duminică, 31 ianuarie 2016

Topul cărților citite-n 2015




N-am habar câte cărți fură-n 2015, planu fu de 29! Aș paria că foarte puține-n raport cu 2013 (ACI topul) și 2014 (AICI clasamentul) de când le țiu evidența pe blog. Acuș le adun și-s tare curioasă!

1. Pentru prima dată-n anu ce trecu m-am intersectat cu semnătura Simone de Beauvoir. Deși mă tratasem de boala  un singur autor,  tre să caut și să-i citesc toate cărțile și pe lista lui 2016 se află Simone de Beauvoir.
Femeia sfâşiată - Simone de Beauvoir - Editura Univers - 2009
De când mă tot văicăresc io p'aci că n-am cărţi în citire care să mă răvăşească, să mă emoţioneze, să-mi strivească pieptul a nerespir ?! Volumul acesta m-o trosnit prin toţi rărunchii, m-o zguduit până-n plăsele. Nu am idee cum l-aş fi putut citi acasă, în pat, între pereţi albi şi draperii grele. Aci am citit trei pagini, apoi am căutat să localizez pe luciul apei pluta sau am urcat un deal nisipos or am privit trei lebede în zbor sau am ţinut în mână un pui de ştiucă.  Iară, patru pagini, iară T. E o carte ce mă va bântui multă vreme.

2. Singurul volum citit de Haruki Murakami, deși în ultimii ani am citit zece și în ciuda faptului că am achiziționat în cursul anului trecut unele dintre cele mai dorite cărțile ale sale.
* La sud de graniţă, la vest de soare – Haruki Murakami – editura Polirom - 2014
Sunt multe cadre din carte ce mi-au rămas pe retină: o mână într-o rochiţă în carouri,  buze ce se ating pe graniţa dintre viaţă şi moarte, un pahar pe un fundal ploios, un pardesiu roşu… E o poveste limpede despre cum destinul urmează direcţii dirijate de fapte, despre cum nu există aşa a fost să fie, ci doar a fost ce-am acţionat să fie şi nimic din ce n-am permis să se întâmple.

3. M-am gândit mult dacă să premiez cu aur și argint Simone de Beauvoir, ar fi fost în deplină concordanță cu ce gândesc. Apoi, m-am sucit! Murakami este încă preferatul meu din toate timpurile, iară La sud de graniță  este din categoria grea murakamiană. Ș-apoi nu se cade să-l trădez după primele  două  acte beauvoiriene!
* Toţi oamenii sunt muritori – Simone de Beauvoir – Editura Univers - 2008
Am cunoscut oameni, i-am avut în viaţa mea, pentru care scurgerea timpului era o dramă continuă. Cele nouă or zece ore  de somn ale mele le produceau răuri fizice. Eu am credinţa că şi de ţinem ochii larg deschişi şi de-i avem larg închişi, viaţa noastră e d-o clipă. Că-n clipa aia umplem bucurii, răsădim pace or doar stăm cu burta sub soare, tot o clipă rămâne. Ş-atunci,  de ce s-o risipesc sub dureri de scurtime când pot nesocoti asta şi tot la capătul ăla s-ajung. Am avut în viaţa mea oameni care au croit în  bruma lor de viaţă, un capăt de clipă, cum eu nu voi reuşi în cinşpe vieţi. Le sunt recunoscătoare că s-au intersectat cu mine şi că mi-au rămas în inimă pentru restul de drum ce-l mai am de dormit trăit. Ei sunt nemuritorii! 

4. Boris Vian este tot din grupul revelațiile anului. Abia aștept să-i mai găsesc vro carte!
* Blues pentru o pisică neagră – Boris Vian – editura Univers - 2007

Nici n-am habar cum să desenez volumul ăsta nou. Pentru prima dată m-am întrebat serios dacă eu nu-s mai bolnavă decât omul care a scris-o. M-am amuzat teribil în toate situaţiile critice în care zâmbetul ar trebui să fie ultimul  element al tabloului. Or, la mine, înaintea ororilor, urâtului, grozăviilor inumane, o ajuns zâmbetul. Şi aici nu mai fu vorba de o poezie a urâtului care m-o fascinat la alte scrieri, ci chiar de Răul în forma cea mai pură. Nu am habar de există cărţi pereche, dar pisica aceasta borisviană este jumătatea insectei lui Castillon, acelaşi sarcasm, aceeaşi disecare a sentimentelor pân la fărâmă îmbrăţişate de un umor nebun. Sunt atât de complexe şi complete povestirile acestea care numără doar câteva pagini!


5.  Tot dragoste la prima citire fu și Claire Castillon. După cum o arată topul, locul trei după Simone de Beauvoir și Boris Vian. Spre deosebire de aceștia, deja al doilea volum nu mai fu pe gusturile mele.

Scrierile scurte nu-s printre preferatele mele, n-am vreme să mă ataşez de personaje, să mă doară, de ajung însă din câteva pagini să mă domine emoţiile, atunci prefer să fac pauze lungi, să las povestea să se decanteze înaintea de a începe o alta. La Castillon nu mi s-a întâmplat asta, poate că având o singură temă am circulat printre ele ca părţi ale unui întreg. În două ceasuri am terminat cartea din dorinţa uriaşă de a afla ce oroare e pe următorul colţ de pagină.

6. Ryu o apărut și-n topul altor ani, de-mi va mai ieși în cale, nu-l voi ocoli!
* Albastru nemărginit, aproape transparent - Ryu Murakami - Editura Polirom - 2012
Pentru o carte în care sexul e un personaj principal  e interesant cum personajele umane  devin identice indiferent de sex. Şi pentru că nu am nicio problemă în a digera  scenele explicite hard porno, cartea asta e jumătatea perfectă a Romanului rus de care am scris aci şi care era soft. Amu,  când cartea e terminată şi aşteaptă în pachetul de cărţi citite care va fi depozitat la mama, în minte mi-au rămas câteva cadre pline de poezie, o poezie a urâtului redată sublim.
E înfricoşător modul în care mediul în care trăim ne înghite, cum îi asimilăm firescul,  care până mai ieri ne oripila, cât de fragilă e graniţa dintre iubire bună şi nebună, cât de facil vinovaţii sunt alţii, noi doar făr de vină.  D’aia ziceam că-s nedumerită şi nu pricep cum s-o aşternut cartea asta în mine,  oameni cu interior emoţional, afectiv, trăitor zero am în preajmă, d’ ăia făr de ruşine or conştiinţă nici nu mai calculez, mămici obsesive, adulatoare,  protectoare sunt, deci e o carte despre viaţă! Ha, m-am luminat!

Diseacă aproape chirurgical toate handicapurile cu care a păşit în viaţa de adult dar nu încearcă a le lepăda. (...)Ceea ce m-a emoţionat teribil la toate personajele acestea, fiecare dintre ele jumătate de întreg deformat, departe de a fi suflete pereche,  fiecare dintre ele căutătoare a soluţiei miraculoase care să asigure controlul absolut asupra vieţii celuilalt, fu nevoia de afecţiune.

9. Pe cele din urmă locuri,  cu note de trecere,  sunt două cărți al căror singur merit este acela de a fi scrise de autori pe care în trecut i-am adorat. De n-aș fi avut cărți proaste, nu le-aș fi prins în top.  Dezamăgirile lui 2015:
* Mesagerul - Markus Zusak - editura Rao - 2015
Sfârșitul, despre care nu voi detalia, o salvat cartea asta ziceam. De aș fi avut ocazia să o citesc înainte de Hoțul de cărți ar fi fost o carte oarecare, pozitivistă, cu mesajul lucrurilor mărunte cărora nu le dăm atenție focusați fiind pe cele mărețe care rămân restante pe liste  pân ajungem la cimitir și  al bucuriilor născute din fericirile dăruite. Dar am citit-o după povestea Lieselei și pentru mine este doar o carte slabă semnată Markus Zusak, care are  vina de a fi urcat ștacheta direct la ceruri cu prima carte.

10. * Durabila iubire - Ian McEwan - editura Univers 2006  - pentru mine dezamăgitoare. Am pornit cu mari așteptări lectura acestui volum, doar pentru că-mi amintesc limpede, după 8 ani, prima intersecție cu Ian McEwan.

Am citit cu mare curiozitate fiecare pagină a cărţii, de la povestea senină a începutului, un el şi o ea se revăd după o vreme, prima de nevedere după mulţi ani de împreună şi decid să sărbătorească printr-un picnic,  pe o colină,  până la următoarele cadre lărgite în care încap suficiente detalii,  pe lângă cele roz ale debutului,  care sfârşesc în afişarea microscopică a celor crunte şi cenuşii. E iară un roman foarte cinematic,  uşor de vizualizat, exact ca un film ...


Cărțile de pe lângă top 10 îs făr de criterii enumerate:
* Bebeluşul – Marie Darrieussecq – Editura Univers 2008 – colecţiile Cotidianul. Literatura
Fu o relaxare să citesc rândurile acestea într-o duminică la amiază. Umor, duioşie, sinceritate crudă şi dureroasă – am ales  special gândurile luminoase la citare, cartea are şi câteva şocante.


* Casa de pe colină – Cesare Pavese – editura Univers -  2008
Am tot continuat lectura în căutarea momentului în care vrunu moare or învie or urlă a revoltă or ceva între toate extremele astea. Toată lumea e prizoniera fatidicului, a resemnării, or asta deja ştiu din  realul meu făr de războaie, nu-mi lipsea într-o carte. Da, lângă  o cană de ceai cald, cu picioarele pe creponate înflorate şi din pijamale roz cu buline,  mă văicăresc că războiul din carte fu monoton. Adevărul adevărat este că nu-mi plac poveştile în care mă oglindesc. Corrado se află în plin război nu doar cu duşmanii ţării sale ci mai ales cu sine. Poate că a greşit în trecut abandonînd o iubire, poate că ar găsi un ţel de-ar avea un copil,  or  taman asta gândesc amuş : s-o futut jumate din drum, ce naiba caut io în viaţa mea ?!

Mi-a fost greu să urmăresc povestea, această poveste. Din start cărţile făr de dialog îmi îngreunează lectura, de povestea are trei, patru planuri, vis, realitate, prezent, trecut, atunci chiar mi-i imposibil să-i urmăresc firul. Am citit fiecare pagină făr să am mare habar deci despre ce este vorba.
 
* Moartea lui Ahasverus – Lar Lagerkvist – editura Univers - 2008
Pe copertă zice că-i o capodoperă cu meditaţii profunde, sfâşietoare despre păcat, credinţă şi darul morţii. La mine n-o ajuns nici un gram de profunzimi  d’astea zbuciumate. Pe lângă călătorul necunoscut ce se alătură găştii făr a  avea aceeaşi destinaţie, mi-o atras atenţia cuplul format din Diana, femeia abrutizată, violată, risipită între mai mulţi parteneri şi a tovarăşului ei, Tobias,  care-i accepta toate acestea , pare-se din iubire.


* Salut! Sunt cineva … -  Petronela Coman - editura Rafet – Râmnicu Sărat 2015 – Colecţia Scriitori râmniceni
Ca un verdict revizuit după o căruţă de secunde şi nu doar cinci: e scrisă în modul cărţilor motivaţionale pe care  nu le sufăr „ să trăim clipa! / să zâmbim soarelui! / sentimentele contează!”. Le-am asociat pe sfaturi ca venind de la un prieten căruia nu i le-am solicitat şi căruia din prima secundă i-aş răspunde  „ Frate, îs şi io premiantă la teorie şi corigentă la practică! Arată-mi prin fapte, că mai găsesc şi prin mine cuvinte d’ astea!”.

La astea toate se mai adaugă două volume, dar dacă nu m-am încadrat să scriu despre ele pân acuș, le amân pentru topul lui 2016. Deși luna asta am mai scris despre  alte trei cărți citite or începute-n 2015, le las tot pentru 2016, poate-oi reuși să nu mai fac un ghiveci la anu pe vremea asta.
Am citit mai mult decât îmi aminteam, dar mult mai puțin decât aș fi putut citi (am avut fix 6 luni în care nu am atins o carte mai mult decât pentru a o șterge de praf). Trist!

Îmi doresc un 2016 mai bogat în cărți citite, vro 30 ar fi taman grozav ca inventar final!


4 comentarii:

  1. Daca in topul de anul trecut m-am regasit si eu cu 2 -3 carti, in acest top ma simt lasata pe dinafara. Nu recunosc niciun autor si nici cartile de care zici nu mi-au iesit in cale.
    Am reusit si eu sa-mi duc planul de lectura la capat anul trecut, dar trebuie sa recunosc ca 2014 a fost mult mai fain la acest capitol.
    Aici ai topul meu pentru anul trecut: https://www.goodreads.com/user_challenges/2376825?sort_by=rating

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anu trecut am avut carti de la tine, de aia te-ai regasit :))) Am citit topul tau! Rgretul meu este ca-n 2015 nu mi-am permis niciun Eric Emanuel Schmitt. Anu asta am pus mana pe unu la 35 de lei dar l-am abandonat pan la casa, mai am timp!

      Ștergere
    2. Eu am fost cuminte si le-am primit cadou :D Zilele trecute am primit de la sefa "Secta egoistilor" si "Oscar si doamna in roz", deci sunt veri hapi :D Caut de foarte multa vreme "Copilul lui Noe", dar pana acum nu am avut noroc de el.
      Daca asta este conditia regasirii, iti pregatesc o plasa de carti :D

      Ștergere
    3. Mi-am cumpărat ieri Femeia în fața oglinzii, 36 lei, am zis că-i semn s-o nimeresc dintre sute de cărți după o lună iară :) Nu mă ating de ea încă, știu că n-o mai las din ochi pân la final.

      Ștergere