Zambetania: SFÂRȘITUL NOPȚII

Ultima carte ascultată în februarie fu Sfârșitul nopții. Avu numărul 6 în lună și 15 în an.

De ce astă carte

Pe la jumatea lui noiembrie, pe când mă urneam pe drumul cărților audio, unul dintre primii autori căutați fu Petronela Rotar. Zero găsiri. Trei luni și 34 de lecturi mai târziu, pe când uitasem complet, deși aflasem că va nara curând Orbi, mi-o apărut în cale Sfârșitul nopții. Nu l-am refuzat.

**** Bucăți scurte de viață multă

Nu am citit din opera (ce pretențios sună!) Petronelei Rotar decât romane până acum. Asta de nu iau în calcul ceea ce publică pe rețetele de socializare și pe blogul personal. Din ăst motiv fui ușor nedumerită la primele contacte cu proza scurtă și Sfârșitul nopții. Multe semne de întrebare mi-o născut sentimentul că unele dintre povești le știam, îmi erau foarte familiare, deși-i sigur că nu le-am întâlnit anterior pe nicăieri. Închipuindu-mi că-s dusă cu capu' ș-am uitat, am căutat cartea în traistele de mi-s bibliotecă. Nu-i!

12 întâmplări, de le-ai zice obișnuite n-ar fi chiar eronat. Ceva mai multe personaje, nici astea prea dichisite (de ce-oi fi ales pentru ele taman cuvântul ăsta?!). Volumul a fost publicat cu 19 povestiri. De ce s-o ales doar o duzină pentru formatul audio, n-am idee. Google îmi zice că unele dintre cele mai grozave îs cele care lipsesc. Ha!

Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, câteva minute în plus, câteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară când o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfâșietoare, e la doar o noapte distanță?

N-am habar de lungimea textelor o influențat calitatea lor. Sigur e că unele mi-or plăcut grozav (Camera 418, Amanta, Gambler) ș-altele deloc. La câteva n-am priceput neam (le-am și reascultat) ce-o vrut a zice autorul. Aș fi curioasă de ce-o fost aleasă Sfârșitul nopții pentru titlul cărții. Doar pentru că sună bine or chiar are o semnificație mai profundă prin tema abordată.

Chiar de-i printre volumele de-nceput, n-aș zice că stilul diferă de scriitura din romane. Curat, făr de niciun fel de brizbrizuri, poate doar cele câteva cuvinte de le-am căutat sensul (asta pățesc și la romane și-mi place mult activitatea), c-o sinceritate care de astă dată pare că n-o mai tăiat în carne vie or posibil temele să nu-mi fi nimerit mie taman puncte vulnerabile ca-n alte dăți.

Sunt puțini autorii de proză scurtă pe care-i caut. Acum nu-mi amintesc decât de Borges și Alice Munro. Mărturisesc asta pentru a așeza Sfârșitul nopții, îmi tot vine să-l botez Sufletul nopții, într-un context care să-i facă dreptate. Nu-s mare fan de proză scurtă, n-am exercițiul unor astfel de lecturi, scriu despre carte ca o habarnistă, cu puterea Cititorului.

Mă-ntorc la carte dară. Realități ~~românești~~ omenești, homosexualitate, relații, finaluri deschise, boală, ceva tristețe, mult umor pe alocuri, viață cu de toate. În timp ce ascultam cartea, ședeam cu burta-n sus pe pat. Iară m-o doborât răceala. Petronela Rotar îmi povestea pățaniile personajelor sale și m-am teleportat în anii în care una dintre marile plăceri era să ascult povestirile oamenilor lângă care mă nimeream în tren. Nu știam nimic despre viața lor, niște străini, dar timp de o stație, două or opt ceasuri le aflam bucăți din viață. Ei bine, de astă dată, în patul confortabil de acasă, am primit astfel de binecuvântări. Și viața nu-i doar la cote de sublim sau disperare, spectacol cu artificii, dramă și zbucium, e și secundele netede în care ai jura că nu se petrece nimic de vreme ce nu se ating culmi.

Despre steluțe

Fu o experiență ușor stranie. De pe la un vreun podcast aveam în cap la Petronela Rotar o voce caldă, empatică, care mușcă ușor cuvintele. Întâi mi-am ales 0.8x viteza de redare ș-am căutat de vreo două ori un coeficient pentru și mai rar. Nu există. Am prejudecata asta, de care nu scap și pace, că un autor își iubește personajele, că le dă glas cu afecțiune. Poate pentru că l-am iubit pe Ophanimul Anei Barton atât de mult, prima mea experiență pe abonament. Sigur e că tare m-o nedumerit tonul rece, ca la știrile prăpăstioase, din Sfârșitul nopții.

Când o să-mi cumpăr cartea de hârtie, Petronela Rotar e unul dintre scriitorii pe care-i colecționez pentru biblioteca albă de pe zugrăveala verde marin, mi-aș dori să fie cu fotografia de la lansare. Este atât de frumoasă, de copertă zic!

Abia aștept rezultatul contactului cu textele scrise. Poate mă dumiresc la cele care m-or lăsat cu multe nelămuriri. Aproape că am emoții de topul preferatelor se va schimba. Între cele trei povestioare deja enumerate c-or sărit de 5 steluțe, mi-i imposibil să fac o departajare pentru coroniță și locurile 2, 3. Acum aș spune că Gambler se distanțează milimetric, dar sunt încă sub efectul sfâșietoarei spovedanii a lui Matthew Perry, la care m-am gândit pe tot parcursul celor 13 minute de lectură despre dependență.

Văz că de la 1 steluțe la 5, cititorii or tot dat verdicte extreme pe Sfârșitul nopții. Inițial m-am gândit că 3 steluțe sunt corecte. M-o tulburat lipsa emoțiilor puternice la un scriitor care până acum m-o nimicit. Apoi m-am contrazis: sunt nedrepte 3 steluțe pentru o scriitură atât de concentrată, pentru imaginea amplă pe care o zugrăvește în atât de puține cuvinte. M-am trezit după 2 or 3 minute de lectură minunându-mă despre cât de multe știu despre protagonist. Ș-apoi n-am vrut deloc să-nchid înainte de sfârșit. Dimpotrivă, mi-aș fi dorit să nu se termine atât de repede. Doar două ore. Se adaugă și concluzia că-i musai restul volumelor să le am în fața ochilor când autoarea mi le citește din telefon. Măcar primul strat să-l pricep, de tăinuitele tot îmi vor scăpa.

Cu promisiunea că pe volumul tipărit voi nota fiecare povestire pentru o medie finală mai aproape de adevărul meu, m-am fixat la 3 steluțe jumate azi.

Sfârșitul nopții de Petronela Rotar, narator Petronela Rotar, durata 1h58m.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Defilarea romanelor Petronelei Rotar în arhivă:

➤ Celelalte 380 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai scris despre:

luni, 4 martie 2024

SFÂRȘITUL NOPȚII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu