Mi-am propus ca pân la
De ce astă carte
Pentru că-l iubesc pe Cristian.
Deși sunt ăl mai fan dintre fanii popescieni, habar n-am cum de mi-am achiziționat atât de târziu volumul acesta publicat în 2013. Deh, am îmbătrânit, adorez mai potolit decât în urmă cu 25 de ani, pe când colindam la prima oră a dimineților toate chioșcurile de ziare întru achiziționarea editorialului Măriei sale, Prozetarul.
Tot un motiv al întârzierii e legat de impresia mea complet greșită că Filmar este lucrarea de doctorat a studentului Cristian Tudor Popescu la cinematografie. Aș citi-o și pe aceea cu uriașă bucurie, ca pe toate textele sale, dar poveștile au întâietate.
De-mi amintesc corect, Filmar am comandat-o împreună cu Revoluția iubirii pe voucherul primit în dar de la Crisa. Deci, săru mâna, doamnă!
- Mă năucește încă să deschid un volum al unui autor român îndrăgit și să dau nas în nas cu autograful acestuia. Mulțumesc, editură or librărie virtuală, căci n-am habar cui se datorează bucuria!
„Această carte nu conține texte politice, conține proză, m-am întors la literatură. Dacă în celelalte existau inserții gazetărești, aceasta este o carte în care este vorba de filmele pe care le fac cineaștii, dar și de filmele –pe care le face viața. Pentru că să știți că, dacă te uiți la ea, în anumite momente, viața produce film” - Cristian Tudor Popescu.
Nu știu de ce la momentul lansării cărții, în 2013, Cristian a declarat că-n Filmar nu-s texte politice. Ba îs: Mâna moartă și Sectorul Bruxelles - despre imunitatea demnitarilor în fața organelor de Justiție, Parapsi - Mircea Geoană și al său atac energetic! Ce surpriză să identific în cele peste 70 de articole ale cărții doar aceste două texte politice! Pe parcursul lecturii aș fi jurat că au fost cel puțin zece. Eroare e și din cauză că la multe dintre comentariile pe film, ziaristul se raportează la personajele sinistre ale anilor ăstora. Deși le citesc ca pe orice pagină de a sa de literatură, cele în care scrie despre politicieni nu-mi sunt bucurie. Oricât talent are scriitorul în a le caracteriza apucăturile, realitatea aceasta neschimbată în ultimii 30 de ani este dureroasă și născătoare de deznădejdi și făr de rosturi. Ș-apoi timpul risipit cu apucații putea fi dedicat filmului, tenisului or întâmplărilor de poveste, nu?
Dar, da, cele mai multe dintre comentariile publicate în ăst volum sunt pentru filme și o mare parte dintre ele este chiar pe cinematografia românească. Eu nu sunt consumatoare de film românesc, anu ăsta nu știu de-am văzut 5 în totalul cel mare, dară românești, dar citesc cu mare bucurie critica sa și mă fericesc textele care-s de laudă. Când îi urmăream intervențiile de la ProCinema mi-am dat repede seama că aveam ochelari diferiți pentru receptat imaginile și mă trezesc adesea întrebându-mă, la un film pe care-l desființează în toți milimetrii, cât de mult mi-ar plăcea de l-aș viziona.
Articolele cu teme de film or tenis îs pătimașe, nu prea se atinge în ele linia de mijloc, sunt extremiste, minus infinit or plus infinit, altă notă nu există. De aceea cele mai savuroase dintre texte sunt cele în care sunt povestite întâmplări oarecare, de la întâlniri cu elevi mediocri ori geniali pân la Biblie, Eminescu, Femeia sau muzică.
„Popescu a văzut un spirit. Popescu, care nu crede în Dumnezeu, nici în Dracu', care n-a aflat până la vârsta asta unde e sediul sufletului și e de părere că viața, ce-i viața?..., nu-i decât debutul sfios al morții, iar moartea doar o căpățână plină cu țărână, Popescu deci a văzut, cu ochii lui, un spirit.‟- pag. 28 (Spiritul de la Teatru)
„În primele momente în care Ginela, Petronela și Manuela își începuseră scociorâtul în găleți și transportul floricelelor către orificiul digestiv superior, o furie rece, ucigașă, îmi umfla venele pe tâmple. Făceau un zgomot ca de șobolance în talaș. Și detest din suflet acest „aliment‟, mă apucă greața numai cât îl văd. Măsurând din ochi diametrul mare al trunchiurilor de con, îmi închipuiam limpede cum îi îndes fiecăreia găleata pe cap pân la bărbie dintr-o mișcare, lăsându-le pe ele încoifate și înzăuate în floricele pân la brâu, ca niște teutoane popcorn...‟ - pag. 122 (Să frângi zborul floricelei către epiglota Ginelei)
„Cea mai teribilă insultă care mi-a fost aruncată vreodată îi aparține cineastului Cristi Puiu și sună așa: C.T. Popescu nu iubește cinematograful. Aș fi rămas cu totul indiferent dacă ar fi spus că nu iubesc viața.‟ - pag. 176 (Parfum de om)
Despre steluțe
Am tot întrerupt lectura, din lene cel mai adesea, apoi din cauza/datorită maratonului celor 960 de pagini. M-am gândit în timpul provocării ca sutelor de pagini ale domnului Backman să le adaug diferența necititelor din astă carte. Nu știu de ce am riscat cu o carte nouă murakamiană, pe cristiene aș fi ajuns la capăt. Ghinion!
Am fost dezamăgită să constat că nu mai sunt atât de fan pe cât mă cred. Când îmi cumpăram, în primii ani, un volum semnat Cristian Tudor Popescu recunoșteam 90% dintre texte. Deși îl citesc regulat, azi pe Republica, ieri în Gândul, n-am recunoscut dintre textele Filmarului niciun sfert. Căci, da, volumele sunt culegeri ale editorialelor apărute de-a lungul vremii pe platformele unde a scris or colaborează încă.
Prin '98 mergeam la biblioteca județeană a orașului unde facultam pentru a-mi scrie de mână textele din ziar și a le aduna ulterior într-un dosar uriaș. Era prea scump să le duc la copiator. Deși astăzi pot accesa în secunde de pe orice site livrator de cărți oricare dintre culegerile semnate C.T.P. tot mai frumoase găsesc ale vremi duse. Și ce tânără eram și ce de timp liber aveam!
Nu am a argumenta steluțele. Și de citesc despre Băsescu și de subiectul textului este un film despre care n-am auzit și pe care-l desființează, scriitura lui Cristian este literatură, limbă pură. De aia pot recunoaște și la zece ani de la citirea unui text o imagine, un cuvânt, o emoție. De aia mi-aș dori uneori să trăiască suficient cât să mai scrie și altceva decât cotidian.
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
Am fost dezamăgită să constat că nu mai sunt atât de fan pe cât mă cred. Când îmi cumpăram, în primii ani, un volum semnat Cristian Tudor Popescu recunoșteam 90% dintre texte. Deși îl citesc regulat, azi pe Republica, ieri în Gândul, n-am recunoscut dintre textele Filmarului niciun sfert. Căci, da, volumele sunt culegeri ale editorialelor apărute de-a lungul vremii pe platformele unde a scris or colaborează încă.
Prin '98 mergeam la biblioteca județeană a orașului unde facultam pentru a-mi scrie de mână textele din ziar și a le aduna ulterior într-un dosar uriaș. Era prea scump să le duc la copiator. Deși astăzi pot accesa în secunde de pe orice site livrator de cărți oricare dintre culegerile semnate C.T.P. tot mai frumoase găsesc ale vremi duse. Și ce tânără eram și ce de timp liber aveam!
Nu am a argumenta steluțele. Și de citesc despre Băsescu și de subiectul textului este un film despre care n-am auzit și pe care-l desființează, scriitura lui Cristian este literatură, limbă pură. De aia pot recunoaște și la zece ani de la citirea unui text o imagine, un cuvânt, o emoție. De aia mi-aș dori uneori să trăiască suficient cât să mai scrie și altceva decât cotidian.
- Filmar / Cristian Tudor Popescu, editura Polirom 2013, 242 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
În 2018 am mai citit:
- Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt *****
- Arta războiului / Sun Tzu ***
- Cimitirul animalelor / Stephen King *****
- Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni / Ioana Chicet-Macoveiciuc ***
- Revoluția iubirii / Gaspar Gyorgy *****
- Ce-am pierdut în foc / Mariana Enriquez *****
- Omul invizibil / H.G. Wells ***
- Lizoanca / Doina Ruști *****
- Jocul lui Gerald / Stephen King ****
- Oameni sărmani * Dublul / F.M. Dostoievski ****
- Fata din tren / Paula Hawkins ****
- Spuma zilelor / Boris Vian *****
- Călătoria către sine / Irvin D. Yalom *****
- Carte de identitate / Sanda Nicola *****
- Visează androizii oi electrice? / Philip K. Dick ****
- Un bărbat pe nume Ove / Fredrik Backman *****
- Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău / Fredrik Backman *****
- După cutremur / Haruki Murakami ***
- Vara în care mama a avut ochii verzi / Tatiana Țîbuleac *****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu