Anul 2021 a fost cel în care după un deceniu jumate am renunțat la ciocolată în torturile familiei. Până m-oi împrieteni cu alte variante, crema de brânză a devenit preferata mea. După ce am tot abuzat-o în combinație cu mere, mi-am amintit că în laborator se folosea adesea fie cu piersici, fie cu ananas. Cum n-am știut ce să aleg, le-am folosit pe ambele. Mi-o plăcut atât de mult ce-o ieșit încât în aceeași zi am făcut și o ruladă. Sper să revin cu rețeta curând.
Decorul fu simplu de ales. Micuțul e mare fan Mickey și Eroi în pijama. Aș fi putut poci personajele din fondant, dar mi-am dorit mult să-i rămână să se joace cu ele și după ce tortul nu va mai fi. Pentru pruncuți cred că asta este cea mai corectă soluție. Una mai scumpă, drept e.
Inițial mă gândisem să asamblez tortul în tăvi de chec, pe care apoi să le așez sub forma lui patru. Mi s-o părut atât de complicat pân la final încât am preferat să fac un dreptunghi pe care ulterior să-l decupez. Neajunsu' fu c-am rămas în casă c-un kil de tort din decupare. Ăsta să ne fie năcazu ăl mai mare în veci!
Despre tort:
⬌ Dimensiuni inițiale 27 x 32 centimetri. O avut 3.2 kilograme la final, decorat.
⬌ Două blaturi de pandișpan, între ele un rând pișcoturi de șampanie. Toate însiropate cu zeama de la compoturile de piersici și ananas.
⬌ Între blaturi cremă de brânză cu bucățele de ananas și piersici din compot.
⬌ Tortul a fost îmbrăcat în frișcă. Cu dosul linguriței am așezat frișcă bătută pe tort până l-am acoperit integral.
⬌ Personajele ziceam c-or fost din plastic, iară restul decorațiunilor sunt din ciocolată. Slavă Cerului că m-o-ntrebat doamna de la prăvălia cu smântână dacă n-am nevoie de câteva decorațiuni speciale de iarnă. Mi-or plăcut foarte mult ș-or fost ieftine, parcă 50 de bani bucata. Nu mai spun că drumul de pe 30 decembrie pentru a cumpăra frișca mi-o adus șansa de a participa la o extragere, de unde am și căpătat premiul pentru locul II.
De-a lungul anilor am adunat o colecție prețioasă de imagini ale copiilor la primul contact cu tortul. Fetița lui 2011, care-n prima fracțiune de secundă o halit-o pe Hello Kitty, cea abia pictată, ș-o rămas cu mustățile ei negre și neuscate pe față. Apoi micuța care o primit tot neamul lui Minnie ș-o cerut să nu fie pozată cu tortul, pentru că ea vrea să stea fericită cu personajele preferate și Ștefănuțul lui 2010 care urla să nu-l tăiem pe Scooby. Îs multe și valoroase. La ele se adaugă băiețelul care pentru prima dată o fost aniversat cu tort (torturi) la 4 ani. S-o uitat la tort, s-o uitat la mama socială și când aceasta i-a spus că este chiar tortul lui, i s-au umplut ochii de lacrimi, niște ochi mari, albaștri și rotunzi. Ș-o-mbrățișat-o cu ochii țintuiți pe Eroii lui în pijamale. În cele 5 luni pe care le avea atunci adunate-n familia cea nouă de foarte puține ori manifestase vreo emoție de vrun fel, nici nu zâmbea dară altele. Nu mai zic de gesturile de apropiere fizică, alea chiar lipseau cu desăvârșire.
Sunt în continuare fascinată de ceea ce înseamnă un astfel de copil. Nici n-avea 4 ani când mama disperată l-o abandonat într-un spital. O fost plasat la urgență în familia prietenilor noștri. Știa să spună Poliția, vine Poliția și să-și facă nevoile oriunde. Nu te privea, nu zâmbea, nu primea atingeri. După 8 luni de atenție continuă are atâtea progrese de mi-ar fi imposibil să le inventariez. Mi se ghemuiește inima pentru că mintea-mi zice să scriu și despre ce sunt ei pentru sistem și ce li se pregătește la tot pasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu