miercuri, 29 ianuarie 2020

DESPRE LUCRURILE SIMPLE (64) # HĂLĂDUITORII


                                                                                 Sursa imaginii. 


Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019/2020.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!


*
Tot anul trecut m-am relaxat privind canalul de crime. Anul ăsta Orange mi l-o aruncat din grilă. Așa c-am decis să las aci scris ce-am pierdut astfel. 

Uneori mai ajungeam la televizor și-n cursul zilei, când făceam ordine în cele două camere din care am vizibil ecranul ori când călcam lenjeriile. De nu era o crimă interesantă mutam pe TLC pentru pitici sau pentru doctor Now și lupta sa cu sutele de kilograme. Acum mi i-o anulat și pe ăștia compania de cablu. Dar cel mai mult îmi plăcea să mă uit la crime noaptea târziu,  un ceas, două după miezul nopții. Uneori îmi era atât de teamă să mai plec spre dormitor sau baie încât trebuia să aprind toate luminile pân la stradă. Într-una dintre nopțile acelea vinovate s-o auzit o bocănitură în geam. După ce mi-o înghețat sângele și poate c-am și făcut pe mine de frică s-o auzit un mieunat. Era Griu, pisoiul, care-și dorea și el să urmărească ce urmăresc eu. L-am refuzat categoric. Să facă bine altă dată să intre pe la ușă ca toată lumea, nu pe la fereastră precum criminalii.

Într-o altă seară, imediat după cea miorlăitoare,  m-am dus în beci. Sunt două uși care se închid și se deschid. De-i beznă și-s atentă să merg fix pe centru mă opresc când capul îmi atinge un fir de care atârnă un bec ș-un întrerupător și astfel fac lumină. În seara aia n-am nimerit fix centrul și când am atins capătul beciului m-am întors cu mâinile-n aer căutând cablul. În secunda în care am început calea-napoi  m-au atins două brațe pe ambii umeri. Am urlat un disperat O, nu! ș-am luat-o la fugă. În uși m-am oprit și m-am întors pentru că nu-l înțelesesem pe strigăt, deși era al meu tot. Din întuneric mă priveau doi ochi alungiți, galben gutuie. 
- Futu-ți gurița ta, Jessie! Muream ca proasta de spaimă.. i-am continuat mărturisirile sincere câinelui ce-o vrut să mă-mbrățișeze pe-ntuneric. 


- Orange, să-mi dai crimele-napoi! 

___________________
Întreaga colecție a lucrurilor simple:
60. Cerșetor - cu trimiteri spre toate bilețelele din perioada 2016 - 2019.

2 comentarii: