Deși am multe cărți începute, una or două încă de anu trecut, când ajung la mama, o dată pe lună, prefer să citesc din colecția Cotidianului. Cum am toate volumele, peste o sută, sunt tare curioasă în ce mileniu le voi termina în ăst ritm. Mi-am ales la întâmplare unul dintre titluri, de astă dată nu cel al unei broșuri, apoi l-am întrebat pe Google cu ce se mănâncă, mi-o zis că-i o carte complicată. De regulă fug de poveștile ce nu-s liniare. Și de mi-i mintea odihnită și cheful de lectură spre culmi, tot nu am capacitatea de a urmări fire și personaje cu caru. Și pentru că așa mi-i năravu, în condiții total neprielnice lecturii (dispoziție pentru nimic, televizorul disponibil nonstop, nădușeala, drumuri pe lângă casă multe), am decis să o citesc.
Sărutul dinaintea morții este romanul cu care a debutat Ira Levin la douăzeci și doi de ani. Am citit primele 100 de pagini făr să respir. Am luat apoi o pauză de alte două ceasuri, prea mă apăsa suspansul. La cărțile cu multe vorbe, făr de dialog, de regulă citesc pe diagonală paragrafe multe. De astă dată, am sorbit toate cuvintele. M-o prins cartea asta cum nu-mi imaginam că o va face doar aflându-i povestea. Este de departe meritul scriiturii limpezi, nepompoase, o bucurie.
Subiectul e ăsta: un student sărac se învârte pe lângă fetele ce provin din familii bogate. În calea planului său de a se îmbogăți peste noapte dintr-o astfel de relație se așează ghinionul ca iubita bogată să rămână însărcinată înainte de vreme, deci făr de zestre. Ce face pentru a se menține pe linia planului? O ucide, atât de simplu e răspunsu. Modul în care inteligentul și fermecătorul personaj gândește și-și îndeplinește misiunea de a săvârși crima firesc și facil, m-o cucerit de la primele rânduri. Ceea ce m-o atras cel mai mult la Sărutul dinaintea morții este exact personajul acesta. Levin nu-l desenează în culori de ticălosul ticăloșilor, ci doar, făr de judecată, îi expune faptele. Asta-nseamnă că și eu am picat pradă șarmului său pe ici, pe colo.
În aste zile cu televizor sunt fascinată de canalul unde rulează la toate orele zilei crime, e ceva Discovery, parcă ID Crime sau ID x, n-am fost atentă. Îmi propun să mai fac una, alta, dar rămân captivă câte cinci, șase cazuri în fața ecranului. Apoi fug câteva minute să rezolv ceva ce-i musai de rezolvat și iară revin la culcuș în fața televizorului. Seara îi povestesc lu Bogri dintr-o suflare tot ce m-o șocat la cazurile de peste zi.
Mai este o emisiune, pe lângă aia cu ucideri, se numește Condamnații și-i cu povești din închisorile României. O urmăresc când îmi pică-n telecomandă pentru că documentează destine năruite în fracțiuni de secundă. Unu săvârșește o infracțiune, din cauza anturajului și ceasului rău de cele mai multe ori, apoi se rostogolește cu un bulgăre de fapte rele ce nu mai pot fi explicate decât cu sentința premeditare. Așa-i și drama din cartea lui Levin, o omor pe asta că io tre să mă însor cu una bogată. Întrebarea va fi ce dracu faci cu a doua care nu corespunde, cu a treia?
Când citesc astfel de cărți, rar, nu-s fanul genului polițist, suspans, thriller, grija mea nu este să mă gândesc o să-l prindă pentru că aici a făcut greșeala asta sau probabil ăsta este vinovatul pentru că, ci să mă bucur de poveste, de personaje, de lumea în care li se desfășoară dramele și nu să am dezamăgiri legate de mijloacele prin care se înfăptuie ororile or rezolvările și nici să nu mă închipui făcând parte din echipa FBI.
Sunt tare mulțumită că dintre toate coloratele colecției, cea care mi-o atras atenția fu cenușia asta. Și deși aș avea mare nevoie de banii pe care mi i-ar aduce vânzarea celor peste o sută de volume, sper să găsesc soluții pentru a o păstra măcar pân le citesc pe toate.
* Sărutul dinaintea morții - Ira Levin, editura Univers 2007, colecția Cotidianul. Literatura, volumul 31, 253 pagini.
___________________
___________________
Anu ăsta am mai citit:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (1) - Marin Preda
- Jurnal intim (2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
Citind recenzia asta, pe loc mi-a venit in minte Colectionarul - John Fowles, carte citita in martie 2016. Scriam atunci asta despre ea:
RăspundețiȘtergere"Cum poti sa faci pe cineva sa te iubeasca sau macar sa vrea sa te cunoasca mai bine? Il rapesti si il inchizi in beci. Logic, nu? Poate nu, dar merita sa afli :D
Mi-a placut mult povestea asta, mai ales prima parte ♥ Chiar am vazut lucrurile prin prisma personajului principal si chiar l-am inteles, mai ales ca logica lui m-a convins sa-i dau dreptate. Atat de bun este John Fowles incat m-a facut sa fiu de acord cu ceva ce nu as fi acceptat in nicio conditie!
O steluta am scazut pentru ca nu am rezonat cu povestea vazuta prin ochii fetei.
Recomand!"
Ce mi-a mai placut punctul lui de vedere :D Daca ai ocazia, te rog sa nu o ocolesti!
Am citit o carte care avea acest titlu. Personajul colecționa poveștile pe care i le inspirau tatuajele oamenilor pe care-i întâlnea, îmi doresc să o recitesc. Sper să dau nas în nas și cu al tău Colecționar, pare interesantă tare.
Ștergere