Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2018.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
- Ieri, pe la amiază, pe când eram sătulă de muncă (da, am trecut la nivelul următor, lucrez și duminica treișpe ceasuri ) m-o sunat tata să-mi reamintească de ziua mamei, de parcă aș putea uita vrodată că-i aceeași cu aniversarea lu' Șefudelabacău.
Zâmbesc când îl aud pe Celdeaici completând despre câte unul dintre oamenii zilelor ăstora cu: exact ca șeful dumneavoastră de la Bacău! Nu v-a întâlnit niciodată dar îi fascinat de poveștile pe care i le-am tot depănat în nopțile în care laboratorul avea doar două voci.
Mă gândesc adesea la dumneavoastră. Regret c-am plecat înfuriată și că n-am mai dat semne decât atunci când probabil că a fost mult prea târziu ca să vă mai fie bucurie. Păstrez mesajul în telefon și-l recitesc uneori. E pentru reamintire a toți oamenii sunt muritori ACUM. Vă scriam atunci, de 8 martie, că abia azi când omul pentru care muncesc nu are zile sfinte, liberele pe care mi le-ați oferit în cei 9 ani au devenit daruri prețioase. Deh, ca-n viață, după ce nu mai avem, valorizăm! Când pe la doișpe mă topesc în laborator după cinci ore de saună și se aud clopotele de Sfânta Icsuleasca le spun fetelor: acum Șefudelabacău ne-ar fi trimis acasă. Și mai trec zece ore, ca o clipă, în care-mi amintesc de câteva ori cât răsfăț am primit în anii ăia pentru domnul meu timp liber.
Când mi-a scris G. că gata, chinul s-a sfârșit am simțit o mare ușurare. Era o duminică în care reușisem, cum de puține ori se mai întâmplă, să merg la piață pentru a-mi cumpăra flori, cum o făceam în anii ăia în toate săptămânile. Ploua și mă întrebam de am eu dreptul de a respira bucuria pieirii unui om. Și a ieșit soarele, atunci în secunda aia, pe strada pustie și pe case dărăpănate. Apoi a plouat iară torențial și m-am gândit că exact așa erați: om lumină și om întuneric, la extremele cele mai îndepărtate. Dar cum chiar am întâlnit oameni Răi, nu erați decât la nivelul de om normal, și cu bune, și cu rele, ca cei mai mulți dintre noi. Și cel mai puternic dintre cei găsiți de mine în viața asta, pe aceeași treaptă cu doamna A. Uf, ce de rău îmi pare că n-am reușit să vă intersectez măcar o singură dată cu Doamna! Ce femeie, Mărie! sigur asta v-ar fi fost concluzia rostită cu zâmbet ștrengăresc și ochi aprinși.
Am ales trandafiri galbeni, parcă nici nu știu de ce. Cele mai frumoase buchete de flori de la dumneavoastră le-am primit. Mi le amintesc pe fiecare dintre ele pe îndelete pentru că îs atât de rare către mine darurile acestea pe care le iubesc. Cum îmi amintesc și toate bețiile pe care mi le-au asigurat zilele dumneavoastră de naștere, aniversările și delegațiile. Deși aș putea inventaria o mie de momente în care să râd cu lacrimi, când mă gândesc la dumneavoastră prima imagine este de tristețe. Poate că ultimii ani, cei mai grei, m-au marcat dureros deși n-au fost ai mei. Da, tristețe și singurătate în culori vii. Hei, dar tre să fie grozav acum acolo unde v-ați regăsit toți oamenii pe care i-ați iubit, nu?! Tre să vă fi primit cu muzică și bucate alese. Parcă vă văd într-un cap de masă lungă, nici nu i se vede sfârșitul, povestind până-n zori și apoi iară de la capăt. Cam asta-i moartea, șefu, nu?! O viață reluată infinit.
Un mesaj scris pe telefon, emoția ultimei întâlniri și o mie de amintiri zâmbet. Ce bogată mi-s! Mulțumesc, Șefu! sau cum mai frumos ar spune G.: la mulți ani, Domnule Director!
Sfârșesc exact la ora la care ne-ți fi spus: hai, închideți tot și treceți la masă! Și dădeam năvală, făr de strâns lucruri și închis calculatoare. Văd murături delicioase și cartofi copți pe mese albe, pâinea rotundă și ignor băutura căci n-are farmec de nu se lasă cu beții crunte și amu nu mai avem șapte ceasuri pentru asta. Bine, fie, o gură de țuică de aia de la țara dumneavoastră și fug la trebi în grădină. Da, am și grădină și bărbat minunat și muncă dulcegăroasă, adică exact ce v-am povestit că-mi doresc în toți anii în care nu înțelegeați ce-mi lipsește.
- Tăti, na c-am uitat: la mulți ani, mămi!
M-ai facut sa plang, Maria, duminica m-am gandit si eu la domnul director, n-a apucat sa implineasca trei sferturi de secol, sper ca ii este bine si se odihneste in pace, ca mult a muncit la viata lui! Mi-e dor de voi, ma bucur de calea pe care o parcurgi, cu dorinte implinite. La multi ani mamei tale! G.
RăspundețiȘtergereDa, dorințe împlinite și timp liber zero, cred că aș putea renunța la tot doar pentru zilele alea în care să nu am nimic de făcut de vineri de la unu jumate până luni la șapte jumate.
Ștergere