sâmbătă, 15 iulie 2017

GALAAD - MARILYNNE ROBINSON



Iară o trecut o lună, iară am ajuns la mama, iară mi-am ales o carte din colecția Literatura a Cotidianului. Parcă aș gândi numerele câștigătoare la Loto așa emoții am când trebuie să extrag o carte din bibliotecă. Multă vreme am ales doar volumele subțiri, acum  scot din șir titlul care-mi atrage atenția. Galaad îmi suna a teritoriu inventat cu alte lumi și reguli. 

Aveam începute Studiile despre iubire ale lui Gasset și vroiam a le citi în paralel cu o carte ușurică. Întâmplarea a făcut să nu pot lăsa Galaad-ul din mână pân nu am ajuns la ultima pagină. Nu știu cât noroc voi mai avea în a alege dintre volumele colecției, dar tare faine au fost scrierile nimerite anu ăsta.

Întâi zic despre ce fu vorba, apoi de ce mi s-o lipit strașnic de suflet.

John Ames este reverend în Galaad, o localitate micuță din Iowa. Este născut în 1880 în statul Kansas și la 76 de ani, când simte că moartea-i dă târcoale, e bolnav de inimă, începe a scrie către fiul său de 7 ani o ultimă scrisoare. Așterne pe multe pagini, aproape 300 de carte,  amintiri din copilăria sa dominată de figurile bunicului patern și tatălui, ambii pastori,  momente din trecut alternate de cele ale prezentului, evenimente din istoria locului și  oamenilor săi, clipele binecuvântate alături de tânăra sa soție. 

Am citit multe dintre pagini cu sentimentul că la fel de bine puteau fi scrise de bunicul meu. Sigur, metodiștii, aboluționiștii, biserica negrilor, sclavia, războiul, crimele nu fac parte din copilăria mea. Dar și bunicul meu își scria de mână toate predicile pe coli de hârtie, avea un scris caligrafic impecabil, literele rotunde, majuscula semăna cu cea din cărțile bisericești vechi, era predicator în Oastea Domnului, am încă vie amintirea zilelor în care călcam pragul bisericii în hainele cele bune și toate fragmentele cu lumina care cade miraculos în imagini de neuitat îmi sunt familiare. Stilul direct, plin de duioșie cu care John Ames așterne poveștile, povețele, temerile privind sfârșitul, regretele, toate acestea m-au ținut lipită de carte. 

Deși moartea nu e personaj principal ca-n alte cărți ce m-au fermecat, e totuși cea care naște cele mai multe dintre revelații ori ăsta e un motiv zdravăn pentru lectură în cazul meu. Revin iară la tonul cald al scrierii și la stilul direct. Atât de pe îndelete sunt descrise momentele subiect al scrisorii moștenire încât nu-i deloc greu să te integrezi în poveste. Parc-aș fi fost pe prispa bunicii, pisoii roiau cerșetori, cei doi, trei plozi din vecini bat mingea cu tunete de gardul din fier, merele îs aproape roșii, Buna cu mâinile împreunate în poală, ștergându-și din când în când ochelarii și lacrimile, retrăiește anul în care s-o măritat, apoi cei trei bebeluși pierduți consecutiv, uneori ocărăște anii pe care nu-i simte, dar pe care îi are adunați, alteori invocă Moartea, nu pentru că nu ar ține cu putere frâiele prezentului ci pentru că se teme de răul ce ar putea urma.

Nu-i un volum cu răsturnări de situații spectaculoase, nu la fiecare pagină se petrece o atrocitate, ci e mai degrabă o odă a bucuriei Vieții, e recunoștință pentru tot ce fu și neregret pentru ce ar fi fost dacă. Din acest punct de vedere seamănă foarte mult cu scrierile adunate de Cristian Tudor Popescu în Viața și Opera. O imagine, creată foarte cinematografic din cuvinte, ascunde într-un colțișor un detaliu emoționant, un gram de frumusețe sublimă. În Galaad, mai mult decât în toate celelalte scrieri ale lui 2017 care respectă ăst calapod, momentele de sensibilitate și de bucurie ale Vieții sunt născute de oameni și dublate de magia naturii.  


Cartea asta e o mărturie a ceea ce garantează fericirea: familia, prietenii și doar câteva lucruri, foarte, foarte puține în raport cu caii verzi de-i visăm și lipsa cărora ne justifică nefericiri și ne consumă energii.

