Toate filele de șomaj mi-s în fapte bilețele din borcănașul cu fericire. Am vrut doar să încadrez distinct bucuriile pe care nu le-aș fi căpătat de eram cu normă de muncă și program fix de lucru.
LA MULȚI ANI, IOANA - PRINȚESĂ URBANĂ!
LA MULȚI ANI, IOANA - PRINȚESĂ URBANĂ!
Citisem un text d-al tău ca-n toate zilele ultimilor mulți ani (poate uneori doar pe diagonală sau nițel admirând fotografiile).
...am scos din vocabularul meu (și din mintea mea, adică din vocabularul vocii mele interioare) cuvintele urâte la adresa altora. De tot. Definitiv. Orice-ar face cineva, orice mi-ar face cineva, nu voi spune, nu voi gândi și nu voi simți despre persoana aceea că e în vreun fel oribil...
Și mă gândeam cât de grozav ar fi de-aș încerca, cu pașii despre care vorbești, mare parte i-am parcurs deja, să-mi ameliorez nenumăratele furii interioare. Azi nu mai e cazul să am în jurul meu oameni care să mă crizeze orice ar face sau nu. Dar mă enervează orice nu-mi iese din prima corect, perfect, repede. Apoi mă înfurie că m-am enervat și tot așa întrețin energii extenuante la nesfârșit.
*
Ioana a ajuns în Timișoara exact în weekendul în care eu am plecat la mama. Deși are nenumărate evenimente prin țară de mulți ani și dorința mea de a o asculta live este mare, nu se prea aliniază astrele pentru noi.
În seara zilei ăleia cu lecturatu textului știam deja că voi aduce pe Zambetania năzuința asta de a domestici trăirile interioare. Ce visez atunci? Că ajung la o conferință a Prințesei în orașul meu natal și că mă îmbrățișează cât vreau eu și încă o secundă. Ce fac apoi? Alerg să cumpăr zece gogoși din alea bune și mă trezesc acolo că nu am bani și doamna mă amenință că se apropie ora închiderii și alerg cale-ntoarsă disperată până mă întâlnesc cu Bogri de-mi dă și zece lei pentru darul pudrat cu zahăr din belșug, dar și bicicleta cea neagră. Ioana nu ar mânca delicioșeniile astea, face gogoși la cuptor și făr de zahăr, dar atât de real o fost tot visul că pot zice cu mâna pe inimă că mi-am împlinit pentru o vreme dorința de a o întâlni altfel decât prin cuvinte.
Eu care nu-mi amintesc decât arareori ceea ce mi se întâmplă noaptea când dorm, în dimineața trezirii am plecat după gogoși. Eram la mama, într-o joi. Halind cele două gogoși, altfel nu știu să le mănânc, mi-am amintit amuzată foarte multe detalii ale întâlnirii din vis. I-am spus Ioanei că vreau să-i fac o surpriză cu niște gogoși, ea mi-a răspuns politicos că este o idee bună. Eu nu aveam niciun ban, dar mi-a fost rușine să-i zic. În aste condiții am plecat la gogoșărie, ceea ce s-ar petrece identic în viața reală. Ajunsă acolo, după ce doamna îmi comunică într-o oră închidem, plec în grabă să rezolv lipsa banilor, dar la jumătatea drumul mă întorc și rog vânzătoarea să-mi rezerve zece bucăți, apoi îmi văd de restul problemelor urgent de rezolvat.
- Sigur că visul ăsta l-aș fi căpătat și de eram cu normă de muncă și program fix de lucru, dar foarte probabil nu ar fi fost vreme pentru arhivat emoția în secundele imediat următoare lui.
*
Nu am citit încă ultima ta carte, Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni,
Mi-o zis Moș Nicolae că mi-o lăsat-o la Emag, cine-s io să mă-mpotrivesc?!
Episoadele anterioare ale seriei:
Si Mos Craciun ce ti-a lasat? Sau cu el nu te-ai intalnit inca :D
RăspundețiȘtergereSper să reușesc să-mi cumpăr un mixer la 350 pe puncte de la Kaufland. Poate nu voi izbuti în decembrie, dar campania e până în februarie. Cartea Ioanei și acum e pe drum. O trecut vro 10 zile de când o comandat-o Bogri.
Ștergere