Mărţişoare la Virtual hug de martie

O suferit un accident, fluturele o murit ş-o fost înlocuit c-o gărgăriţă

Că am reuşit cele mai frumoase mărţişoare din toate timpurile zambetane se vede.

Ideea o venit târziu, la sfârşit de februarie, când  pe pagina Lissei defilau mărţişoarele făcute spre vânzare de Karina, fiica ei, erau ii împachetate. Decoraţiunile sunt din fondant, baza e din pastă de zahăr ş-am stricat toate cariocile scriind literele cu şablonul.

Cutiile apar în faza de legate cu elastice, căci pe motiv de şedinţă foto macaronească nu mai fu vreme de pozat după lipire

Nu-s perfecte, da-s primele la care am reuşit ferestre

 Târziu,  în sensu că aş fi găsit şi io să vând vro zece de aş mai fi avut vreme de bibilit. N-am avut decât cinşpe ceasuri pentru doişpe mărţişoare şi cutii ce le aveam de dăruit. Asta-nseamnă că-i musai să încep a decora ouăle după acuş.

Aci regulamentul pe blogul Crisei

Cât iubesc eu Virtual hug iară se vede din toate episoadele anterioare, adică de un an şi mai bine, lună de lună. În martie gazdă este Loredana, săru mâna!

Că am primit pentru  Cutia misterelor premiu, iară m-am mai lăudat p’aci. Ce n-am zis pân acuş fu că am cunoscut-o astfel pe mama Ceraselei, Miliana,  adică doamna însărcinată să expedieze din România premiile. Cum Poşta Română este super eficientă la expediat colete, adică tăvile de la Râmnicu Vâlcea pentru Bacău au ajuns la … surpriză: Râmnicu Vâlcea, am avut nenumărate ocazii de conversat telefonic cu domnia sa în căutarea coletului rătăcit.

Ei, nenumăratele astea, au fost pentru mine prilej de mare bucurie. Conversaţiile erau cam aşa:

-         Săru’ mâna! N-o ajuns coletu’! Îmi trebe de pe factură un număr, dar vă aştept, închideţi aragazul  de-i deschis,  c-o să dureze…

-         L-am închis, Maria ! Stai să iau ochelarii, parcă e un zero sau un opt sau un e …

-         Da’ ce gălăgie se aude acolo?!

-         E televizoru’ !

-         O arestat-o pe Udrea?

-         Nu ştiu că-i deschis pe Noră pentru mama, dar acuş întreb…

Şi tot aşa, fie doamna Mamă se plimba cu domnul căţel, or e domnişor ?!, fie era într-o vizită, fie doar în propria bucătărie, câte un ceas verificam iară adresă, expeditor, data plecării …. Mi-i tare drag să vorbesc cu oamenii şi mi-i tare drag să le ascult poveştile, de n-aş visa la pensie un laborator de cofetărie, tare mi-ar plăcea un centru în care toată ziua să ascult oamenii şi poveştile lor de viaţă.

 

Preferatul meu, toate pozele pe fundal roşu îs făcute de domn profesor, tare mulţumesc!

La mine o poză simplă înseamnă ş-un cârlig floare şi nişte organza ş-olecă de mov

Doamna Miliana nu mi-o mai răspuns la ultimele vro două apeluri, probabil o crezut că iară telefonul meu o contactat-o făr de voia mea şi o fi zis că mă deranjează. Aşa am ratat io prilej de mare bucurie.

Doamna mama Ceraselei, să fii sănătoasă, sănătoasă, chiar de uneori, în fiecare lună, treci pe la cozi de medici, să-ţi naşti ocazii pentru gătit,  fie ele şi pachete dăruite cu multă durere, să te bucuri de toate plimbările pe care domnu/domnişoru patruped le cere, să-mi mai dai şi mie câte o reţetă de făcut din sărăcie, am checul restant, nu te-am uitat!, să te bucuri de doamna din Dubai cum şi ea e plină de tine şi să ne mai auzim şi noi,  ca fetele…. O primăvară minunată!

                                     - Mama ta e o drăguţă! O  fac beneficiară de Virtual hug, abia aştept!

   -   Mulţumesc pentru mama, am să-i dau să citească. Va fi tare fericită !

Următorul episod de Virtual hug e programat pe 16 martie şi e iară foarte special, fix ca oamenii ce sălăşuiesc în viaţa mea. 

La închiderea ediţiei : deci, patrupedul e triped, domnişorul e o  CASI, în ani de-ai oamenilor n-are decât vro şaizeci de primăveri, deci,  da,   doamna Miliana o văzut apelurile, numa după vro trei zile. Mare BUCURIE fu la mine, am mai notat o reţetă pe lista cu de-ncercat: chec de post, simplu ca bună ziua, se înlocuiesc ouăle cu apă.