luni, 27 decembrie 2021

O CHESTIUNE DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE


18/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești (or mai puține) pentru 31 de zile. 

De-o voi Bunuțul, ultimele texte ale proiectului special sunt dedicate unor cărți de 5 steluțe. Cea despre care scriu astăzi fu cartea lunii decembrie
Scriind această carte, suntem la o vârstă la care cei mai mulți dintre cei de-o seamă cu noi au murit. Trăim acum în fiecare zi știind că timpul nostru împreună este limitat și extrem de prețios. Scriem pentru a da un sens existenței noastre, chiar dacă ne azvârle în cele mai întunecate zone ale declinului fizic și-n brațele morții. Această carte este menită, înainte de orice, să ne ajute să navigăm pe apele sfârșitului vieții.
Am aflat despre sinuciderea asistată a lui Marilyn Yalom probabil imediat ce s-o petrecut. Apoi am citit la Petronela Rotar că în ultimele clipe doamna o scris împreună cu soțul  o carte. Tot la ea am găsit  despre unul dintre primele interviuri acordate online de psihiatrul mult îndrăgit în perioada de doliu.  Am mai clipit de 5 ori și cartea era tradusă în limba română de Petronela Rotar împreună c-un fost soț. Când s-au adunat precomenzi am dat și eu buzna. Era prin martie și știam bine că o voi citi abia-n noiembrie de ziua mea, dar era musai s-o văz pe noptieră. Există pe YouTube un interviu pentru Garantat 100% în care Yalom vorbește foarte mult despre O chestiune de viață și de moarte. Îl recomand de nu vă ispitește cartea, de-i pe dos însă, evitați-l până după lectură căci îs multe fragmente din carte reluate. 
Doliul este prețul pe cale îl plătim pentru curajul de a-i iubi pe ceilalți.
Pentru că-l iubesc pe Yalom de mulți ani, mă așteptam cartea asta să mă rupă-n bucăți și să nu-mi ajungă un bax de șervețele pentru ce va fi fost. Am smiorcăit pe ici, pe colo, dar fu o lectură blândă cum n-aș fi câștigat din zece pariuri de mi-aș fi dat cu părerea înainte.
Am fost lângă Marilyn când a murit. I-am numărat ultimele respirații: au fost 16.

Tot ce știam despre Marilyn Yalom înainte de volumul acesta erau referirile ce apar în cărțile lui Irvin, cele mai multe despre povestea celor doi, înainte de O chestiune de viață, sunt în lucrarea Călătorie către sine. Aveam o vagă imagine despre viața profesională, ceva profesor universitar cu titluri publicate pe teme feministe, traducătoare de limba franceză și cam atât. Oi, măiculiță, ce personalitate internațională fu! 

Nu prea am mintea limpede, sunt în vacanță la Sâmbăta, pentru a treia oară în trei luni și abia ce-am gătat niște pahare spumoase. Aceasta-i una dintre explicații pentru ghiveciul făr de cap și făr de coadă al textului. O alta, cea mai importantă, ține de faptul că îl citesc de mulți ani pe Yalom, e unul dintre autorii mei preferați, și povestea de astăzi este atât de specială încât mă sparie gândul că nu vor fi cuvinte pe măsură. 

În copilărie la orice năcaz, îmi ziceam că mă voi sinucide. Și mamei, când m-o bătut prima și ultima dată, eram în clasa I, i-am zis că-mi tai gâtul de mai continuă. O mai continuat pentru vorbele astea. Întotdeauna în ultima clipă mă salva gândul că e un mare păcat să-ți iei viața. Bunică-miu, pastor într-o adunare de habotnici, îmi spunea adesea că de Dumnezeu o dat viață, El e singurul în drept s-o și ia. O fi fost spaima asta, n-o fi fost boala mea prea gravă, dar am supraviețuit timpurilor ălora și n-am mai avut niciodată bântuiri de astea. Apoi, foarte mulți ani mai târziu, unei ziariste pe care o urmăream cu plăcere i s-a îmbolnăvit soțul de cancer. La ea am citit că de ar fi avut puterea să răstoarne munții pentru ca omul său drag, de altfel extrem de tânăr, să se sinucidă asistat ar fi făcut-o. M-am întrebat atunci de există variantă corectă, de-aș ști a alege drumul pe care să-l închid. 

Multe dintre nedumeriri mi le-o luminat cartea de astăzi. Vorbește atât de curat despre moarte și n-o face deloc în imagini extreme. Bine și pozițiile îs privilegiate. Doi oameni care au adunat 9 decenii, 6 - 7 de împreună, care și-au împlinit visele în profesiile pe care le-au avut,  cu o familie strânsă de prunci și străprunci, prietenii prețioase,  ce regrete să-i împiedice a îmbrățișa moartea netezi? 

...optzecișișapte de ani este o vârstă numai bună pentru a muri.

Cartea este scrisă în perioada în care boala lui Marilyn, un cancer de sânge extrem de agresiv, mielom multiplu, a devenit imposibil de dus. Este începută la cererea ei și cât starea i-o permis capitolele celor doi soți alternează. Când pentru Marilyn a devenit imposibil,  Irvin a continuat o scurtă vreme și părțile sale, apoi doar doliul. Cred că Marilyn a anticipat efectul vindecător al misiunii acesteia pentru partenerul supraviețuitor. Poate că s-a gândit și la utilitatea manualului pentru alți pacienți, dar la beneficiile asupra omului drag cu siguranță s-a aplecat cu încredere.

Poate cel  mai mult dintre numeroasele teme asupra cărora volumul te trimite mi-au plăcut cele care descriu vulnerabilitatea profesionistului. Știe ce va simți, știe ce va urma, știe ce trebuie să facă și totuși este la fel de neputincios în fața durerii ca orice neștiutor, bașca pe alocuri mai făr de puteri. Se refugiază în propriile cărți și scrie despre ele cu atâta pasiune de abia aștept să le recitesc și eu. În toate momentele în care moartea șade pe pagină există și umor și minte sănătoasă și filmul întreg e departe de a fi înspăimântător. 

E un dar minunat pentru viață cartea aceasta despre moarte. Nici nu-mi imaginez c-ar putea exista un cititor care să nu se regăsească măcar olecuță pe drumul croit de cei doi parteneri ai vieții și ai morții. 

Din păcate,  există câteva neglijențe de redactare. Cea mai mare și de neînțeles pentru mine privește titlul O chestiune de viață și de moarte, care pe următoarele două pagini este reluat ca O problemă de viață și de moarte. Mai sunt câteva și-n Prefață. Și nu fac deloc cinste conținutului pe care-l îmbracă. 


  • O chestiune de viață și de moarte, Irvin D. Yalom și Marilyn Yalom, traducere din limba engleză de Petronela Rotar și Vifor Rotar, editura Vellant, 2021, 215 pagini.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu