CONSUMATORUL DE SUFLETE - CODIN MATICIUC

Umblam printre cărțile de la mama cu intenția de a mări stocul pentru Olx. Vreau să vând toate volumele pe care le-am citit și pentru care nu există dorințe de recitire. Ș-am găsit astă carte, Consumatorul de suflete. Avea în ea un bilet de avion, Lisbon - Panama City, pe numele fratelui meu desigur. 

Codin Maticiuc este unul dintre personajele pe care le urmăresc pe Facebook când îmi aduc aminte. Îl găsesc savuros și unele dintre scrierile sale mă emoționează până la lacrimi. Din acest motiv, Consumatorul de suflete era pe lista cu titluri ce vreu să le achiziționez din ceea ce va fi ultimul șomaj, când va fi să fie. Nu știu ce scriu tabloidele ori zic  emisiunile de cancan despre el, nici de unde are bani, nici cu câte femei umblă. Îi frunzăresc postările și unde simt o emoție, sar peste toate filmulețele din cluburi, plaje luxoase și rânduri despre concerte, citesc. Uneori sunt atentă la câte o fotografie cu o femeie frumoasă sau un bărbat interesant.  

Iau cartea dară spre citire și după zece minute văz cu uimire că-s la pagina 45. Atât de ușoară fu lectura primei părți. Are o prefață de Alex Ștefănescu, pe care am citit-o, drept să zic, pe diagonală, parcă e multă laudă într-o cronică ce se vrea obiectivă.

...Ni se oferă un spectacol pitoresc și captivant, o panoramă a cosmopolitismului, care ne cucerește. Ne întrebăm dacă nu cumva autorul este un scriitor sub acoperire, infiltrat în lumea milionarilor dornici de petreceri excentrice. Prea știe să vadă ceea ce pentru alții trece neobservat... 

Romanul a avut în manuscris titlul Vampirul, deși consumatorul de suflete exprimă exact aceeași îndeletnicire, îmi place grozav cum sună, vampirism sufletesc!

Domnul acesta, autor, e născut în 1980.  Scrie volumul ca pe o colecție de scrisori către una dintre iubite, poate chiar Iubita. Scrisori în care-și mărturisește păcatele,  nu ca la spovadă cu ton de regret și umilință, ci rece și tranșant de parcă ar scrie la ziar  despre viața altei persoane,  a unui Don Juan contemporan.

...Dacă mi-e foame, nu am nicio regulă. De obicei prefer delicatesele. Rezultatele unor vânători grele. Ador țintele dificile, iubito. Inabordabilele astea trebuie îngenuncheate fără milă. E anevoios. E sublim. Adevărate trufandale pentru noi. Atunci când cad - și, într-un final, toate o fac -, se prăbușesc de pe înaltul lor piedestal până jos de tot. Nu se mai ridică niciodată. They never see it coming! E un spectacol magnific. Magnifique!!... (pag. 42)

Idee mai grozavă ca asta de a scrie despre o carte în timp ce o citesc nu am mai avut de multă vreme. A fost simplu să ajung la ea. Am tot felul de texte începute pe blog: file de jurnal, rețete, fișe de cărți. Unele dintre ele au doar titlul, le știu povestea, cândva le voi detalia și vor fi publicate. Pe cele mai multe însă le șterg după o vreme. De n-au fost scrise cu entuziasmul clipei în care s-au petrecut, nu mai sunt relevante. La fel cu rețetele. Revenind pentru a completa  unele dintre ciornele despre cărțile ce le citesc, am descoperit cu uimire că notasem stări, gânduri, emoții de care uitasem complet până să ajung la ultima filă. Uneori finalul cărții, dezamăgitor, anula toată bucuria de până acolo. 

Cartea asta este demonstrarea practică a teoriei ce tocmai am enunțat-o. 

Sunt la pagina 135, am un singur fragment de citat pe Zambetania și mă tot întreb dacă nu ar trebui să fie prima carte pe care s-o las necitită.

De ce, Mărie fată, ce te-o apucat?!

Primele 40 de pagini le-am citit repede. Pe câteva dintre ele era prefața lui Alex. Ștefănescu, pe care am citit-o în diagonală ziceam. Acum după ce m-am chinuit să mai înaintez în poveste, chiar cred că domnul critic a exagerat cu laudele, să fac o glumă proastă, nu m-ar mira să-și fi cumpărat Codin cuvintele superlative la kilogram. Asta e o glumă, dar toate cronicile pozitive de mi le aduce Google, chiar cred că-s în majoritate scrise pe alte criterii decât cele ale bucuriei lecturii. Tot în prima parte sunt vro zece pagini care au câteva cuvinte. Le-am numărat acum de curiozitate, sunt optsprezece! Apoi toată cartea e tipărită spațiat, cu fonturi mari. Zic asta ca să nu pară că cele 200 de pagini îs ca cele din Biblie și eu le-am sfârșit într-un ceas. 

Romanul este compus atât de haotic încât slavă ție, DD,  că s-o inventat  fontul de 14 și spațierea la 2 rânduri! Scuze, DD, nu cred că-i meritul tău, ci al vrunui Steve Jobs! Ziceam de haosul din carte. Sunt scrisorile către iubită, sunt file de jurnal vechi și alte gânduri din prezent. Nu prea m-am dumirit care ce-s. Apoi, toată povestea se repetă la infinit. Într-un club de lux, într-o mașină de lux, într-o vacanță de lux vampirul fute o femelă, poate de lux dar nu musai. Măritată, minoră, braziliancă, băcăuancă, gravidă, mamă-fiică,  nu contează originile, vârstele, dracii, lacii. Cum ar zice Ale: să nu fie moartă, să se țină pe două picioare, Mărie, și pentru unii e destul. A, ba da, există un criteriu: să se dea inabordabilă or să fie îndrăgostită or să 90-60-90. 

M-am amuzat când Google mi-o aruncat în față toți ochii dați peste cap de preacuvioșii pentru care cuvintele licențioase folosite sunt singurul neajuns al cărții ăsteia. Și o zicală la care Atotștiutorul m-a trimis când l-am întrebat ce cred cititorii despre Consumatorul de suflete: dacă tot fuți pe banii tatălui tău, corect ar fi să le fută direct el! Am râs, e răutăcism, sigur o face pe banii lui de la o vârstă încoace. Dar asta nu anulează umorul vorbelor dintâi. Ș-apoi obscenitățile sunt singurul mod în care tema asta putea fi abordată. Nu văz cine povestește un film porno, nu că ar fi ceva de împărtășit la genul ăsta, cu dicționarul anatomic în mână.  

Mi-o făcut cartea asta o silă cum nu-mi amintesc să mai fi pățit în ultimele vremi. Îs multe cărți cu sex atroce pe lista lui 2017 deja citite. Deși au fost inventariate doar mărci de lux, eu n-am putut să mă detașez de imaginea împerecherilor ieftine din căminul studențesc. Da, bre, aci e vodcă de cinșpe stele, hotel de douăzeci, dar împreunarea făr de sentimente este identică celei ce se petrecea animalic cu șaptesprezece ani în urmă într-o baie făr de perdele la duș, cu rahați și mizerie pe lângă toate toaletele, cu vomă, cu bere la pet, cu violență și chiștoace de țigări puturoase.

În interviul pe care la finalul cărții Codin Maticiuc îl dă lui Codin Maticiuc se vorbește despre faptul că există multă ficțiune între paginile romanului. Aproape c-am fost dezamăgită. Deci nici ăștia de-și cumpără partenerii la kilogram nu-și împlinesc în viața reală toate fanteziile sexuale. Nu văd de ce omul care adună atât de emoționat și  cu talent clipe din real, o ales să debuteze c-un roman în care sfânta treime este reprezentată de: sex, sex, sex. O fi zis că fiind domeniul în care e expert, n-are cum rata abordarea. Până și eu, aia mai proastă cititoare de oameni, m-am prins de la primele pagini care va fi punctul final al poveștilor. 

...A urmat o serie lungă de cuceriri. Învățam. Făceam sex. Așa am învățat că atingerile, săruturile, chiar contactul sexual nu erau finalitatea pe care mi-o doream. Sigur că toate făceau parte din ecuație. Importanța lor în subjugarea inimilor diferă de la o femeie la alta. Trebuie să-ți dai seama ce îi lipsește fiecăreia. Nu întotdeauna e vorba de dansul la orizontală. Ba chiar de cele mai multe ori e ultimul lucru... (pag. 57)

Volumul ăsta, sinteză de Infractoarea, Redtube și ce alte mijloace media pornografice or mai exista, îmi întărește credința că următoarea sa carte va fi grozavă. Tot ce-o fost fără poveste, fără noimă, fără emoție, o adunat în prima. 

Am citit atât de multe cărți grozave în 2017 încât mă bucur când mai dau peste câte una de asta, care se elimină  singură din top 10, mă rog, asta va defila pe locul 50 de îmi voi realiza planul.

* Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc, editura Allfa 2014, 205 pagini.

_________________

Am mai citit în 2017:

1.  Shining - Stephen King
2.  Colorado Kid - Stephen King
3.  Misery - Stephen King
4.  Supunere - Michel Houellebecq
5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
6.  Visul - Emile Zola 
7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
8. Adio - Honore de Blazac
9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
10. Jurnal intim (1) - Marin Preda
11. Jurnal intim (2) - Marin Preda
12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
14. Dragă viață - Alice Munro
15. O mie de nopți - E.K. Johnston
16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
17. Să fii român! - Dan Puric
18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
19. Einstein - Francoise Balibar
20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
23. Galaad - Marilynne Robinson 
24. Roșu ucigaș - Jerden Brouwers 
25. Golem - Gustav Meyrink
26. Noi - Evgheni Zamiatin