...Când tata l-a găsit pe bunicul la Mount Pleasant după terminarea războiului, la început a fost șocat să vadă cum fusese rănit. De fapt, a rămas fără cuvinte. Așa că primele cuvinte ale bunicului către fiul său au fost: "Sunt sigur că vei găsi o mare binecuvântare în toate astea". Și aceasta este tot ce spunea despre tot ce i se întâmplase în toată viața, tot ce era mai mult sau mai puțin rău. (...) O dată mi-a spus că a fi binecuvântat însemna să sângerezi;... pag. 44
...Adevărul este că nu vreau să fiu bătrân. Și în ce mă privește, cu siguranță, nu vreau să fiu mort. Nu vreau să fiu un bătrân nesigur pe picioare, de care abia dacă îți aduci aminte. Îmi doresc mult să fi putut să mă fi cunoscut ca om tânăr, sau poate nu chiar atât de tânăr. (...) Chiar acum, dacă m-aș putea încrede în inima mea, ar fi atât de multe de făcut... pag. 158
...- E o frunză. O frunză căzută dintr-un copac. Frunză, și i-a dat-o fetiței în mână. Iar soarele strălucea cât de tare putea peste râul acela acoperit de umbre, o mare parte din strălucire rămânând prinsă între ramurile copacilor. Și greierii cântau, iar sălciile își răzlețeau fuioarele pe apă, iar plopii și frasinii făceau vara târzie să șoptească, se auzea ca un fel de susur... pag. 183  
...Ei bine, mi-l pot imagina dincolo de lume, privind înapoi la mine cu uimire când își dă seama - "de accea noi am trăit această viață!" Sunt mii și mii de motive să trăiești viața aceasta, fiecare dintre ele este suficient... pag. 269
...Oriunde îți rotești privirea, lumea poate străluci ca o transfigurare. Nu trebuie să contribui cu nimic, doar cu puțină bunăvoință de a vedea. Dar cine ar avea curajul să o vadă?... pag. 271

* Galaad, Marilynne Robinson - editura Univers 2007, Colecțiile Cotidianul. Literatura, traducere de Gigi Mihăiță, 272 pagini.

__________________
Am mai citit în 2017:

  1.  Shining - Stephen King
  2.  Colorado Kid - Stephen King
  3.  Misery - Stephen King
  4.  Supunere - Michel Houellebecq
  5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
  6.  Visul - Emile Zola 
  7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
  8. Adio - Honore de Blazac
  9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
  10. Jurnal intim (1) - Marin Preda
  11. Jurnal intim (2) - Marin Preda
  12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
  13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
  14. Dragă viață - Alice Munro
  15. O mie de nopți - E.K. Johnston
  16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
  17. Să fii român! - Dan Puric
  18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
  19. Einstein - Francoise Balibar
  20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
  21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
  22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu

2 comentarii:

  1. Parca ti-ai schimbat oleaca stilul de scris si povestit. Ma insel?
    Te invidiez tare pentru toate cuvintele astea de ti se aseaza in pagina si pentru determinarea cu care scrii despre fiecare carte in parte, de ti-a patruns in inima ori nu. Si eu citesc, tu stii asta. Eu insa nu pot sa scriu, nu pot sa pun in cuvinte tot ce a scos la suprafata cartea aia. Ma multumesc sa colorez stelute drept nota si sa "telegrafiez" cateva vorbe doar pe Goodreads pentru aducere aminte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu la ce schimbări te gândești, nu le văd. Sunt unele cărți care mă invită să defilez cu propriile-mi povești și Galaad e una dintre ele. Am o mare bucurie să scriu despre ele în timp ce le citesc. Bucuria asta e dublată de entuziasm când îmi și place mult ce citesc. Așa cuprind toate emoțiile. Când voi face topul anului le voi judeca la rece, cu ce-o rămas în ăst timp. Din fericire lipsa rețetelor îmi permite să scriu mai des despre cărți. Și timpul alocat e mult mai mic decât la un tort. Citesc și scriu în timp ce citesc, câteva ore. La dulcegărie multe ore se adună cu pozat, tortulit efectiv, editare, scriere. Unde mai pui că pân acuș nu s-o demonstrat ca cititul să îngrașe :))

      Ștergere