Zambetania: NOI - EVGHENI ZAMIATIN

Într-o duminică, aia ce trecu, printre colete de pregătit pentru Olx (nu, după 7 luni tot n-am terminat cu ele!) mi-am ales o cărțulie din colecția Literatura în compania căreia să risipesc vro două ceasuri de hodină. M-am lămurit repede, cititind prezentările care se fac volumelor pe ultima copertă și pe prima pagină interioară, că-i o carte de anticipație și, drept să zic, chef de SF n-aveam. Cum în ultima vreme încerc să-mi dovedesc că a avea și a nu avea chef îs doar baliverne, nu scuze care să-mi justifice acțiunea or inacțiunea, am început lectura.

M-o prins de la primele rânduri și nu doar pentru că e despre o lume fascinantă ci mai ales pentru că îmi aminteam bine că prin lumea asta mai aterizasem. M-o frustrat îngrozitor că arhiva Zambetaniei nu m-o lămurit dacă astă carte am mai citit-o or una cu un subiect foarte asemănător. Am rămas pân la urmă, pentru netezit mințile-mi pierdute, cu varianta că romanul Noi l-am mai citit în 2007, la achiziție. Și-mi amintesc totuși perfect cum am mai scris despre Statul Unic și regulile sale și senzație mai aiurea decât asta când nu am control asupra amintirilor nu trăiesc în viața asta.

Statul Unic, Lumea Nouă, a împlinit o mie de ani. Nu știm în ce an, dar sigur după un război de 200 de ani în urma căruia doar 0,2% din populația planetei a supraviețuit.
Cu ce se mănâncă Statu Ăsta Nou? Păi, ședeți, îs multe de zis. Întâi că oamenii nu se mai împiedică în nume, prenume, fiecare dintre ei este un indicativ. Personajul care scrie jurnalul, căci asta e romanul, o colecție de 40 notițe scrise la persoana I-a de către D-503, apoi prietenul lui e R-13, amândoi au programat sexul cu O-90 și amândoi au trecut prin patul lui I-330. De fapt, D-503 când vorbește despre ei, toți oamenii, folosește termenul numere. Apoi, întreaga viață le este controlată de către Statul Unic, nu mai există țări, națiuni, toți îs într-un Integral ce curând va porni spre alte planete, curând adică atunci când vor fi gata toate cercetările care să asigure asta. D-503 este matematicianul de bază în echipa ce are astă misiune, Constructorul. Cum cartea este terminată în 1920, făr să știu ce an e ăla de după război, tot n-am priceput cam în ce mileniu 0,2% din populația planetei înseamnă o sută de milioane. Indivizii ăștia trăiesc în turnuri din sticlă transparentă, după un program riguros de muncă, sex și timp liber. Storurile cad doar când au liber la sex, îi tot zic eu sex, dar erau ore de împerechere, de trei ori pe săptămână parcă și câte un ceas. Și sexu ăsta e pe bază de cupoane roz și cu înscrierea cererii de solicitare a partenerului în Sistem.

...Lex Sexualis a fost proclamată:" Fiecare număr are dreptul la orice alt număr ca articol sexual"...

Apoi toată lumea poartă uniforme, unife albastre-cenușii. Într-o mie de ani s-o reușit să se scape de marele dezastre ale lumii antice: creativitatea, inspirația, sentimentele, Dumnezeu, visele (visele sunt o boală psihică serioasă), imaginația, cele de care sufereau strămoșii lor sălbatici. Există un Binefăcător, Marele Binefăcător, cel care pedepsește abaterile, există oameni care au profesia de a gândi poeme pentru Orele de muncă, pentru pedepse, era să scriu pentru țară, popor și marele conducător iubit, dar am stabilit că nu mai existau de o mie de ani aste noțiuni.

...nu-mi pot imagina un oraș care să nu fie îmbrăcat într-un Zid Verde; nu-mi pot închipui o viață care să nu fie reglementată de cifrele Tabelelor noastre...

...În fiecare dimineață, cu o precizie de șase roți, la aceeași oră și în același moment, noi - milioane dintre noi- ne trezim toți ca unul. Și la aceeași oră, milioane la unison, începem munca; și o terminăm în același fel, la unison. Și, contopiți într-un singur trup cu milioane de mâini, în aceeași secundă, desemnată de către Tabel, ne ducem lingurile la gură. În aceeași secundă, ieșim să ne facem plimbarea, mergem la auditoriu, plecăm către sala de exerciții Taylor, adormim... Pag. 13

Sunt fermecată de lumea imaginată de Zamiatin, care sigur că, la o altă scară, nu diferă cu mult de regimurile totalitariste or ba, unele dintre ele dăinuind și azi. E scrisă cu atâta umor aplicat principiilor noastre de viață, cu o duioșie și o sinceritate cuceritoare. D-503 chiar crede în tot ceea ce trudește, lipsa de libertate e perfect compatibilă cu toți locuitorii Integralului, mă rog, cu a majorității covârșitoare.

...cât efort îi costa asta pe strămoșii noștri! Aceștia erau capabili să creeze doar autoflagelându-se până la "inspirație" - o formă necunoscută de epilepsie...

D-503 este matematician, nici matematica, nici moartea nu fac vreodată greșeli. Oamenilor, lucrurilor și faptelor le aplică principiile exacte ale științei sale. Integralul după lansare urmează să propovăduiască în toată galaxia modelul lor de viață perfectă. Pentru ăști oameni, de pe alte planete, scrie inginerul jurnalul în care adună întâmplările banale ale tuturor zilelor.

...Eu, D-503, constructor al Integralului, sunt doar unul dintre matematicienii Statului Unic: Pana mea, învățată cu cifrele, nu știe cum să creeze muzica asonanțelor și a rimelor. Voi încerca, doar, să înregistrez ceea ce văd și gândesc, sau, ca să fiu mai exact, ceea ce gândim (exact- noi, și fie ca acest Noi să reprezinte titlul însemnărilor mele). Dar, de vreme ce aceste înregistrări vor fi o derivata a vieții noastre, a vieții matematic perfecte a Statului Unic, nu vor deveni, prin aceasta, indiferent de voința sau priceperea mea, un poem? Ba da. Cred asta, știu... Pag. 6

Apoi toată perfecțiunea lumii omului este făcută zob de ... iubire. Ha! Dap, se îndrăgostește taman de I-330, care-i nimic din modelul de femeie agreat de Sistem. E o revoltată, o păcătoasă care fumează, bea, poartă hainele femeilor din vechime, rochii vaporoase, mătăsuri, face sex, chiar dragoste, în afara Orelor Personale programate pentru asta, ascultă o altă muzică decât cea oficial admisă, adesea trăiește în afara pereților transparenți.

...Acolo vă vor vindeca, acolo vi se va servi pe săturate aluat de fericire, și voi, sătui, veți moțăi în liniște sforăind organizat, în tact – oare nu auziți această măreață simfonie a sforăitului? Caraghioșilor: vor să vă elibereze de semnele de întrebare, care se încolăcesc ca niște viermi, care rod chinuitor, ca viermii. Grăbiți-vă – sus – la Marea Operație! Ce vă pasă că am să rămân aici singură? Ce vă privește – dacă nu doresc ca pentru mine să dorească alții, vreau să doresc eu însămi – dacă vreau imposibilul…

Nu vreau să răpesc din frumusețea poveștii, poate că vă iese în cale de pe undeva, dar e musai să zic că D-503 este diagnosticat cu o boală incurabilă, care se cheamă suflet or cum zice el sunt bolnav de suflet incurabil. Gata, am tăcut, adică întâi am plâns, acuș tac!

...Ei bine, atunci, să presupunem că o picătură de acid este aplicată pe ideea de "drepturi". Chiar și printre cei din vechime, cel mai matur dintre ei știa faptul că sursa dreptului este forța, că dreptul este o funcție a puterii. Și așa, avem talgerele balanței: pe de o parte un gram, pe cealaltă - o tonă; pe de o parte "Eu" - pe cealaltă "Noi", Statul Unic. A presupune că "Eu" poate avea "drepturi" față de Statul Unic nu este ca și cum ai crede că un gram ar putea clinti balanța, când pe celălalt talger ar fi o tonă? De aici, diviziunea: drepturile pentru tonă, îndatoririle pentru gram. Iar calea naturală de la non-entitate la măreție este să uiți că ești un gram și să te simți mai degrabă o milionime dintr-o tonă... Pag. 89

- Ale, am citit o carte grozavă! E o lume plină de reguli, io tare bine aș trăi de mi-ar zice Sistemu ce și când să fac. Și-n cartea asta bebelușii sunt îndepărtați de mamă de la naștere, nu mai zic că tata e oricum departe de mamă de la concepție...
- Maria, ăsta e subiectul unui film pe care l-am văzut împreună!
- Aha, m-ai salvat, deci nu e o carte pe care am mai citit-o ca proasta făr să-mi amintesc, e un film pe care l-am văzut ca proasta făr să-mi amintesc. Mulțumesc, domnule!

* Noi - Evgheni Zamiatin, editura Univers 2007, Colecțiile Cotidianul. Literatura, traducere de Dan Ciobanu, 175 de pagini.

_________________
Am mai citit în 2017: