miercuri, 9 septembrie 2020

DESPRE LUCRURILE SIMPLE (71) # ÎNVĂȚĂTOAREA


Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019/2020.
- Exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!


*


Există oameni solari de care mă lipesc instantaneu  și iremediabil. Nu-i nevoie de timp pentru cunoaștere, de întreținut relația, pur și simplu se formează o chimie de sine stătătoare. Lângă ei sunt acasă. 

Au trecut 25 de ani de când este învățătoare. Așa zice ea. Eu îmi amintesc de primul dintre anii ei și-i neschimbată. Ridurile îs mănunchi în jurul ochilor, dar lumina și zâmbetul sunt acolo toate. Și-i la fel de suplă. Băieții de clasa a VIII-a o fluieră pe culoare încă. 

Nu făcea parte din cercul meu de prieteni, dar tot orașul știa că-i iubita ce-o ales-o vecina pentru fiu-su. Și n-ar fi fost nimic extraordinar în faptă, dacă tânărul n-ar fi avut o relație de mulți ani cu o altă fătucă. 

Este irezistibilă. Are un foarte puternic accent moldovenesc și mie nu-mi vine să cred că povestește în casa mea cea nouă, aflată la 600 de kilometri distanță de a ei. 

- Mărie, crede-mă, mor după ei. Au mucii pân la brâu, mâinile lipicioase și vin ciorchine să mă îmbrățișeze. Na, protecție, doamna!

Școala online în orașul uitat de lume o însemnat să meargă la liceu (unde există o imprimantă primită în cadrul unui program cu fonduri gratuite) și să copieze sute de fișe de lucru. Să le ducă la magazinul din cartier la prima oară. A doua zi să le ridice tot de acolo completate. A treia zi să le lase corectate și s-o ia de la capăt. În fiecare noapte căprărește: de lăsat necompletate, de returnat verificate, de făcut mai multe exemplare. 

Are 25 de ani de când profesează cu iubire. Cam tot de atunci eu caut drumul. Mă întreb de profesia ei mi s-ar fi potrivit. A făcut facultatea, cu navetă, când cei doi băieți ai ei erau foarte mici. Tot atunci, sâmbăta și duminica, a ținut lecții de alfabetizare. Ca și azi. 

Crede că a fost atât de bună în profesie pentru că acasă și-o permis să mai și rateze. Uneori simte că pruncii proprii n-au meritat toate furiile cu care o venit de la școală și le-o răsturnat peste ei. Alteori știe că-n condițiile celea o făcut totul pe cât de perfect fu posibil. 

Îi arăt ceva într-o carte și-mi spune să n-o întorc. Citește foarte bine cu scrisul invers, doar are experiență de la școală, unde nu se apucă de întors toate caietele. Pentru că toți rămânem cu gura căscată, o verificăm. Da, citește cursiv, deși cartea e cu susul în jos. 

Am vrut doar să mă laud că știu o Învățătoare d' aia faină. Cred că-s rare. Prețioase sigur.  

Despre cum întâi am iubit-o pe sora ei, într-un alt județ și o altă viață, cândva... Ca și membrii familiei din textul trecut - AICI e, oamenii aceștia, de la mic la mare, parc-ar fi fost scăldați la botez în ape doldora-n zâmbete. Cum altfel să le râdă continuu ochii, urechile, totul?!


______________________________
Întreaga colecție a lucrurilor simple:
60. Cerșetor - cu trimiteri spre toate bilețelele din perioada 2016 - 2019.
63. Musafiri
66. Omulețul
67. 95

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu