duminică, 4 noiembrie 2018

#24centimetri - ADI HĂDEAN



De ce astă carte 
Pentru că-l iubesc pe Adrian Hădean. 
Îi admir verticalitatea, îi testez adesea rețetele, urmăresc cu mare bucurie cât de frumos trăiește cu poveste, imagini, caritate, implicare. 
  • Din tot ceea ce am citit, auzit la Adrian Hădean, într-un deceniu de admirație, emoția cea mai puternică mi-a oferit-o dialogul pe care l-a realizat împreună cu fiul său de 4 ani, Vladimir. ACESTA este momentul de la radio, absolut savuros.   
Îmi doream de multă vreme volumul acesta, dar cine mai știe numărul oamenilor de-i iubesc și ale căror scrieri le am pe lista de dorințe?! Pentru un dar ce se vrea special am cumpărat cei 24 de centimetri și din fericire pentru netimpii mei dedicați lecturii am încurcat datele onomastice.  Am avut nevoie doar de câteva momente ale dimineților și serilor pentru a sfârși rapid lectura. Este minunată, atât de minunată!
  • Noua misiune îmi impune ca pân la finele anului să mă strădui să sfârșesc dintre cărțile neterminate, una hăt din 2016. Am suplinit apoi c-un amendament care-mi permite să citesc câte o carte nouă din fiecare colet. Ce-am făcut în aste condiții? Mi-am comandat în fiecare săptămână cărți noi. 

**** #24centimetri
...viața nu-i despre cum să le faci altora pe plac, nu-i despre aprecierea publicului ori a grupului de prieteni, nici măcar a familiei. E despre bucuria de a face lucruri, pur și simplu, fără încrâncenare, fără multe planuri, fără a încerca să îndeși darurile vieții în propriile tipare și proiecții... 
Ce-am descoperit neștiut la un om pe care-l urmăresc de zece ani?

În primul rând, că are umor. Simpatic mi l-au dovedit și blogul și răspunsurile de pe rețeaua albastră, dar umorul ăsta sănătos, cu carul, doar în carte l-am găsit.
Verticalitatea, de care ziceam la început, de astă dată e dovedită cu asupra de măsură în toate întâmplările ce-s pași în definirea personalității de azi.

Pe lângă multele pagini autobiografice, cartea asta are meritul de a vorbi și despre alți profesioniști pasionați de pătrățicile lor. Oameni care schimbă în bine milimetru cu milimetru viața lor și pe a celorlalți, făr de a mai face parte din categoria celor mulți pentru care merge și așa or nimic nu poate fi schimbat

Oi, mai sunt câteva fragmente în care  scrie despre mâncare! Nici nu știu cum de n-am leșinat de poftă ci doar bălii asupra lor. 

Cred că nu greșesc prea tare de-i zic volumului manual cu lecții de viață. Sunt multe răspunsuri pe care le oferă despre blogging, faliment, televiziune, familie, bucătari și  bucătării, radio, clienți. Da, bre, unii la 40 de ani chiar au experiența necesară predării unor astfel de lecții!
...data viitoare când îți vine să râzi de cineva întreabă-te dacă nu cumva râzi chiar de tine cel de acum o zi, un an sau zece. Dacă după exercițiul acesta de sinceritate îți dispare zeflemeaua, e bine, mai ai o șansă, s-ar putea ca într-o bună zi să te trezești și să constați că ți-au căzut solzii de pe șira spinării și ai rămas om... 

Despre steluțe
Inițial am dăruit cinci steluțe. Am terminat ultima parte a cărții într-o duminică, pe la prânz, după ce n-am mai lăsat-o din dorința de a mă bucura cât mai repede de restul poveștilor. Apoi m-am sucit cu steluțele imaginându-mi că ar putea scrie o carte mult mai faină decât asta. E singurul motiv. 

Pentru cei care nu-l înghit pe Adrian Hădean, cartea asta e puțin probabil să  schimbe percepții. Îl vor găsi în ea și mai arogant și mai prețios și sfătos decât în celelalte medii în care comunică.  Pentru noi, ceilalți,  va fi doar încă o mărturie de siguranță, profesionalism și, înainte de toate, sinceritate de aia crudă și splendidă.
Școala, inclusiv școala de bucătari, e preocupată să scoată papagali, nu oameni vii. 
  • #24 centimetri / Adi Hădean, editura Curtea Veche Publishing, 2016 (237 pagini). 


  • Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**         volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****      scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****   cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc. 



În 2018 am mai citit:
  1. Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt ***** 
  2. Spuma zilelor / Boris Vian *****
  3. Orbi / Petronela Rotar *****
  4. Copilul invizibil / Gaspar Gyorgy ****

Un comentariu:

  1. Eu ma numar printre cei anti :) N-o sa ma apuc sa ma scuz pe-aci de ce si pentru ce. Chestiune de gusturi :)

    RăspundețiȘtergere