Am trișat iară selectând din colecția Literatura a Cotidianului cea mai firavă carte. Îs la mama toată luna iulie, la îndemână dară mi-i astă Colecție și citesc cu nesaț de parcă nu-i nimic altceva de făcut pe lume. Și chiar nu e nimic altceva. Am însă circumstanțe atenuante pentru selectat subțirici. Sunt atât de epuizată după două zile de muncă fizică grea încât vreau doar să șed într-o poveste scurtă pân adorm. Deși o citeam oricum, scoasă din șir, nu mai revine acolo necitită, l-am întrebat și pe Google ce părere are. Mi-o răspuns: ...Este o carte îngrozitoare și îngrozitor de urâtă... Apăi, e grozavă, domnule G., exact pe gustul meu!
Iubesc cărțile și filmele care spun povești adevărate. N-am habar de ce, poate pentru că de cele mai multe ori în cele inventate oricât m-ar durea ce se petrece cu personajele mă tratez c-un e doar o carte, e doar un film. În povestirile adevărate pot suferi făr să mă vindec și de emoțiile astea puternice am mare trebuință. De mai pot completa cu nici o minte umană nu putea fabula la modul în care a făcut-o Viața deja pentru mine e un regal de lectură/cinefil.
În 1981 autorului, Jerden Brouwers, îi moare într-un azil mama, la 72 de ani. Era bolnavă de Parkinson și fiul cam pierduse toate legăturile către ea din dorința de a nu vedea cruntele efecte ale bolii.
...Mușcând dintr-un sandviș cu cașcaval a murit deci mama mea, astfel poate fi consemnat în istorie - deși pe de altă parte nu se poate consemna dacă era vorba despre un cașcaval proaspăt, unul conservat sau unul cu chimen...
Dispariția mamei declanșează nașterea unui volum (deja publicase altele, are 41 de ani, în 1969 a scris prima carte, de schițe) în care să-i povestească destinul și să expulzeze în paginile ei ororile unei copilării crunte.
...viața mea este la jumătatea celui de al doilea act, chiar înainte de pauză... 41 de ani ziceam.La 4 ani împreună cu o soră, bunica și mama sa ajunge să trăiască într-un lagăr japonez pentru femei, Tjideng (băieții sub 10 ani tot aici erau repartizați și mutați în funcție de momentul în care atingeau pragul celor 10 ani). Este crescut în Indiile olandeze, născut în Indonezia. Tatăl său era prizonier de război tot în Japonia, unde va orbi în urma exploziei bombei de la Hiroshima. Doi frați mai mari sunt în lagăr pe Java, în Indonezia.
Pentru mine, cea care în adolescență a devorat sute de pagini despre lagărul nazist, cartea aceasta a fost șocantă. M-o năucit informația că, la altă scară e drept, istoria se repeta identic.
Familiei lui Jerden îi este repartizată o masă de bucătărie drept locuință. Mama sa va dormi întreaga perioadă, parcă 2 ani, pe blatul mesei, bunica foarte bolnavă pe stinghia care fixa picioarele mesei, cei doi minori sub aceasta. Bătrâna nu va supraviețui experienței.
Firele narative împletesc anii de lagăr cu prezentul autorului de succes (căsătorit, are un bebeluș fetiță), cu perioada imediat următoare eliberării din 1945, repatrierea în Olanda (când este trimis la pensioane conduse de clerici pentru a fi îmblânzit, soluție pe care o consideră trădare din partea mamei sale - va trăi în astfel de instituții restul de copilărie și adolescența), cu unica poveste de dragoste pe care a trăit-o pân la căsătorie, cu băutura, singurul leac împotriva demonilor de-l bântuie la 30 de ani, atunci când prin beție spiritul îmi părăsește creierii animalizați or pentru ca să mă detașez de mine, ca să-mi stăpânesc frica, să-i pun călușe de ceață.
...Într-adevăr, în acel timp - (n.m. - anii trăiți în lagăr) - fusesem fericit fără limite: niciodată înfricoșat, niciodată pradă îndoielilor, niciodată trist. Ar fi trebuit să fiu lăsat așa, aș fi ajuns papă sau prim ministru și părinții mei ar fi putut fi mândri de mine... pag. 27Binecuvântați suntem a trăi în aste timpuri de pace provizorie! Cartea m-a cucerit prin tonul cu care este scrisă. Ororile nu sunt personajul principal, dar umorul, relatarea directă făr de artificii scriitoricești, ironia sunt mijloacele prin care acestea mi s-au întipărit pe retină de unde nu vor mai dispărea prea curând.
...Mai sunt și alte lucruri care păreau de la sine înțelese în anii copilăriei mele. Lucruri văzute și ascunse în cotloanele memoriei mele. Atunci nu m-au atins, - mai târziu mă vor atinge însă. Câteodată năvălește asuprea mea o panică înfricoșătoare; câteodată sunt iarăși înapoi în lagăr... pag. 42Probabil că toți oamenii care supraviețuiesc unor astfel de experiențe extreme rămân cu o relație foarte puternică cu Dumnezeu or cu una nulă, nu prea există căi de mijloc și scăldat căldicel. Jerden Brouwers deși înconjurat de rugăciunile familie, el însuși rostindu-le adesea, iese făr de El. Mi-a plăcut mult cum după ce relatează fiecare dintre acțiunile inumane cărora le-a fost martor, scrie o rugăciune. Mie mi-au sunat a: Hei, Tu, unde erai când toate aceste fapte îngrozitoare se petreceau asupra oilor tale?! Nu degeaba parcă pe peretele unui lagăr am citit într-un film: Dacă Dumnezeu există, va trebui să-mi implore iertarea.
...Pentru acel mers târâit, pentru hohote și pentru veselia cu care-am privit totul îmi trag palme până în ziua de azi, mai ales atunci când acele fioroase imagini de film îmi revin în memorie, - atunci nu știam că asta era ceva fioros și că eu luam parte la acea înfiorătoare poveste. "Sindromul" meu "de lagăr" constă din vinovăția pe care o simt acum pentru piciul care aduna totul în el frenetic... pag. 44Este o carte cruntă, probabil nu-s multe momentele în care poate fi citită lejer, eu am nimerit exact ceasu ăla și mi-s tare recunoscătoare pentru inspirația de a alege astă cale pentru petrecut clipele alea. De n-aș fi avut dureri pe fiecare centimetru de carne, de nu mi-ar fi fost mintea blocată, povestea aceasta ar fi născut mari furtuni prin trecut. Sunt un copil care în copilărie și-a urât părinții, lupta spre liman a lui Brouwers mi-a amintit asta făr a mă determina să râcâi în răni parțial cicatrizate. Doar mi-a reamintit pe fiecare pagină cuvintele care oricum mă urmăresc de decenii: Maria, când vei căuta să simți nu vei mai reuși, lasă-te acum sentimentelor oricât te-ar durea.
...Ne obliga (n.m. Bunica) ca în momente de mare disperare să ne gândim la "altceva", indiferent la ce, fiindcă la orice ne-am fi gândit era mai puțin îngrozitor decât ceea ce vedeam. "Ca și când ai da drumul la un aparat la care vezi peisaje pe care ți-ar face plăcere să le privești". Peste încă zece ani, acest lucru se va numi "televiziune". De "neâncredere" nu eram încă de pe atunci conștient, dar nici mai târziu nu mi-a reușit niciodată să mă gândesc la "altceva" decât la ceea ce vedeam și trăiam: nu am fantezie... pag. 64Cam despre asta e povestea, despre un copil care de la 4, 5 ani nu mai poate fi șocat de nimic pentru că cele mai înspăimântătoare lucruri deja le-a trăit, or tristețe mai mare nu văz a exista. Moartea, abuzul, violul, sadismul, ticăloșia, pe toate le are în amintiri și după treizeci, patruzeci de ani există foarte puține, spre deloc, imagini, fapte, oameni care să le dilueze.
Simt că este o poveste frumoasă, acum când am ajuns la ultima pagină, dar n-aș ști să argumentez asta. Poate realitatea că un om schilodit astfel din cea mai fragedă pruncie încă poate zâmbi, chiar râde în hohote, încă poate visa, semn că nu Răul este cel care învinge pân la capăt.
Dragă Google, Roșu ucigaș este cum ai zis o carte ingrozitoare, însă îngrozitor de frumoasă!
* Roșu ucigaș - Jerden Browers, traducere și note Monica Săvulescu-Voudouris și Ioana Mira Voudouris, editura Univers, 2006, 106 pagini.
__________________
Am mai citit în 2017:
__________________
Am mai citit în 2017:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (1) - Marin Preda
- Jurnal intim (2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu