Zambetania: CARTE DE IDENTITATE

De ce astă carte

Pentru că o iubesc pe Sanda din anii în care televizorul de la muncă era întotdeauna pe știri, adică exact perioada ei deplină. Așa se vedea pe televizor, împlinită. Cartea descrie alte imagini, cele de dincolo de ecran, alea crunte. Au trecut de atunci aproape douăzeci de ani, eu de mult nu mai urmăresc știri, dar am continuat să-i citesc în media din viață: pierderea unei sarcini, divorțul, cancerul de col uterin vindecat, infertilitate, apoi Agnes, fetița ei blondă.

Am o mână de scriitori români pe care o urmăresc pe rețeaua albastră ori bloguri personale. Cam toți acești autori au ajuns la Timișoara. N-am izbutit să-l întâlnesc pe niciunul. Mi-am notat evenimentul Cărții de identitate și deși în laborator erau multe neterminate am fugit căci am lansare de carte.

Au fost două ceasuri de emoție intensă. Mai mult am bocit decât am zâmbit. Sanda este un povestitor fermecător, vorbele-i sunt savuroase. Pare un om sincer, extrem de sincer, dureros de sincer.

***** CARTE DE IDENTITATE, viața unei golance simpatice

expresia aparține Sandei, răspuns la comentariile care vizau faptul că înjură cu năduf adesea în carte. A dorit mult ca aceste momente să se păstreze, căci da, e o golancă, dar crede că-i una simpatică, deși mulți dintre cei care au citit manuscrisul au insistat să le elimine.

N-aș ști cum să scriu despre cartea asta de mi-ar ordona cineva. Am ales pentru Zambetania să subliniez câteva fragmente din fiecare capitol, cele care mi-au atras atenția, cu toată cartea aș face asta de aș avea dreptul și spațiul.

PROLOG

...Nu te lăsa definit de ce au făcut ai tăi, trage toate învățămintele posibile din istoria familiei tale și salvează-te!...

...aveam deja o rețea de sprijin emoțional: un soț, un psiholog și un duhovnic...

PROVINCIALA

...Groaza că nu voi mai fi niciodată normoponderală mă face să sar la volan cu noaptea-n cap, ca să ajung la cea mai apropiată sală de sport...

...Astăzi știu sigur că, dacă prioritatea mea ar fi fost să-mi păstrez silueta, Doamne, ce viață aș fi ratat!...

FĂRĂ STUDII SUPERIOARE

...Nu îmbrac doar o haină de poplin cu mâneci clopot, mă îmbrac în emoțiile tuturor celor care închiriaseră roba asta înaintea mea. Și nu doar absolv o facultate, în sfârșit mă despart de un complex de inferioritate care m-a dominat timp de douăzeci de ani...

CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINȚEI MELE

...Dumnezeu, așa cum mi-l imaginez eu, are un grozav simț practic, iar cel al umorului e cu totul ieșit din comun. Atunci când te caută el, că tu ai uitat să-i mai dai vreun semn și umbli brambura prin viață crezând că ești prea șmecher să pui botul la habotnicii de-astea, știe foarte precis prin ce fel de oameni să-ți trimită mesaje, unde să ți-i scoată în cale și în ce minut al existenței ai fi tu dispus să primești vești de la el. De exemplu, mie mi-a trimis un duhovnic cu alură de rock star și un psiholog postitor, spovedit și împărtășit. E și perseverent Dumnezeul meu. Dacă n-ai priceput de prima oară, te caută mai târziu, poate te-ai mai copt în răstimp și de data asta te prinzi...

ATACUL DE PANICĂ ÎN PRIM-PLAN

...Fricile sunt ca o rafală de vânt care trebuie lăsată să treacă prin noi. O să ne ciufulească, o să ne zgribulească, dar se va opri. Important e să ne ținem bine echilibrul până se potolește....

MASCA GRAVIDEI

...Simțeam o bucurie clocotind în mine, ca o sferă de foc care se mișca între stomac și stern, dar sfera asta caldă era învelită într-o scoarță rigidă, rece. Frica mea că aș putea pierde încă o sarcină învăluise deja bucuria că aș putea fi în sfârșit mamă și încerca să o sufoce...

...Cum faci o familie când tu nu știi ce e aia, când n-ai avut niciodată una funcțională? La ce să te raportezi când tu n-ai nicio amintire, absolut niciuna, în care părinții tăi sunt tandri unul cu celălalt?...

EPILOG

...Mulți dintre noi cred că pentru a schimba țara trebuie să ieșim în stradă. Eu cred că mai întâi trebuie să ne întoarcem acasă...

Despre steluțe

Am citit toată cartea în prima clipă, cea în care am cumpărat-o. N-am vrut să se adauge teancului începutelor și abandonatelor pân la voi avea timp mai mult pentru lectură altă dată. Asta fu prin mai. Cum atunci nu mi-am luat notițe, azi pentru blog am recitit-o. Chiar de reținusem toate detaliile, emoția a fost la fel de intensă.

Ca și la evenimentul lansării, mai mult am bocit pe pagini decât să râd. La un moment dat, la prima lectură, m-o-ntrerupt B. pentru nu știu ce.
- Nu poci să mă opresc acuș, se prăpădește Papa Ioan Paul al-II-lea! i-am răspuns cu zece rânduri de lacrimi.
- Dar a murit în 2005, mi-o aruncat năuc.

Sanda are foarte mult umor, de ăla fain, dar atât de mult m-am regăsit în copilul crescut făr de dragoste, în abuz și femeia incapabilă de relații sănătoase încât nu m-am putut bucura de plăcerea unei lecturi savuroase făr să plâng de mila copilului din mine nevindecat și a tinerei nefericite.

...Oprește-te odată, pentru bunul Dumnezeu, să-l mai cauți pe taică-tu în toți bărbații, sperând că de data asta nu te va mai respinge...

Poate ca scriitură, ca personaje și fir narativ nu-i de cinci steluțe. Dar ca povești de viață, vindecări, confesiune, sinceritate brută și brutală e o încercare lumină de cel puțin cinci steluțe.

Și-mi place mult titlul, ca niciodată am văzut limpede, negru pe alb, că suntem măsura trecutului și a împăcării cu prezentul. Viața Sandei e o mărturie dovadă, una dintre miliardele lumii.

Carte de identitate - Sanda Nicola, editura Storia Books 2018, 190 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2018 am mai citit: