De ce astă carte
Timp de două luni, mai și iunie, nu am terminat niciun volum. Nici nu m-am străduit. Când prietena mea a decretat că este vina cărților, am negat — în teancul abandonatelor sunt și autori pe care-i foarte iubesc. Apoi, am decis să testez teoria pe o poveste nou-nouță. S-a dovedit adevărată. Chiar de scriitura n-a fost strălucită, nici măcar mediocră, tot am sfârșit-o-n câteva zile.
*** O telenovelă cu vampiri
Abia ce-am terminat de citit cartea și mă-ntreb de Matt Haig a absolvit același curs — ravagii emoționale, despre umanitate cu tandrețe și luciditate — cu Frederick Backman. Prea scriu la fel: cărți popularizatoare, duioase, spectaculoase, șocante, emoționante, teribile, cu personaje marginale, vulnerabile și autentice într-un stil accesibil și empatic, îmbinând durerea cu umorul.
Să mă-ntorc la Familia Radley, scenariul unei telenovele perfecte. Mi-am propus să nu scriu cu năduf, la cald, dar de aștept să mă răcesc, tonurile cenușii se vor înmulți.
Romanul are într-adevăr structură și atmosferă, ce pot fi descrise drept o telenovelă cu vampiri — nu-i doar închipuirea mea năzuroasă. Scenariul presupune: secrete de familie ținute sub tăcere, care vor tot răsturna situațiile; conflicte adolescentine tragice și tensiuni dramatice între generații; un trecut care nu poate fi îngropat; dragoste, ură, coșmaruri...
Doar puțin exagerez. Există câteva nuanțe de finețe și multe reflecții profunde, atât de specifice scriiturii lui Matt Haig. Eu n-am putut însă trece de clișeu, dar mi-s sigură că pentru unii cititori, romanul se află pe culmi, împreună cu celelalte titluri ale autorului.
În timpul lecturii m-am gândit că nu am vârsta potrivită pentru cartea asta. Pentru un adolescent pare mai nimerită. Clara și Rowan Radley sunt liceeni, se confruntă cu mari probleme de identitate și presiune socială. Îs pe cale să descopere adevăruri despre ei înșiși. Deși romanul abundă în accente fantastice, stilul este extrem de accesibil, vizual și emoțional. Toate firele narative sunt concentrate pe diferențe, marginalizare și dorința de integrare.
Cartea a fost publicată în 2010, la începuturile carierei scriitorului. Poate și de aceea pare lipsită de greutate. În multe locuri (ce se vor misterioase) este previzibilă, în altele (prea puține) fiind inedită și surprinzătoare. De-ar fi să aleg un singur cuvânt, acela ar fi: dezechilibrată. Nici povestea, nici personajele n-au consistență. Și totuși, când răul se petrece și fațetele sale sunt multiple, e imposibil să nu te regăsești într-una dintre oglinzi și să nu empatizezi pân la durere.
Nu-mi vine-n minte nicio carte cu vampiri care să-mi fi plăcut. Poate de pe la Stephen King să fi uitat ceva memorabil. Ar fi, sincer, ultimul gen pe care l-aș alege pentru o lectură (or un film).
...pe Orchard Lane la numărul 17 se află casa familiei Radley și, în ciuda celor mai bune strădanii ale lor, membrii ei numai normali nu sunt.
Să-ncerc a scrie despre narațiune, făr de a-i dezvălui secretele. O familie britanică: mama ceva pictoriță (cred că era casnică, nu-mi amintesc o profesie anume), tata medic, iar copiii adolescenți: o fată și un băiat. Rowen, copilul cel mare, este îndrăgostit de prietena surorii sale, are o iritație supărătoare din cauza căreia devine ținta bullyingului colegilor, doarme doar două ore pe noapte, somn neliniștit și torturat. Rowen are 17 ani. Clara, fata mezină, are stări de vomă pe care nu știe cum să le mai controleze, ultima găselniță fiind veganismul. 15 ani are Clara. Medicul Peter nu-i nici el în cea mai fericită dintre forme: respins de nevastă și ispitit de vecină. Parcă 46 de ani are. Helen pare cea mai copleșită de necazuri dintre toți membrii familiei ei. Bașca, mai apare și fratele lui Peter, Will, ca să tulbure și mai mult apele. O stradă normală, o casă asemeni, obiceiuri și rutine firești — doar o familie ușor diferită: una de vampiri, dară.
Găselnița lui Matt Haig: vampirii abstinenți, cei care de bună voie și nesiliți de nimeni au renunțat la a se hrăni cu sânge. Părinții aleg să nu își urmeze instinctele, trăind ca oameni, suprimând ceea ce sunt. Duc o viață normală, dar plină de tensiuni, eczeme, stări de vomă și crize interioare. Abstinența nu le aduce libertatea, ci o luptă constantă cu sinele. Iar Helen și Peter își cresc copiii fără să le spună ce sunt — o alegere care generează conflicte identitare și ridică întrebări despre adevăr, protecție și control.
Cum sucește informațiile acestea Matt Haig? Ce se poate petrece încât să nu renunți la lectură, chiar și când povestea devine prea gogonată? Există învingători? Sunt posibile remedieri? Veți afla pe propria piele...
O să mă controlez. Pentru numele lui Dumnezeu! Uită-te în jur, la restul lumii. Toți refulează ceva. Crezi că vreuna dintre ființele astea umane ‘normale’ chiar face tot timpul exact ce vrea? Sigur că nu. Suntem din clasa de mijloc și suntem britanici. Avem refularea în sânge.
Lectura este lejeră ziceam, capitolele sunt foarte scurte, totul este abia schițat din dialoguri făr de număr. De-aș mai putea adăuga o etichetă, aceasta ar fi: superficialitate. Parcă aș fi avut acces la schița lui Matt Haig din școala generală pentru un mare roman de scris la maturitate. Scheletul o rămas neîmbrăcat, făr de conținut și greutate narațiunea.
Am ales să nu intru deloc în lumea vampirilor, deși autorul a construit un sistem foarte dezvoltat, plin de legături reale, de parcă, poate-poate, om uita paranormalul și ne-o prinde frenezia. Ceea ce cu mine nu s-o petrecut.
Citez câte ceva din Glosarul abstinentului (extrase din Manualul abstinentului, ediția a II-a, pp. 230-233), pentru o minimă idee despre lumea construită nu făr de migală:
- abstinent — un vampir ereditar sau convertit care a reușit să-și depășească dependența de sânge.
- AVO — Agenția Vampirilor Orfani.
- convertit — un făr-de-sânge prin naștere care, cu sau fără consimțământul său, a fost mușcat de un vampir care i-a dat apoi sângele său; după aceea făr-de-sângele supraviețuiește mușcăturii, dar prețul pe care-l plătește e că devine el însuși un dependent-de-sânge.
- convertitor — un vampir ereditar care a convertit o ființă umană înlocuind sângele pe care l-a luat de la aceasta cu al său; diferența de vârstă dintre convertitori și convertiți trebuie să fie mai mică de un deceniu pentru ca respectiva convertire să fie încununată cu succes.
- ora roșie — termen folosit, deopotrivă, de către abstinenți și practicieni pentru a desemna acea perioadă a nopții, ora 11, când apar cele mai intense pofte, care, de obicei, se manifestă până la puțin timp după miezul nopții.
- UPN — Unitatea contra Prădătorilor Nenunmiți; deși cartierul său general se află în Manchester, această unitate polițienească acționează pe teritoriul Marii Britanii, iar existența sa este ținută secretă pentru publicul larg al celor făr-de-sânge. Nobilul său scop este de a limita activitățile distructive din punct de vedere social și moral al populației vampirice.
Despre steluțe
Într-un interviu, Haig a pomenit că iubește să exploreze ce înseamnă să fii „altfel” într-o lume care cere conformism, iar Familia Radley este exact despre asta: o familie care își neagă natura pentru a se integra, va ajunge, inevitabil, să o confrunte — pentru că altă cale nu-i. Buboiul întotdeauna se sparge și puroiul contaminează tot ce e în jur.
Aceeași temă, dintr-un alt unghi — cel al roboților umanoizi a fost abordată și în romanul Băiatul Echo. Ca structură, cele două povești se suprapun perfect: rude de sânge doar în buletin, în fapte bașca; conflictul veșnic adolescent – părinte; atracția față de o persoană altfel, care ce să vezi e întotdeauna mai empatică, mai bună, mai perfectă decât cea care se naște cu umanul în ADN, dar îl strică pe drum. Tiparul acesta se potrivește și volumului Umanii întru-totul, dar nu știu cum de acolo mi-o prea plăcut, iară aci ioc.
Mă amuz gândind un top: extraterestrul empatic pe primul loc — Vonnadorianul, roboțelul umanoid pe doi — Daniel, vampirul sensibil pe trei — Rowan. Apoi las multe locuri libere rezervate pentru ce va fi să vie și închid lista cu sirena profundă Grace. Înșiruite astfel, personajele lui Matt Haig parcă altfel conturează opera.
Constat cu mare uimire că nici măcar nu sunt dezamăgită de cele trei steluțe. Poate și pentru că nu am lăsat cartea din mână. Nu mi-a plăcut povestea telenovelistică, nu m-am lipit de personaje — cu excepția băiatului — dar mi-am dorit foarte mult să-i aflu finalul. Când văd pe o copertă numele Matt Haig, am așteptări pân la cer și dincolo de el. Umanii și, mai ales, Biblioteca de la Miezul Nopții sunt printre cele mai faine cărți pe care le-am citit vreodată.
O viață imposibilă rămâne tot pe ultimul loc. Măcar tema din Familia Radley fu inedită. Eu n-am putut-o lua în serios — de la un capăt la altul, senzația de parodie n-o dispărut. Și totuși, câte ceva mi-o născut întrebări or emoții. Unele dintre întâmplări m-au emoționat pân la lacrimi și mi-or chircit sufletul.
Pentru a fi diferit nu tre să ucizi oameni și să le bei sângele, ajunge să ai o altă culoare a pielii, o parte a corpului în plus or în minus, kilograme prea în sus or prea în jos... Și să vezi atunci conflictul cu: șterge-te, anulează-te, uniformizează-te... Dar sunt diferit, așa vreau să defilez și să mă integrez! — splendidul crez al scriitorului.
Mi-o trecut prin minte Ryū Murakami, scriitorul apocalipsei. Matt Haig este taman în cealaltă tabără — oricât de neagră crezi că este viața ta, cât timp ai capacitatea de a iubi, ești în paradis. Personajele sale nu sunt spidermani or supermani, eroi invincibili — dar pot fi cu ușurință supereroi. În lumea lui nu ieși din normă, personajele sale pline de vulnerabilitate luptă pentru sunt diferit și așa voi rămâne, înțelege-mă!
- Familia Radley de Matt Haig, traducere din limba engleză și note de Irina Barbu, editura Nemira, 2024, 365 de pagini.
- Totul e în regulă în mine și în lume - Petronela Rotar *****
- Farmacistul de la Auschwitz - Patricia Posner ****
- Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți ****
- Cât mai aproape de tine - Vlad Roman ***
- Îți place mai întunecat - Stephen King ****
- Cele mai frumoase poezii ale anului - Alexandru Petria ***
- Cât timp înfloresc lămâii - Zoulfa Katouh ****
- Fabrica morții - Ota Kraus și Erich Kulka ****
- Toamnă la Pekin - Boris Vian ***
- Trenul spre Samarkand - Guzel Iahina ****
- Hoțul cinstit - F.M. Dostoievski ****
- Vindecarea copilului interior - Stefanie Stahl ****
- Nopți albe - F.M. Dostoievski ****
- Chiajna din Casa Mușatinilor - Simona Antonescu *****
- Un strop de sânge - Stephen King ****
- Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan - Octavian Soviany ****
- Băiatul Echo - Matt Haig ***
- Crima imperfectă - Dan Antonescu ****
- Rivala - Eric-Emmanuel Schmitt ****
- Vegetariana - Han Kang *****
- Cale spre bunătate - Teofil Părăian ***
- Revolta celor răi - Danielle Paige ***
- Paradisuri pierdute - Eric-Emmanuel Schmitt ****
- Poarta cerului - Eric-Emmanuel Schmitt ***
- Copii de aruncat - Ryū Murakami*****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu