SUFLETE GOALE

În fiecare nouă lună năzui că va fi mai plină-n lecturi decât anterioarele și o sfârșesc și mai leșinată decât pricăjitele dinaintea ei. Nici nu știu de-am gătat vrun volum  pân la capăt în martie ăsta. Am verificat, e singurul. Văleu!

De ce astă carte

B. din an în Paște intră într-o librărie ș-atunci îmi cumpără crime.  Așa o ajuns anul trecut  în papornițele mele Suflete goale. Le-am ales acuș în martie,  când nu mai fu vreme pentru cazurile de pe canalul de crime. Ș-apoi la cât de sângeroasă este realitatea, cu ce-o poate bate ficțiunea? 

*** Despre primul volum din Benzile Blackwood

Povestea-i construită pe mai multe planuri temporale ș-am fost uimită că nu m-am pierdut printre ele. În timpul lecturii n-am fost concentrată complet la intrigi, cum nu-s la nimic în vremile astea ș-atunci am ignorat mai ușor neajunsuri la care-n alte timpuri aș fi tunat și fulgerat. Or poate tocmai pentru că n-am putut fi extrem de atentă, romanul l-am receptat cu lipsuri. Mă-ntorc la axele construcției principale. 2019 - Newark, statul New Jersey este primul plan, cel de pe care demarează scriiturile. 1962 - Delta fluviului Mississippi este al doilea. Ultimul fir al urzelii se petrece-n Mortlake - împrejurimile Londrei și-i fixat pe anul 1582. 

În 2019 Odessa Hardwicke este trimisă în misiune FBI cu partenerul și mentorul său Walt Leppo.  Obligată de situație  își împușcă omul drag devenit făr de noimă nebun și agresiv. Se deschide o anchetă internă și agenta este trasă pe o linie ușor moartă,  trimisă fiind să elibereze biroul unui alt agent. Însă pentru a-și salva cariera, Odessa pornește și propriile cercetări de la singurul detaliu cert al incidentului: când o tras în Leppo, din corpul acestuia s-o ridicat o ceață ca o siluetă fantomatică. 

...în mintea ei o voce îi tot spunea: Ai luat o viață.                      Omorâse un om, un coleg, în timpul unei misiuni. Incontestabil. În rarele clipe în care simțea că gândește limpede, revedea toate momentele care precedaseră împușcătura care i-a provocat moarte lui Walt Leppo. Când o cuprindea depresia, punea la îndoială tot ce se petrecuse în noaptea aceea, inclusiv propria judecată. 

În 1962 Earl Solomon, la rându-i agent FBI, investighează câteva cazuri de crimă ce par legate. În 2019, când îi răsare-n viață Odessa pentru a-i debarasa biroul, Earl e pe un pat de spital în stare foarte gravă. Nu-i pensionat, încă are  biroul plin cu benzi misterioase de magnetofon. 

Tot ce văzuse în timpul vieții, toate lucrurile pe care i le arătase Hugo Blackwood... Lucruri care la început îl contrariaseră, pentru ca apoi să-i zdruncine viziunea despre lume. Și totuși, asemenea tuturor oamenilor, nu se gândise niciodată cu adevărat la ce-l aștepta la capătul drumului. Știa că există și altceva dincolo, fiindcă văzuse acele lucruri. De cele mai multe ori ceva întunecat și malefic. Poate că mai era și altceva - un loc liniștit. 

Din 1582 Hugo Blackwood, un om cu o avere uriașă,  are misiunea de a captura în secole  Suflete goale, 4 bucăți al căror scop pe lume sunt crimele atroce. În 1962 Hugo aterizează-n viața agentului Earl Solomon fiindu-i însoțitor în anchetarea crimelor și apoi în 2019 se teleportează cu ajutor în investigațiile Odessei. Sufletele astea Goale apar la tot pasul, nu doar în titlul cărții, dar n-am priceput mare lucru despre ele. Au capacitatea de a ieși și de a intra în oameni împingându-i să facă gesturi disperate pentru că devin dependenți de adrenalina aceea. Cine-i mama lor, ce fac când nu ucid, pe unde se aciuează în rest, nu știu a zice. 

Vorbim despre Londra anilor 1580. Eram un avocat de oraș. Iar acest bărbat pe nume John Dee, mi-a deschis ochii către o lume speculativă, a magiei și a misterelor. Cu toate că adevărul este că eu mă băgam ca musca în lapte în ceea ce oficia el. Nu voi afla niciodată de ce îmi tolera prezența. 

Cam asta-i povestea, veșnică lupta a binelui împotriva răului. Și-i a dracu' de  greu  a anticipa deznodământul. Exagerez, dar doar puțin, e un basm pentru oameni mari cu d' astea d'ale zilei: traumă, depresie, gânduri suicidare ș-olecuță de prietenie, deci de frumusețe. 

  

Despre steluțe

De la început am aflat de pe ultima copertă povestea cu eroul care sfidează veacurile ș-am știut că nu-i o scriitură pentru mine. Apoi m-am gândit că dacă tot nu mă pot concentra pe nimic în perioada aceasta galben-albastră, poate că omul care trăiește de secole mă va prinde-n misiunea sa. Ceea ce se și petrecu într-o măsură surprinzătoare. 

Chiar dacă am citit cu interes despre călătoria seculară a lui Blackwood și Earl Solomon pe alocuri m-o emoționat, iară Odessa îi chiar o muiere faină, tot n-am adunat mai mult de 3 steluțe pentru romanul de azi. 

• Suflete goale - Guillermo del Torro și Chuck Hogan, traducere din limba engleză și note Andrei Covaciu, editura Trei, 2021, 359 pagini. 

__________________________________

Cărți citite și povestite-n 2022:

1. Bunicul și o lacrimă de fată - Petre Sălcudeanu ****
2. Frumoasele străine - Mircea Cărtărescu ****
3. Dansul furiei - Harriet Lerner ****
4. Un biet bunic și o biată cinste - Petre Sălcudeanu ****
5. Fantomele din familie -Bruno Clavier ***
6. Cocoșatul are alibi - Rodica Ojog-Brașoveanu ***
7. Plânsul lui Nietzsche - Irvin Yalom *****
8. Dacă citești asta înseamnă că am murit - Andrew Nicoll ****

⧭ Toate celelalte volume despre care am scris în ăilalți ani sunt îngrămădite ACI și DINCOLO. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**      volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****   scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.