Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019/2020.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
*
- (1) Vreo zece zile, cât am fost plecați, am bifat aproximativ 1.500 de kilometri. Spre deosebire de alte dăți, am fost mult mai puțin timp pe drumurile țării. Ceea ce îi grozav! Fu vreme pe îndelete pentru cei câțiva oameni dragi la care am poposit. În alți ani ne întorceam bezmeticiți de la atâta înțepenit în mașină. Bine, și kilometrii erau dubli. Ceea ce mi-i uimire încă este faptul că una dintre familiile de prieteni, cea care ne-a întors rapid vizita, ne-o dăruit o experiență desăvârșită în cele 6 zile de împreună. Nu-s cel mai stresos om când am musafiri, dar nici Relaxarea nu-i pe numele meu. Nu-i nici când merg eu în ospeție, dară-n sens invers. Așa că-i musai de notat în Jurnal trăirea bucuriei de gazdă.
Într-una dintre duminici trecusem juma de ceas prin Băile Herculane, suficient cât să mă sperie aglomerația. Parcă era miting la toate terasele, cu oameni în picioare și fără pic de distanțare. I-am mulțumit mașinii că atunci și-o găsit să crape și celor cinci accidente de pe drum care ne-au întârziat cu alte trei ore și ploii torențiale din întreaga zi. Așa se făcu c-am bătut 120 de kilometri doar ca să zăresc din mersul încet al roților că s-o închis singura cofetărie din stațiune și că-n locul ei o apărut un magazin cu lucruri vechi. Pe trotuarul cu obiecte expuse mi-o atras atenția o mașină de scris verde.
Întâmplarea făcu să aterizăm iară acolo, peste fix o duminică. Scopul și durata vizitei fură legate de un traseu montan, dar Universul n-o uitat că-mi era restant cu povestea mașinii de scris. B. o acceptat să facă o livrare de mâncare în Băi, deși programul ne era foarte întârziat și fără atâta generozitate. Împreună cu E., prietena mea, ne-am opus schimbării pân-am accept-o. Dacă tot făceam pe curierii făr de voie, am ales să nu așteptăm la rândul cel lung pentru mâncare și să urăm bun venit magazinului cel nou. Zis și proțăpit.
M-au atras întâi cele câteva tamburele pictate. Am dibuit făr de ochelari și vedere multă că nu-s de vânzare. Pe când ne învârteam printre obiecte foarte scumpe și fragile, o apărut și proprietarul. L-am luat la rost că atrage oamenii cu scăunele la care nu renunță ș-o fost atât de șocat de tonul meu agresiv încât m-o întrebat de mă simt bine. I-am mărturisit că-s furioasă pe noua agendă a lui B., că tămâia din magazinul lui nu doar că-mi scoate toți dracii la iveală, dar îmi și face rău fizic mirosul, că toate lucrurile sunt a naibii de scumpe. Pictorița renunțase la activitate și acesta era motivul pentru care taburetele nu se mai comercializau.
Pe când conversa cu E., care-i cunoștea multe dintre obiecte din magazinele la mâna a doua pe care le știe ca pe propria casă, mă tot întreba de sunt bine. Eram, doar că vorbeam singură: Două vaci douăzeci de milioane, serios?! Și-s chiar urâte! O halbă trei milioane aci, trei lei la Mediaș. M-am întrerupt din bodogănit doar cât să-i spun c-am găsit cauza răului de tămâie: mi-i foame. M-o servit cu multe dulciuri, dintre care mi-am ales o ciocolată cu mentă. Bună, bună fu!
La aer, printre obiectele de pe trotuar, departe de mirosul puternic, l-am privit pentru întâia dată. Și pentru că purtând masca am căpătat curajul de-a zice exact ce gândesc, am urlat deconspirativ: sunteți preot! Nu era. Dar îmbrăcat în haine lungi și largi, cu barbă, cu lumină multă și vorbă caldă mi-o amintit de călugărul Macarie de la mănăstirea al cărei nume l-am uitat taman acuș. Mănăstirea Runc, mulțumesc, Bunuțule!
Clienții tot intrau și ieșeau, dar Prealuminatul nu s-o abătut o secundă de la noi. Așa că mi-am continuat ancheta:
- Mașina verde de duminica trecută s-o vândut deja...
Mi-o zis o marcă, o poveste, un preț, n-am reținut decât esențialul: s-o dat.
- Nu aici era cofetăria înainte? Groaznice avea prăjiturile și visam c-ar putea fi spațiul meu cândva..
Am aflat astfel c-o dat 40.000 de euro și că deja locuiește din iunie acolo. Apoi ne-o spus povestea de succes a unei prietene din București care, rămasă și fără soț și fără serviciu, s-o apucat de făcut acasă paste. Noi i-am mărturisit visul lui E. de a vinde prune confiate și de căsuța ce-am zărit-o potrivită cu o sută de metri în urmă. M-o asigurat că nu fac pușcărie pentru lucru de acasă, teama mea cea mai mare din anii ăștia, ci doar că se plătește o amendă, care nici nu-i mare.
Am vorbit atâtea verzi și uscate cu un om întâlnit pentru prima dată încât nici nu mi le mai amintesc pe toate. O vândut cu 2.500 de lei un set de ceai ca recompensă pentru o notă mare la BAC. I-am răspuns: mulțumesc Cerului că mama nu-mi face daruri de astea. Mi-o mai zis că există o întreagă sectă a colecționarilor de argint...
I-am povestit despre Zambetania și despre necesitatea de obiecte frumoase în care să pozez dulcegării. S-o oferit să mi le împrumute gratis. Îi priveam ochii albaștri, zâmbetul larg, nu, nu avea mască, îmi era liniște. Continuă să ne vorbească domol despre viața la care a renunțat, noi despre oamenii noștri cu aparate foto și halbe-n dorințe, până au apărut pachetele cu mâncare. B. pufnea nervos pe vânzătoarea care i-o ținut un ceas la rând. I l-am prezentat pe domnul care ne-o transformat magic o oră în câteva clipe. O refuzat să-l viziteze, pe motiv că-i lasă toți banii pe cele câteva căni superbe de bere.
- Nicio întâlnire nu este întâmplătoare, ne-o zis de despărțire.
Când E. a continuat să se minuneze de energia pozitivă ce ne-o îmbrățișat, mi-am amintit cât de ușor n-am fi ajuns la ea: doar să fi refuzat o livrare ce n-o aveam în fișa postului.
De treceți prin Băile Herculane, pe aleea principală, rogu-vă, cam pe la capătul spre stațiune, nu cel spre gară, zăboviți la o poveste nouă printre obiecte vechi. Ar putea fi o întâlnire prețioasă.
- Fotografia aparține soțului lui E., tot un E., în vârful traseului pedestru Băile Herculane - Cascada Vânturătoarea. Posibil cea mai frumoasă drumeție din viața mea. Experimentații fac 30 de minute, eu și spatele meu am avut nevoie pentru urcare de 2 ore decât.
______________________________
Întreaga colecție a lucrurilor simple:
60. Cerșetor - cu trimiteri spre toate bilețelele din perioada 2016 - 2019.
62. Borgestenie
63. Musafiri
64. Hălăduitorii
65. Whitey
65. Whitey
67. 95
68. La magazin
69. Învățătorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu