în ea, se tot văita el. Și pân să pricep cum de doi oameni atât de diferiți îs împreună, s-or despărțit. Apoi ea o început să-mi trimită mesaje cu Osho-n sus și Osho-n jos pân ne-am înstrăinat și căile virtuale. Au trecut 20 de ani de atunci, dar am recuperat emoția acelor întâlniri doar citind pe unul dintre darurile de la E.: Osho.

Mi-am luat cartea la Buna cu gândul numa' s-o răsfoiesc. Simțeam prea bine că e o porcărie a impostorului ăla condamnat și mort. Cunosc io deplin balivernele astea pozitiviste! Dap, așa mi-am proiectat așteptările: numa' truisme voi primi!

Ș-am început dară a citi în doru' lelii. Să zic întâi că materialul constă în răspunsurile date de Osho unei audiențe largi, ele fiind selectate din diferite conferințe susținute de acesta. La un moment dat, foarte repede, m-am trezit că pricep ce propovăduiește omu' (vorbea pe logica mea) și că-s ciulită pe de-a-ntregul la povețe. Pentru mine, care nu-s chiar paralelă cu tema abordată, nu fu nimic nou or revelator. Dar e totul atât de limpede pus negru pe alb de-am avut pentru întâia dată credința că născocirile astea ar putea vindeca energiile mele negative și prăpăstioase.

Făr de niciun criteriu extrag din carte:

Momentele de conștientizare a gândurilor și sentimentelor în viața obișnuită sunt extrem de valoroase. Cercetări recente au confirmat că ne petrecem jumătate din ani nefiind prezenți în viața reală, ci-ntr-una iluzorie a viselor din trecut or viitor.

Conștiența și relaxarea sunt două fețe ale aceleiași monede. Tensiunile nu pot exista în lumina conștienței.

Nu-ți face un obiectiv din a fi conștient. Vei rata esențialul. Stând tăcut...nefăcând nimic... primăvara vine... și iarba crește de la sine.

Trăiește total momentul care îți stă la dispoziție. Momentul următor se va naște din această trăire.

Ne creăm pe noi înșine în fiecare moment, de-a lungul vieții noastre. Suntem, în esență, propria noastră creație. Nu a mamei, nu a tatei, nu a lui Dumnezeu.

Ne îndreptăm atenția spre exterior și astfel îi vedem pe toți ceilalți, mai puțin pe noi înșine - or, noi reprezentăm cel mai important lucru de văzut.

Acceptă oamenii așa cum sunt. Renunță la toți trebuie care-ți sunt dușmani. Oamenii cară în spinare o grămadă de trebuie și de nu trebuie. Povara e prea mare.

Negativiștii trăiesc în întuneric. Ei mor încet. Așa cred ei că e viața și vor continua să se otrăvească în multe feluri. Se distrug singuri.

Corp - minte reprezintă un singur sistem, de aceea corpul devine tensionat când mintea este tensionată.

Este nevoie de mai multă energie ca să fii nefericit decât ca să fii beatific. Beatitudinea este starea naturală. Nefericirea este nenaturală.

Trebuie să ții minte acest lucru. Flexibilitate înseamnă tinerețe. Rigiditate înseamnă bătrânețe. Moartea este rigiditate absolută. Viața este libertate și flexibilitate absolută.

Moartea este întotdeauna aici și acum; nu se va întâmpla în viitor. Poți muri în viitor? Poți muri doar în prezent.

Meditația este o relaxare profundă și totală în interiorul ființei. Ești total relaxat când lucrurile se întâmplă și nu ești făptuitorul. Când ești făptuitorul, lucrurile nu se întâmplă, ci sunt manipulate de tine, iar tu ești tensionat.

Nu te deranjează ceva anume, ci totul este pretext de a te simți deranjat. Aproape întotdeauna ești pregătit să fii deranjat. Dacă ceva nu te deranjează, altceva te va deranja.

Stilul tău de viață se poate schimba dacă te apropii puțin mai mult de centrul tău și același efect se va produce asupra aspectului tău fizic și asupra activităților tale. Dacă ești plin de pace, întreaga lume capătă o atitudine plină de pace față de tine. Este o reflexie. Ceea ce ești se reflectă peste tot în jur. Toată lumea devine o oglindă.

În ultimele două părți (din cinci) ale culegerii se revine pe îndelete la tema meditației.

Meditația nu înseamnă concentrare. Este doar conștientizare. Te relaxezi și urmărești respirația. Nu te concentra! Dacă te concentrezi, vei crea probleme, fiindcă atunci totul va deveni o sursă de tulburare. Doar relaxează-ți respirația, așa încât să funcționeze firesc. Apoi închide ochii și observă cum aerul intră și iese, intră și iese... Dă voie burții să se umfle când inspiri și să se dezumfle când expiri. Când respiri superficial, la nivelul pieptului, vei crea tensiune la nivelul minții. Prin respirație poți aduce și poți elimina multe lucruri din organism. Orice faci cu respirația, faci cu tine însuți.

Pân să descopăr tehnica aceasta, cu mulți ani în urmă, îmi imaginam că a medita înseamnă doar să-mi golesc mintea de gânduri în poziția lotus. Și exact cum anticipează Osho, taman atunci se pornea zarva în capul meu. Apoi m-o găsit pe Youtube un filmuleț de câteva secunde, în care un călugăr budist arată că nu tre să alungăm maimuțele - gânduri ci doar să acordăm atenție lui Inspir - Expir. De vreo doi ani, de când Yalom o povestit într-O chestiune de viață și de moarte că el i-o botezat pe Inspir-Expir cu Silence - Peace mi i-am însușit și eu pe numele nou. Încă mă amuză metoda pentru că îmi imaginez un arbitru de la tenis care-mi ocărăște gândurile.

Dacă poți rămâne atent în timp ce asculți, vei fi mai atent. Atenția este o vigilență tăcută, fără intervenția gândurilor. Dezvoltă-ți acest tip de atenție. O poți dezvolta doar prin practică. Nu gândi, uită-te la cineva or ceva și fii privirea. Oprește-te din gândit! Orice lucru la care te uiți îți va reflecta privirea înapoi. Vei fi reflectat de peste tot. Întreaga existență va deveni ca o oglindă și vei fi reflectat de peste tot. Doar atunci vei începe să te cunoști, nu înainte. Când nu există gânduri, energia se întoarce fără să întâmpine niciun obstacol. Și dacă ești acolo, o reabsorbi și te refaci.

Mâncăm automat, inconștient. Dacă nu trăiești gustul doar te îndopi.

Da este metoda prin care te autodescoperi. Nu-l mai folosi pe nu automat.

Viața reală înseamnă să simți. Gândirea nu este lucrul real, ea este despre ceva. Te poți gândi la nesfârșit la vin, dar niciodată nu te vei îmbăta doar gândindu-te la el. Va trebui să-l bei și vei face asta cu simțurile.

Oriunde ai fi și orice ai face, în momentul în care îți amintești, dă un șoc întregii tale ființe și oprește-te. Mintea se oprește din mișcarea ei continuă, nu mai poate crea atât de rapid un gând.

Distrage-ți mintea de la vechi tipare. Expune-o la situații în care nu poate funcționa după modelul vechi. De ești furios pe partener și-ți vine să arunci cu ceva în el, îmbrățișează-l. Fă ceva diferit! Vei afla că mintea nu știe să gestioneze noutatea.

M-o amuzat acest exemplu a lui Osho pentru că mi-o reamintit de un conflict la care eu instinctiv am reacționat astfel. Și mintea ei o fost atât de surprinsă, căci era o femeie, da, încât o vrut să mă strângă de gât. Am ales o situație extremistă, sunt convinsă că-n alte 99% dintre întâmplări ar fi avut exact efectele scontate de teorie.

Când ai timp, lasă-te să te prăbușești în tăcere. Adoptă poziția fetală, exact cum se încovoaie un copil în pântecul mamei. Stai nemișcat și nu face nimic. Dacă vin gânduri nu te lupta cu ele, tratează-le cu indiferență. Sunt încăpățânate, gândurile nu pleacă doar pentru că le ordoni tu. Lasă-le să fie acolo la suprafață. Cu surprindere vei descoperi momente în care zgomotul de fond dispare, iar tu vei rămâne complet singur.

După ce nu mai pot adormi pe burtă, din cauza durerilor de spate, poziția descrisă de Osho ca strategie de meditație, a devenit firească pentru modul în care mă așez pentru somn. În trecut eram foarte nedumerită de poziția aceasta la partenerii mei. Brodeam explicații în relația absentă cu mama când ea este atât de naturală.

Dacă ești nefericit înseamnă că te-ai luat prea în serios. Nu căuta un mod de a fi fericit, schimbă doar atitudinea față de viață.

Mută-ți centrul spre inimă și trăiește ca și când n-ai avea cap. Privește lumea prin inimă, nu prin cap. Inima are alt mod de exprimare și-ți vei schimba structura, tiparele. Mintea doar analizează, inima sintetizează.

Despre steluțe

Experiența acestei lecturi mi-o adeverit (a câta oară?!) că o carte e musai să aterizeze pe condiții fertile pentru a da roade. Singura probabilitate din lume în care mi-ar fi atras atenția s-o înfăptuit.

Șed la bunica pe prispă. Deși de mulți ani nu mai e prispa din lut cu margini din lemn ros a copilăriei, oricât aș zace pe betonul ce-o reparat-o, tot pe ea o văz. Poate pentru că un leagăn atârnă de măr. Și c-un sfert de veac în urmă tot o frânghie era, tot o scândură. Același măr. Doar un pisoi roșu lipsea atunci. Or poate că n-aveam inima să-l văz. Acum se leagănă în ritmul vântului și-i una dintre imaginile cu care voi trece Dincolo. Poate pentru că la colț e liliacul Ăla. Sigur pentru că scândurile vechi din gard sunt de atunci. Și peste drum e bucătăria de vară. Nu, nu mai e bucătărie de vară. E magazie de lemne. Privesc și printre stivele de lemn rânduite de tata-n aste zile, văz tot policioarele cu căni din lut și plita cu ceaun în care fierbe lapte de capră. Și bunica e aievea acolo. Chiar de acum e sprijinită într-un cadru, Hieroaiaca - îi zice ea cu alint, în mintea mea rupe tije uscate de floarea soarelui în timp ce eu și cei trei veri de-i are-n creștere asudăm în jurul mămăligii fierbinți. Peste geam acum e o splendidă grădiniță de trandafiri, tata-i taie-n toți anii. Atunci era un șir de ardei iuți, chiar în ușa bucătăriei. Și sub geam era un porcoi de sticle și borcane pe care le dădeam țiganilor la schimb. Primeam ligheane de plastic și de suplimentam cu nuci, căpătam cartofi.

Cărțulia asta va fi legată-n veci de amiezile-n care am simțit că nu-mi lipsește nimic spre împlinire și că așa se culcușește fericirea-n oameni. Pe o cuvertură aspră, de pe o dormeză tare exersam tehnicile oshoiene și-mi imaginam c-aș putea trăi așa, netedă vorba bunicii, pân la capăt.

Pentru că toate emoțiile și intențiile s-au sfârșit când am ajuns la capătul lecturii, am stabilit cu mine să nu arunc chiar cu 5 steluțe. Deși experiența lecturii le merita deplin.

Meditații pentru oamenii ocupați. Strategii antistres pentru cei care nu au timp să mediteze - Osho International Foundation, traducere Mihai Ormenișan, editura Litera, 2016, 154 pagini.

_________________________

Cărți citite și povestite-n 2022:

⧭ Toate celelalte volume despre care am scris în ăilalți ani sunt îngrămădite ACI și DINCOLO.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

miercuri, 21 septembrie 2022

MEDITAȚII - OSHO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu