N-am înțeles ce vrea cartea. Disecă un eveniment petrecut în 1992 în Șaua de Sud a Everestului. Un alpinist indian a murit în timp ce la 30 de metri, în corturi, alți alpiniști i-au ignorat gesturile și strigătele de ajutor.
- În 1985 însuși autorul fusese abandonat într-o crevasă a Anzilor. Abandonat ăsta nu-i termenul corect. Partenerul său de drumeție a tăiat coarda pentru a se salva.
Eram speriat, la 8000 m, și acest om murind acolo. Era cel mai înspăimântător lucru la care te poți gândi pe munte. Și noi ne simțeam la fel de neajutorați ca acel om. Nu vroiam să iau moartea în mâinile mele, Joe...
Ca ăst prim proces îi cea mai mare parte a cărții. Se detaliază cu: nume, prenume, înălțimi, număr de oameni, naționalități, condiții meteorologice, accidente în urma cărora și-au pierdut viața șerpași, conducători ai companiilor de trekking comercial și alpinism, clienții acestora mai mult sau mai puțin amatori, deci nepregătiți fizic pentru traseele respective. Toate întâmplările sunt de nepovestit: muribunzi pe lângă care se trece în viteză, cadavre peste care se calcă la propriu, presa care exagerează, deformează adevăruri în căutarea senzaționalului. N-am putut accepta tonul aruncător de vinovății, dar poveștile sunt cumplite, bântuitoare.
- Cum e cartea?
Prietenia, apropierea de natură, construirea unei relații cu muntele, au dispărut. Acum este vorba de atac, în stilul demodat de asalt, și alpiniștii trebuie să ajungă în vârf cu orice preț. Oamenii sunt dispuși chiar să calce peste cadavre pentru a ajunge în vârf... Nu mă voi mai întoarce vreodată.Mi-a fost greu să pricep tema și pentru că nu înțeleg ambițiile acestea care pun viața în pericol. Sunt multe femei însărcinate sau mame care mor în accidentele prezentate. Nu mai zic de tați, iubiți, fii, chiar familii. Din confortul plăpumilor mele mi-i greu să-mi închipui că ceva pe lumea asta justifică ignorarea unor riscuri iminente. Iaca, așa, m-am transformat și eu în judecător.
- Cum e cartea?
- Nasoală! Ce s-o găsit Simpsonu ăsta să facă pe judecătorul cu toată lumea?
- Nu-i deloc așa! Demonstrează doar că, în dorința lor aprigă de a bate recorduri, alpiniștii respectivi au uitat să fie oameni. Ai citit și tu cum au trecut pe lângă muribunzi or cadavre, în drumul lor spre vârf, făr să se oprească o secundă.
- Îs oameni! La fel de oameni ca ăia care trec pe lângă o persoană căzută pe stradă, un bătrân neputincios, un copil dezbrăcat făr să se oprească din drumurile lor. De ce se cere ca ei să fie mai oameni?! De ce nu se găsește un d' ăsta de arată cu degetu să facă o adunare din cei asemeni lui care să igienizeze, să legifereze?!
Există și ceva care mi-a plăcut mult: peisajele și trăirile pasionale. Nu conta că Simpson escalada un munte oarecare sau pe ăi mai înalți ai lumii, sentimentele despre care scrie sunt aceleași, de Bucurie. Se povestește cu multe detalii drumul parcurs spre a cuceri cel mai frumos munte din lume, vârful Pumori din Himalaya.
M-au șocat pozele de la finalul volumului în care se arată cât de murdare rămân înălțimile după ce oamenii le cuceresc. Credeam că mizeriile ce le întâlnesc prin toate drumețiile noastre montane sunt specifice nației ăsteia. Să văz pe Everest resturi de corturi, tuburi de oxigen abandonate, cutii de conserve, deșeuri ca în marginea oricărei gropi de gunoi a țării ăsteia m-o uluit. Nu mai zic că-ntr-una dintre fotografii este și un cadavru. Brrrrrrr! La un moment dat, în anii 90, se încearcă o minimă igienizare și sunt recompensați șerpașii care aduc de pe munte butelii goale. Au adunat opt sute și se presupunea că au mai rămas cel puțin o mie de bucăți.
Gunoaiele acelea pe acoperișul lumii mi-au proiectat imaginea altor planete care-n curând vor arăta asemeni, precum în cer așa și pe pământ, pe măsură ce oamenii le vor stăpâni. Un curând la nivel de istoria omenirii, nu de contemporaneitate desigur.
În biblioteca noastră mai există un volum al alpinistului scriitor, Culmile neantului, ăla e mai fain zice Bogri, mă-ntorc la el, de va fi vreme, în 2018.
- Umbre întunecate / Joe Simpson, editura Karpatia 2008, traducere Irina Anghel, 191 pagini.
_________________
Am mai citit în 2017 :
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
- Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
- Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
- 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
- Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 1) - Neale Donald Walsch
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 2) - Neale Donald Walsch
- Viața ca o pradă - Marin Preda
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 3) - Neale Donald Walsch
- Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
- Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
- Extraconjugal - Mihai Radu
- Spartacus - Rafaello Giovagnoli
- Open: o autobiografie - Andre Agassi
- Călăul dragostei - Irvin D. Yalom
- Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă - Haruki Murakami
- Ce n-a avut loc în prompter - Lucian Mîndruță
- Cum s-a românizat România - Lucian Boia
- Mâța Vinerii - Doina Ruști
- Cea din urmă zi a unui condamnat - Victor Hugo
- Spovedania unui preot ateu - Ion Aion
- Dragostea are 11 dimensiuni: viața mea cu Stephen Hawking - Jane Hawking
- Jean-Louis - Honore de Balzac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu