De ce astă carte
Mărturiseam la una dintre lecturile anterioare, Bunicul și o lacrimă de fată, cum l-am descoperit pentru întâia dată pe scriitorul Petre Sălcudeanu și ce bucurie-mi fu întâlnirea. Crisa, cea care mi l-o scos în cale, mi-o atras atunci atenția că degeaba poftesc și alte crime de cumpărat când la mine-n stocuri șed încă trei, dăruite de ea cine mai știe când. Dacă mi-o zis să le caut că le găsesc, apăi așa am făcut!
**** Despre trei crime și mai puțini criminali
Încă sunt uimită cât de repede am gătat cele 600 de pagini. De la Stephen King n-am mai pățit recorduri d' astea cu neabandon.
Un biet bunic și o biată cinste ascunde 3 romane, care recent au fost republicate separat. Culegerea mea-i din 1980. În toate trei, ca și-n celălalt ajuns la mine înaintea lor, personajul principal este Bunicul, un detectiv criminalist. El este însoțit tot de șoferul său Panaitescu. Domn care, printr-o minune neexplicată în cele 4 crime de pân acuș, o ajuns să aibă mari calități detectivistice. Pare că s-o contaminat de la Bunic cu darul recuperării adevărului. Cel de al treilea personaj care apare în toate povestirile de astăzi, dar care a lipsit în prima, este câinele Alsacian. Care Alsacian când este bătrân, când este făr de vârstă, în funcție de cât de aproape de pensionare este stăpânul său. În toate momentele însă are un ochi de sticlă.
Primul dosar de crimă poartă numele volumului: Un biet bunic și o biată cinste. Este scenariul meu preferat dintre toate cele 4 citite până acum.
Bunicul și Panaitescu sunt pensionați de un an. O dată-i scris că după 40 de ani de activitate prodigioasă, data următoare se schimbă pe 50 de ani. N-are importanță, îs tineri pensionari dară. Bunicul primește invitația, oarecum stranie, de la un fost pușcăriaș Varlaam Nichita de a vizita Delta Dunării. Omul fusese condamnat datorită Bunicului ș-avea mare încredere în capacitățile sale profesionale, atât de mare încât îl cheamă să investigheze moartea fiicei sale Vera. La bordul vasului Pescărușul Bunicu la rându-i îi ia pe Panaitescu și Alsacianul.
Inițial povestea nu m-o prins pentru că deși cadrul era altul, povestea principală semăna bine cu Lacrima de fată. Vera descoperise nereguli în cadrul Cooperativei, exact ca și Ana Draga. De astă dată, Vera avea și poziția oficială care să-i permită controlul. La 24 de ani, fiica unei iubite de-a lui Nichita cu un alt bărbat, Vera era contabil șef la o cooperativă piscicolă din Delta Dunării.
Mă tot gândeam la mobilul crimei și la vinovat până m-am trezit captivată în așteptarea finalului. Deși pentru o fracțiune de secundă mi-o trecut prin minte sfârșitul, tot am fost uimită cât de frumos și-o încheiat Petre Sălcudeanu dosarul.
La bordul vasului, din întâmplare, sunt adunate toate personajele susceptibile de a fi comis crima. Cum altfel?! Din cauza unei defecțiuni de-o zi ș-o noapte, ambarcațiunea tre să șadă pe loc, în mijlocul apelor. Timp în care Bunicu și Panaitescu verifică fiecare pasager susceptibil a fi criminalul. Faină gașca infractorilor potențiali. Un procuror Ciupercea, Inochenție Apostov căpitanul Pescărușului, porcarul Vasile Gligora și soră-sa de șaișpe ani Valera, Ion Golgea achizitorul de carne și doctorand pe tema Creșterii porcilor în Deltă, Firică un plutonier adjutant, Crițan președintele Cooperativei - interesant că la-nceput îi zice Miron, apoi Gheorghe. Un personaj important, dar care nu-i prezent pe vas, este Magdău Ionu un hoț condamnat după primele cercetări ale Verei. Pe punte este însă soră-sa Paulina Nichifor, o minune de femeie. Și l-am mai uitat pe un președinte de cooperativă, Tirișcă Dezideriu Ivankin. Ce să vezi cam toți au motive ca Vera să dispară cu număratul porcilor și cu registrele ei cu tot.
Ca și-n Lacrima de fată, niciunul dintre suspecți nu-i interesat de aflarea adevărului, minciunile lor personale fiind mult mai important de apărat decât aflarea unui criminal care-o omorât o fată, fie ea și cea mai frumoasă de pe baltă. Mă surprinde ușurința cu care Petre Sălcudeanu descrie furtul din avutul obștesc. M-aș fi gândit că cenzura comunistă nu-și dorește astfel de relatări.
De la un capăt la altul situația se răstoarnă, se mai descoperă un colțișor de pe marele adevăr și până se îmbină perfect piesele drumu-i lung.
Pentru mine fu o crimă de 5 steluțe.
A doua povestire se numește Un bunic și o biată aventură.
O adunătură de întâmplări stranii, care ar fi trebuit să-mi trezească interesul, m-o plictisit. Bunicul, Panaitescu, Alsacianul împreună cu adolescenta Alina Alexiu pleacă în vacanță la Eforie Nord. Bărbații au ultimul concediu înainte de pensionare. Bunicu-i maior, iară Panaitescu plutonier major. La miliția locală, unde Bunicu avea colegi, este reclamat furtul unei biciclete neobișnuite. Când mai apare ș-o sinucidere, Bunicu-i gata să renunțe la vacanță pentru a decodifica enigma.
Mi-o fost greu să urmăresc firele, poate pentru că nu mă așteptam ca la un text din comunism să dau nas în nas c-o sectă dementă. Și nici personajul feminin nu m-o prea prins, îi ăl mai deștept, mai frumos, mai norocos dintre câți există la vârsta de 16 ani. Nici nu mai zic că victima e o fată și ce surpriză taman îi fusese imputată o lipsă în gestiunea de alcool și țigări în valoare de 100 000 lei.
Ultima crimă se petrece-n Bunicul și porunca să nu ucizi.
Un accident de mașină ce pare banal. Ori e o sinucidere falsă ori un accident comun pân se ajunge la crimă văz. De astă dată semnalul de alarmă e tras de medicul legist care descoperă la autopsie că fata moartă-n accident, doar fetele mor la ăst scriitor, o fost operată după 3 ore de la deces. Bunicu află că medicul care a operat-o și se declară vinovat e făr de păcate și pornește o anchetă de găsire a adevăratului criminal.
Ultimele două cazuri nu m-au alergat spre final, pe drum am și adormit de multe ori, pentru că nu ai cum să-ți dai cu părerea privind vinovații. Îs două, trei personaje cu o poveste foarte complicată, la fiecare pas se mai petrece ceva straniu, e a dracu de greu să intuiești cum se va sfârși. Or pe mine asta mă-nervează. Eu am pariuri de făcut: e Ăla! nu, e Ăilalta!
Despre steluțe
Cele trei romane adunate-n culegerea asta au fost foarte inegale dară. Primei povești i-am acordat 5 steluțe ziceam și celorlalte două câte 3, așa am ajuns la 4 finale care nu par corecte, dar așa poruncește matematica și n-o contrazic.
Mă bucur că l-am descoperit pe domnul Petre Sălcudeanu, pe care-l adun de anul trecut prin traiste. Săru - mâna, Crisa! Chiar de-aș mai avea o scriitură nouă, nu mai am, fură cam mult cele 4 crime luna asta.
- Petre Sălcudeanu - Un biet bunic și o biată cinste, editura Dacia, 1980, 582 pagini.
__________________________________
Cărți citite despre care am povestit în 2022:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu