Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019/2020.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
*
Îmi zice mama că-i sosit în țară Alecu și că-i musai să-l văz. Am mormăit da ș-am hotărât ba. De ce să întâlnesc un om despre care nu-mi amintesc decât că mi-o fost coleg de bancă undeva prin clasele gimnaziale. Adică sper că mi-o fost și nu-i doar o amintire falsă garantată de o poziție valabilă pentru poza din albumul cel bătrân. De-aș fi avut-o la-ndemână, aș fi defilat cu ea azi. De fotografia alb-negru zic. Aveam două funde atât de mari în vârful capului tuns cu castronu' încât sfârșisem cu juma de metru mai înaltă decât el, omul din poveste.
Îmi place grozav patiseria cea nouă. Îi zice Emiluț. Poate mai mult decât produsele, care-s delicioase, mă încântă numele, La Emiluț. Îi dimineață, dar nu pe cât de devreme trebuia semnată trezirea pentru drumul cel lung. Pentru Mama Buna e musai să cumpăr ceva de la Emiluț. Mai sunt 10 minute până la începerea programului și parcă n-aș aștepta. Pân la urmă mă învârt pe acolo și parcă văz că n-o să intru pentru că mi-am uitat masca.
Când închei rondul și ajung iară în fața lui Emiluț cu gând să mă milogesc pentru acces fără mască, văz un cumpărător la fel de descoperit ca și mine. Apăi intru fără vorbe, slavă!
- Marușka, tu ești?!
- O, da, nea Alecu, chiar eu, Măria mea! Așteaptă-mă, te rog, la ieșire. O zis mama că-i musai să te văz.
În timp ce Emiluț (era musai să-l mai scriu - Emiluț, Emiluț, ce nume frumos...) îmi ambala și aia și ailalta, mă tot gândeam că-l știu pe domnul acela bine, chiar de nu am nicio amintire cu el. Ba da, am bunghit una acuș.
- Știi de unde o cunosc pe Marușka?
- Habar n-am, dar sună tare bine. Mai alintă-mă!
- E un personaj din Frații Jderi. Chiar nu-ți amintești?!
- Bre, chiar nu. Deși am o mătușă care mă răsfață astfel ș-ar fi trebuit să-mi atragă atenția. Îl știu doar pe boier Stroe din cărțile alea. Deh, numele tatei, pe care-l ador.
Nu am idee câți ani au trecut peste primul Marușka, dar ridurile desenate pe chipul său îmi zic că nu-s puțini. Ultima dată când l-am văzut, cu douăzeci de ani în urmă, era învățător într-un sat tare prăpădit de pe lângă orășelul nostru, ăl mai sărac din lume.
- Hai, să-ți prezint familia mea! Lipsește doar soția.
- Doamne, ce de Aleci! Chiar îs toți după chipul și asemănarea ta. Mai sunt și prin portbagaj sau ăștia îs toți. Cinci, șase?!
- Îhî! Tu câți ai?
- O bucată. Un băiat. Cu o altă femeie.
Mă îmbrățișează strâns, cu zâmbet larg, așa cum probabil o face cu zeci dintre copiii care-i spun lucruri trăsnite.
- Universule, tare mulțumesc că ne-ai descoperit făr de mască!
- La mulți ani, R.! 'mnezău să te lovească cu sănătate și ani mulți fericiți!
______________________________
Întreaga colecție a lucrurilor simple:
60. Cerșetor - cu trimiteri spre toate bilețelele din perioada 2016 - 2019.
62. Borgestenie
63. Musafiri
67. 95
68. La magazin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu