UMANII

⬈ Sunt singură acasă trei zile întregi și planul este să finalizez câteva dintre textele, măcar vreo șase,  ce-s în așteptare. Nici măcar p' ăsta nu l-am gătat în weekendul ăla. 

După juma de an cu lecturi pricăjite, iunie prevestea îmbunătățiri majore. 

De ce astă carte

Am primit romanul de la prietena mea Crisa făr să fi știut înainte că există un autor Matt Haig și o carte Umanii. Titlul volumului mi-o amintit că pe blogul lui Cabral, pe care nu prea mai ajung,  am întâlnit de multe ori adresarea Umanilor. Ș-am zâmbit alintului cât o declarație de dragoste.  Ce frumos e cuvântul acesta! Prețios. 

***** Oamenilor, cu dragoste

Andrew Martin este  matematician, nu unul oarecare, ci ăl mai ăl. Andrew reușește să demonstreze ipoteza Riemann (o problemă celebră din matematică imposibil de rezolvat din 1859). Și dacă soluția asta în teorie înseamnă faimă și mulți bani, în practică se dovedește a fi o chestiune mai mult de moarte și mai deloc de viață.  

Vonnadorienii sunt niște extratereștri care consideră că omul nu are capacitatea de a gestiona puterea acestei cunoașteri, de ecuația aia imposibilă rezolvată zic. Cum se repară necazul?! Unul dintre extratereștri este trimis pe Pământ să-l înlocuiască pe profesorul genial și să-i nimicească pe toți cei care au aflat deja despre succesul cercetărilor sale. Încă nu-i știre publică, doar cei apropiați au aflat.  

Știam că pământul este o eventualitate reală dintr-un sistem îndepărtat și neinteresant unde nu s-a prea întâmplat mare lucru și unde opțiunile de a călători ale localnicilor era restricționate într-un mod îngrozitor. Auzisem, totodată că umanii erau o formă de viață cu o inteligență, în cel mai bun caz, mediocră și că erau predispuși spre violență, stinghereală sexuală profundă, poezie proastă și mersul pe jos de colo până colo prin orașe.

Despre călătoria lui Andrew Vonnodarianul printre oameni e povestea. Extraterestrul aterizează pe Pământ cu multe  informații eronate și la tot pasul preocuparea sa principală devine cunoașterea adevărului despre umani. De-ar trebui să aleg un singur cuvânt care să definească scriitura, acela ar fi duioșie. Din toate rândurile răzbate o grijă a autorului de a nu-și răni personajele prin judecăți aspre. Altfel nu-i lipsită  de violență viața acestora. Duioșia m-o impresionat și prin câteva locuri m-o emoționat pân la lacrimi. 

Mereu-ul este compus din acum-uri.

Sunt multe teme grave și serioase ale oamenilor (relațiile dintre parteneri, dintre aceștia și prunci, partea toxică a progresului, delăsarea vieților din propiile mâini) tratate cu umor și făr de tonuri sumbre. Nu se predau lecții, nu se emit judecăți. Situațiile sunt expuse, iară concluziile sunt personale fiecărui cititor. Îi înțeleg pe cei cărora cartea le-o oferit prea puțin pe tonul acesta blânduț. Apoi Andrew, ucigașul de oameni, este foarte simpatic. E greu să te concentrezi pe esența a ceea ce vede când comunicarea este ironică, naivă, caraghioasă. 

E o regulă că umanilor nu le plac nebunii decât dacă aceștia sunt buni pictori, și chiar și atunci, nu le plac decât după ce respectivii au murit. Numai că definiția nebuniei, pe Pământ, pare să fie foarte neclară și contradictorie. Ceea ce este dovada sănătății mintale la unul se dovedește a fi nebunie curată la altul. Primii umani s-au fâțâit de colo până colo despuiați fără nicio problemă. Anumiți umani, în special aceia din junglele umede, încă se mai fâțâie astfel. Așadar, trebuie să conchidem că nebunia este, uneori, o chestie legată de timp, iar, uneori, de codul poștal, de zona unde se află cineva.

Îs luminoși umanii lui Matt Haig. Ceea ce eu nu prea cred despre omenire-n general, dar ce bucurie să-i așezi cu puterea minții într-o oglindă pozitivă și optimistă. 

Ce vreau să spun e că e nevoie de timp pentru a-i înțelege pe umani, deoarece nici ei nu se înțeleg pe ei înșiși. Au purtat haine atât de mult timp! Haine metaforice. Despre asta vorbesc. Acesta este prețul civilizației umane – pentru a o crea, ei au nevoie să își închidă ușile către eurile lor adevărate. Așa că sunt pierduți, așa înțeleg eu. Și de aceea au inventat arta: cărțile, muzica, filmele, piesele de teatru, pictura, sculptura. Le-au inventat ca punți înapoi către ei înșiși, înapoi către cine sunt cu adevărat.

Declarația continuă de dragoste a scriitorului se desăvârșește într-un splendid capitol intitulat Sfaturi pentru un uman. De-mi amintesc corect, autorul a scris atât de motivațional întâi pentru sine. Era în urma unei depresii or în luptă cu ea, nu mai știu.

1. Rușinea e o pereche de cătușe. Eliberează-te singur de ea!

14. Viața ta va avea  vreo 25 000 de zile în ea. Asigură-te că îți vei putea aduce aminte câteva dintre ele. 

78. Te scoli. Îți pui hainele pe tine. Și apoi îți pui personalitatea pe tine. Alege cu înțelepciune. 

82. Dacă tu crezi că, de fapt, ceva e urât, uită-te mai atent. Urâțenia e doar eșecul vederii. 

94. Nu trebuie să fii profesor universitar. Nu trebuie să fii nimic. Nu forța lucrurile. Bâjbâie după drumul tău și să nu încetezi să bâjbâi până nu vei găsi ceva care să ți se potrivească. Poate că nu ți se va potrivi nimic. Poate că tu ești un drum, nu o destinație. Asta-i în regulă. Fii un drum! Dar asigură-te că e unul care să aibă ceva la care să te uiți pe fereastră.

Despre steluțe

Umanii o avut ghinionul să n-o pot găta în mai și s-o cocoț la Cartea lunii. În iunie are concurență puternică și pierde titlul, dar tot va rămâne una dintre cărțile pline de emoție și de frumusețe ale anului. 

Pentru ușurința cu care l-am acceptat pe Extraterestru vin multe dintre steluțe. Nu am nicio apăsare privind ființele de dincolo. De există, bine. De nu, iară bine. Personajul lui Matt Haig mi-o amintit de Kevin Spacey în K-PAX și exact ca-n film am acceptat existența omulețului verde ca pe cel mai firesc dintre lucruri. Și-s clar meritele scriiturii că n-o luat-o pe arătură SF ci o rămas potolită în limitele lui: în fiecare dintre noi sălășluiește un mic or un mai mare alien uneori. Matt Haig nu s-o străduit să mă convingă făr de tăgadă (partea științifică și cea fantastică sunt minore în economia poveștii)  că vonnodarienii există. Fu alegerea mea să cred în existența unei specii suprainteligente și foarte puțin simțitoare. 

Poate că nu-i cea mai răvășitoare dintre lecturi,  un cuvânt nu doare  și bântuie mult după ultima pagină. Am mers însă pe 5 steluțe pline pentru una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste scrise Omului. Am rămas din Umanii cu o credință și mai fermă că e simplu de tot: întâi te ridică și apoi umblă fericit, Omule! 

Trist e că nu-i nevoie să ne stârpească vonnodarienii, ne descurcăm  și făr de ei. 

• Umanii - Matt Haig, traducere din limba engleză Alina Sârbu, Nemira Publishing House, 2021, 333 pagini. 

__________________________________

Cărți citite și povestite-n 2022:

1. Bunicul și o lacrimă de fată - Petre Sălcudeanu ****
2. Frumoasele străine - Mircea Cărtărescu ****
3. Dansul furiei - Harriet Lerner ****
4. Un biet bunic și o biată cinste - Petre Sălcudeanu ****
5. Fantomele din familie -Bruno Clavier ***
6. Cocoșatul are alibi - Rodica Ojog-Brașoveanu ***
7. Plânsul lui Nietzsche - Irvin Yalom *****
8. Dacă citești asta înseamnă că am murit - Andrew Nicoll ****
9. Suflete goale - Guillermo del Torro și Chuck Hogan ***
10. Povestirile lui Alice Munro - Dragoș Zetu *****
11. Povestea ta a început demult - Mark Wolynn *****
12. Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde *****
13. Camelia Cavadia - Vina *****

⧭ Toate celelalte volume despre care am scris în ăilalți ani sunt îngrămădite ACI și DINCOLO. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**    volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****   scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.