DUPĂ CUTREMUR - HARUKI MURAKAMI

Mi-am propus ca pân la 1 august să citesc doar dintre cărțile neterminate, vro zece probabil. Ele nu-s toate musai abandonate, ci au cerut o pauză la un moment dat și luată cu alte volume le-am uitat nesfârșite. De aproape am reușit cu Maratonul 1000 de pagini citite în 7 zile, ĂSTA, poate aproape oi reuși și în misiunea asta nouă de i-am zis Marea lichidare.   

Despre carte
Atât de dezamăgită am fost de ultimele volume ale domnului Haruki încât, iaca, trecu juma de an făr să mă mai ating de unul nou. Dar mi-am cumpărat în continuare toate titlurile pe care nu le aveam. Atât de atentă am fost la ce-mi lipsește și ce nu am citit încât m-am trezit cu două exemplare din După cutremur achiziționate la distanță de câteva săptămâni.

Am ales-o pentru Maratonul lecturii și fu ghinion curat decizia asta. Cu siguranță, de nimeream și o a treia carte pe inima mea, nu mă opream exact înaintea finișului,  la pagina 960, repet că stegulețele și coronițele erau la nivelul 1000 de pagini.

*** După cutremur

Abia am așteptat să pot scrie despre carte pentru Zambetania. Viteza pe care o presupunea maratonul m-o împiedicat să scriu povestea cărții simultan cu lectura ei, așa cum am reușit, slavă Bunuțului, cu toate cărțile anul acesta și-n timpul Provocării 1000/7  doar cu Ove. Abia așteptam pentru că de multe ori lecturile tulburi s-au limpezit povestind despre ele. 

Drept e că am început După cutremur în urma celor două cărți năucitoare, Un bărbat pe nume Ove și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău. De adaug la asta și faptul că au fost  peste 900 de pagini citite în șase zile, zile în care am egalat recorduri de stat în laborator, șaișpe ceasuri, parcă nu mai e în totalitate vina scriiturii pentru eșec.

Ca să completez ideea de varză în care m-o prins cartea asta, mai zic doar că din cele  peste 50 de pagini pe care am izbutit să le parcurg pentru maraton în a șaptea zi, am priceput că povestirile au legătură între ele prin alt fir decât cel al cutremurului care într-adevăr apare mai în toate. Apare în sensul de radio, teve, discuțiile oamenilor, nu ca reportaj de la locul dezastrului. În capul meu vraiște, unele personaje erau identice nu doar ca apucături, ci și ca nume. Halal lecturăreasă!

Începusem a scrie despre povestiri. După cutremur e o culegere cu 6 povestiri legate de teribilul cutremur care a zguduit regiunea Kobe din Japonia în 1995.   Kobe era atunci un important centru de afaceri și unul dintre cele mai mari porturi ale țării. În urma cutremurului de 7.3 grade au murit 6400 de oameni. Că în nici trei ani regiunea a redevenit tot ceea ce a fost înainte de dezastru, nu este o poveste inventată de Murakami, ci un adevăr construit de poporul japonez. N-am mai pomenit c-o trecut imediat după, pe acolo, ș-un tsunami căci nu mai e nevoie de dovezi pentru realitatea că suntem la sute de ani lumină în urmă. 

După poveștile atât de simple din Ove și Bunica, mi-o fost greu să mă adaptez la stilul lui Murakami de a construi textele. După emoțiile și lacrimile din timpul lecturii primelor volume din maraton, îmi fu imposibil să pricep toate sfârșiturile făr de subiect și predicat. Deși tre să recunosc că tocmai confuzenia și năuceala nefinalurilor m-au atras întotdeauna la scriitura murakamiană.

...Nu cred că aș putea să trăiesc cu omul acesta și-a zis ea. N-aș reuși să pătrund în inima lui. Dar de murit, cred că pot muri cu el...

Dar începând cu pagina 94, adică exact cu 100 înainte de final, am putut reveni pe carte cu relaxare și capacitate de atenție și concentrare. Ceea ce a salvat cartea de la cele două steluțe cu care am amenințat-o pe parcursul maratonului.

Cu tristețe mărturisesc că fiecare nou Murakami înseamnă noi praguri pentru cea mai proastă carte. După cutremur este probabil fruntașa codașelor. De mi-ar fi dat cineva fragmente din texte cu cerința de a le recunoaște autorul, picam cu brio testul identificării scriitorului meu preferat. Sunt două, trei povestiri care mi-au plăcut mult, dar pe care nu le-aș nominaliza niciodată pe lista recomandărilor murakamiene. 

Despre steluțe
Nu toate cărțile pe care le citesc primesc puncte din oficiu. Dar atunci când este vorba despre scriitorii mei preferați, chiar de preferații ăștia nu m-au mai năucit de veșnicii, renunț la a mai încerca să fiu obiectivă și măcar pentru 3 steluțe tot inventez dovezi. Drept să zic, După cutremur are dosarul curat la nivelul 3 steluțe. O primă parte din care n-am reținut nimic, să zicem chiar zero steluțe. O ultimă bucată cu poveste pe alocuri de 5 steluțe și iaca o trecut de corigență.

• După cutremur / Haruki Murakami, editura Polirom 2014, traducere din limba japoneză și note de Iuliana Oprina, 194 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**           volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***          cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2018 am mai citit:

1. Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt ***** 
2. Arta războiului / Sun Tzu ***
3. Cimitirul animalelor / Stephen King *****
4. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni / Ioana Chicet-Macoveiciuc ***
5. Revoluția iubirii / Gaspar Gyorgy *****
6. Ce-am pierdut în foc / Mariana Enriquez *****
7. Omul invizibil / H.G. Wells ***
8. Lizoanca / Doina Ruști *****
9. Jocul lui Gerald / Stephen King ****
10. Oameni sărmani * Dublul / F.M. Dostoievski ****
11.  Fata din tren / Paula Hawkins ****
12. Spuma zilelor / Boris Vian *****
13. Călătoria către sine / Irvin D. Yalom *****
14. Carte de identitate / Sanda Nicola *****
15. Visează androizii oi electrice? / Philip K. Dick ****
16. Un bărbat pe nume Ove / Fredrik Backman ***** 
17. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău / Fredrik Backman *****