BUNICUL ȘI O LACRIMĂ DE FATĂ

• Încep potolit anul pe blog, făr de planuri mărețe. Nu-i chef că timp s-o mai născoci.  

De ce astă carte

Are o crimă ș-o să-ți placă parcă mi-o zis prietena mea Crisa când m-o cadorisit cu Bunicul și o lacrimă de fată. Dintâi mi-o plăcut mult titlul pentru că-mi imaginam că-i chiar cu bunicei. Nu-i!

Am gătat prima carte a lui 2022, asta. Mă strădui măcar în ianuarie să-mi respect poruncile privind cititul dimineața și seara, în toate zilele. Am ales din teancurile necitite Bunicul și o lacrimă de fată și pentru că nu fu un volum de 3 kile și 500 pagini. Strașnică motivație, n-am a zice!

- Doamnă, foarte mulțumesc!

**** Despre o crimă ș-o anchetă

Într-un sat de pe malurile Mureșului, Sălcioara îi zice, moare o fată. I se dă inițial verdict de accident întâmplării, apoi autoritățile se sucesc și trimit o echipă de la București pentru reverificări. Trupa  formată din doi detectivi e cea mai cea pentru că ăl mai mare criminalist al țării îi parte din ea. Bunicul îi numele lui de scenă și-i maior. Ajutorul său este Panaitescu, un șofer  cu talent de anchetator. De ce pentru un înec cu oareșce semne de întrebare e expediat taman expertul experților n-aș ști a zice. 

Sălcioara asta îi faină și autentică aproape ca Siliștea Gumeștiul lui Marin Preda ș-a  Moromeților. Ș-are și ea personajele ei pitorești: învățătorul, milițianul, șeful de cooperativă și alți eroi ai unor întâmplări dramatice din viața satului. Personajele feminine cam lipsesc  din carte, nu doar din inventarul meu.  Bunicul și Panaitescu completează cu farmec și înțelepciune tabloul personajelor  greu uitabile. 

Ana Draga e cea găsită moartă într-o toamnă cu recolte bogate. Era inginer agronom dar nu asta profesa la colectivă ci mai degrabă muncă necalificată. Eu așa am priceput rolul ei în cele mai multe dintre momentele evocate. Orfană și cu multe necazuri adunate-n puținii ani de i-o apucat, parcă nu mai mult de 20, Ana era-n prag de logodnă și de concluzii spectaculoase privind activitatea Cooperativei. 

...Ana Draga a crescut la un orfelinat la T., nu i se cunosc părinții, a fost găsită la vîrsta de două luni în fața unui restaurant din Z. Școala elementară pînă la clasa a opta a făcut-o în T., apoi doi ani a urmat o școală agricolă în orașul C., cu specialitatea horticultură, dar aici, din lipsă de flori, s-a ocupat de agricultură. Acum un an și jumătate a plecat din gospodărie, adică s-a transferat în comuna Potîrloagele. Cu două luni în urmă a revenit în Sălcioara. I s-au imputat pierderi din avutul obștesc de patru mii două sute lei. La trei zile după ce comisia a plecat, a fost găsită în Mureș înecată. A fost descoperită de un pescar care prindea somn, dincoace de baraj. Ion Vasilescu, pensionar din orașul C. Era goală. Hainele s-au găsit la vreo trei sute de metri mai sus, de unde am dedus că apa a tîrît-o la vale. Au fost ploi mari la munte, pe atunci. Bunicule, spuse plutonierul, ridicîndu-și ochii din dosar și ștergîndu-și fruntea de sudoare. Avea cîteva lovituri pe corp, dar medicul legist de la T. a tras concluzia că loviturile proveneau de la crengi și pietre, cum a tîrît-o apa. La autopsie i s-a găsit apă în plămân, ceea ce a dus la concluzia clară că a fost vorba de un simplu accident. 

Înecată-n Mureș într-un accident nefericit, ucisă din dragoste or din cauza dezvăluirilor agricole ce urma a le face? Cam astea-s firele de se deschid în fața anchetatorilor obligați să le cerceteze într-o lume etanșă, în care fiecare acoperă pe fiecare și tăcerea-i ordin de foarte sus. Cum vor răzbate opreliștile și cum vor închide dosarul? Vom afla dintr-o scriitură foarte cinematografică. Știm cum adie vântul și cum zboară păsările, ce-i cultivat pe ogoare și cum îs legate năframele. Ce e-n grajduri și ce abundă-n blide și pe cuptoare. Sunt atât de multe detalii care te poartă-ntr-o lume aproape apusă.  Fascinantă și prin rău și prin bine, cu iubire și ură, cu trădări și credințe. Există ș-un film, chiar premiat internațional, dar eu am văzut doar cartea. 

Scriitura de zic de ea îi specială pentru că nu mai seamănă cu nimic din ce se publică azi. Am mai terminat a doua carte pe ianuarie, aproape și a treia. Încă tare bine șade Bunicul ș-a sa lacrimă lângă Străinele lui Cărtărescu și Nietzschele lui Yalom. 

Despre steluțe

Fu cam lentă ancheta pentru gusturile mele hrănite de mulți ani cu nenumărate cazuri rezolvate într-un ceas, cel mult două, adică fix cât durează un episod pe televizorul de crime. M-am chinuit vreo două zile cu lectura până m-o prins. N-aveam deloc chef de ea, dar măcar la-nceputul anului să respect regula celor 50 de pagini citite pe zi.

Un singur fragment m-o emoționat, după o săptămână ș-alte lecturi nu mai știu care. Am pariat repede pe vinovat și s-o dovedit a fi răspunsul câștigător. Însă sunt multe detalii, inclusiv din citatul de pe blog, care-s abandonate și neconfirmate de verdict. Parcă au avut doar rolul de a naște piste false. 

Cu toate aste neajunsuri îmi fu bucurie călătoria printr-o lume de-o știu din poveștile bunicilor și-mi plăcu motivul pe care l-o născocit-o Petre Sălcudeanu pentru crimă. 50 de ani mai târziu, detectivii de-i urmăresc  în toate zilele, nu-l au pe lista lor. Acolo-i mai mereu despre bani or sex și doar uneori despre altceva. 

O să caut și alte volume ale colecției Clepsidra, mai sunt vreo 7, toate cu Bunicu'. Îs curioasă cum se petrecu scriitura și pe acolo. 

• Bunicul și o lacrimă de fată, Petre Sălcudeanu. Editura Eminescu, Colecția Clepsidra, 1976, 238 pagini. 

______________________

Alte cărți pe care le-am citit și povestit sunt pitite sub eticheta ACEASTA or ASTALALTA.