- Teancul cărților neterminate or sfârșite și nepovestite este tot înalt pe birou, dar am ales una nou-nouță pentru azi.
De ce astă carte
Librăria online din care-mi cumpăr toate volumele are un raft pe care scrie cărți sub 10 lei. Acolo am găsit Anatomia sufletului. Pe părintele Constantin Necula îl iubesc de multă vreme (eu-s Costică Necula, băiatul frizerului). Alegerea a fost simplă dară .
Dacă lucrurile ontologice ne sunt date o dată pentru totdeauna, fizic, duhovnicește, sufletește, reconfigurarea e oricând posibilă.
Maturitatea n-o dă suferința. Maturitatea o dă răbdarea de a te crește pe tine.
Sunt ratări în toate viețile. Doamne, iartă-mă, toți suntem niște ratangii, mai ales de la 11 metri. Toți! Că ni se pare că nu-i poarta mare, ăla-i prost, dă, vâj!, în tribune. Asta-i toată viața noastră: o țintă falsă. Țintă falsă!
...nici nu e cazul ca întâlnirea din seara aceasta să o numim conferință. Aș vrea să știți că nu mi-o trec în Curriculum vitae. (...) Am ales și ne-am gândit împreună la acest subiect de anatomie și ca să vă luăm ochii, e clar! Sunt foarte priceput la titluri.
Volumul conține conferința susținută de părintele Necula, în decembrie 2014, în Aula Facultății de Medicină Sibiu.
...omul nu are suflet, ci este suflet și are trup.
Am citit cele câteva pagini cu bucurie, făr de exagerare, cu Bucurie. Deși are teme grele ca moartea or viciul, a fost o plăcere să parcurg răspunsurile părintelui. Într-o limbă pe care o cunosc, făr de multă dogmă, cu umor curat, în minte întreaga lectură cu vocea pe care o știu bine din conferințele pe care le urmăresc pe Youtube, volumul acesta fu un moment de relaxare și desfătare de la toată încrâncenarea și gravitatea cotidianului.
Nu mă impresionează neapărat că mor gâzele toamna, pentru că știu că ele, în primăvară, vor bâzâi la fel în soare. Mă deranjează când trece iarna și-mi dau seama că primăverii viitoare nu-i va veni iarna care i-a trecut în întâmpinare. Așa că, din nefericire, spre fericirea noastră, mergem spre moarte. Nu ea spre noi! Cică a mers Georgică și s-a întâlnit cu moartea... Nu s-a întâlnit cu nimeni; veniți-vă în fire! Omul nu se întâlnește decât cu viața! Doar când plusează un pic e moarte...
M-am gândit că poate nu-i drept broșurica aceasta să primească toate steluțele. Că poate Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula a scris tratate de istoria religiilor de cincizeci de kile și eu premiez câteva grame de răspunsuri spumoase.
Problema e că nu mai avem Beteemul la îndemână. Betleemul nu este repetabil. Este irepetabila povară a unui neam omenesc care nu și-a recunoscut Dumnezeul când S-a întrupat. Și aduceți-vă aminte de primele atitudini față de Acest Bebeluș Ceresc. Nu? E urmărit de un dictator, să fie ucis, și devine migrant, pentru că fuge în Egipt. Iar apoi un imigrant în propria lui țară - pentru că Se întoarce în propria țară, pentru a-Și ocupa locul într-un alt oraș decât cel în care S-a născut. Ați văzut că niciodată nu are carte de muncă, e un mic delicvent, până la urmă, pentru că de la 12 ani, până la 33, când moare, este total împotriva întregii orânduieli de partid și de stat.Apoi mi-am amintit c-am adormit pe cartea neterminată și m-am trezit în zori doar pentru a mă Bucura deplin de continuare. N-o fi având o scriitură răvășitoare, n-am citit-o cu cinci rânduri de lacrimi și șase de muci, dar la tot pasul mi-am spus: Ce frumusețe de om, parcă-i părintele Teofil în Aula ASCOR, la Galați, în urmă cu douăzeci de ani! Or pentru mine întâlnirile cu părintele Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus sunt punctele cu maximum de lumină a credinței.
...nu pot să fiu oportunistul peștelui prăjit și să fac predici lacrimogene la toate înmormântările, încât să fie oamenii distruși și supărați și mârâiți și căzuți la pământ! Îmi repugnă soiul acesta de preoție! Preotul nu-i cioclul comunității! (...) Iar, pe de altă parte, e cealaltă problematică: nici nu poți să râzi ca prostul în târg când e copilul mort la picioarele tale. Să zici: Fraților, bucurați-vă! Isus... Băi, ușurel! Hristos nu se bucură ca prostu pe coperta de la Turnul de veghe. E decent! Și moartea m-a învățat decența!
Știu că-s multe citate, puteam și mai multe, mult mai multe!
La un moment dat, părintele povestește cum și-a vindecat o parte din durerea cauzată de moartea tatălui său citind Oscar și Tanti Roz (M-am tratat, efectiv, pe rana aceea!). Și mai mărturisește de o carte vindecătoare, Lucreția, pe care încă n-am dibuit-o pe niciunde.
În 2018 am mai citit:
La un moment dat, părintele povestește cum și-a vindecat o parte din durerea cauzată de moartea tatălui său citind Oscar și Tanti Roz (M-am tratat, efectiv, pe rana aceea!). Și mai mărturisește de o carte vindecătoare, Lucreția, pe care încă n-am dibuit-o pe niciunde.
N-avem nicio materie în școală care să ne crească sufletul. Punct! Nu ne învață nimeni să fim mame, nu ne învață nimeni să fim tați, nu ne învață nimeni cum să iubim, cum să nu urâm, n-avem o materie de rezistență la șicanele profesorilor, la mediocritatea lor, n-avem nici ca profesori o materie care să ne învețe la școală cum e când scuipă elevii pe materia pe care o predai... Nu suntem, de fapt, pregătiți pentru viață!
- Anatomia sufletului / Constantin Necula, editura Agnos, 2015, 94 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
- Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt *****
- Lizoanca / Doina Ruști *****
- Spuma zilelor / Boris Vian *****
- Orbi / Petronela Rotar *****
- Copilul invizibil / Gaspar Gyorgy ****
- Adi Hădean / #24centimetri ****
- Unul dintre noi / Asne Seierstad *****
- Cărarea pierdută / Alain Fournier ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu