Zambetania: VEGETARIANA

2/12 ➽ Cartea lunii martie, anul 2025

De ce astă carte

Când am aflat, foarte târziu, că Vegetariana (2007) este o carte crudă, greu de dus până la capăt, am comandat-o imediat. N-o puteam rata!

După ce am devorat-o dintr-o suflare, mi-am cumpărat și Disecție, un alt roman semnat de Han Kang. Pariul fiind că n-are cum scrie peste nivelul primei descoperiri, dar dorindu-mi o nouă mare dragoste literară. Distincția de pe prima copertă, Premiul Nobel pentru Literatură 2024, pare o garanție pentru cât de repede voi pierde pariul. Aș fi citit Disecție într-un ceas din martie. Anticipez că s-ar bate pentru titlul de Cartea lunii și Vegetariana chiar îmi fu bucurie stranie. Am ales s-o protejez astfel, neexpunând-o acestui duel.

***** O poezie a cruzimii

Ce ușor e de povestit despre cărțile care sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte. Și cât de complicat devine a scrie despre o carte răvășitoare, pe care am iubit-o și a cărei experiență mi-aș dori s-o trăiască și alți cititori, cât mai mulți. Desigur, cu riscul asumat - pentru gusturile nu se discută - și cu avertismentul că există câteva pagini îngrozitoare, foarte greu de dus pân la capăt și de nu te contopești cu personajul care le trăiește.

Manuscrisul romanului Vegetariana a stat câțiva ani (nu reușesc să aflu câți, pare că cinci) abandonat într-un sertar. Han Kang a scris o nuvelă (The Fruit of My Woman), pe care a publicat-o în 1997 într-o revistă coreeană. În aceasta, o femeie căsătorită se transformă într-o plantă pentru a evada din lumea umană. Soțul are grijă de plantă, dar în toamnă aceasta se usucă. Finalul e lăsat deschis: iarna înseamnă moartea definitivă sau primăvara va aduce reînvierea? Autoarea și-a dorit să dezvolte povestirea într-un roman, dar proiectul o intimida și l-a lăsat la dospit. Așadar, nu romanul final a stat în așteptare, ci ideea.

Romanul a fost scris integral de mână. Scriitoarea a mărturisit că preferă această metodă, deoarece simte că astfel este mai conectată cu personajele și povestea. Scrierea de mână îi permite să reflecteze profund asupra fiecărei fraze și să mențină un ritm creativ mai personal și organic.

Până nu uit, vreau să pomenesc de anii (parcă trei) în care am trăit acasă vegetarianismul. Deși acest concept a dat numele cărții, cred că a fost secundar în raport cu mesajul esențial pe care scriitoarea și-a dorit să-l transmită. La fel de bine, acolo putea fi o orientare sexuală sau o culoare a pielii diferită, o altă credință spirituală sau un orice alt mod de a trăi viața arhaic, în afara turmei consumeriste și tehnologizate. E limpede ce vreau a zice.

Înainte de iubitul extremist, a existat o profesoară vegetariană. Eram în liceu, anii '90 și pentru noi toți era diriga nebună, care la o sută de kile stătea în cap cu orele și mânca grâu prăjit. Să nu-i mai pomenesc păcatul de moarte: era domnișoară bătrână. De mi-aș aminti astăzi tot ce ne povestea fascinată în anii ăia, și mi-o ieșit pe urechi în clipa în care o intrat, aș fi mult mai bogată! Deh, maturizarea!

Mă-ntorc olecuță și la Iona. Pe el l-am cunoscut în anii 2000 și n-am fost deloc mai tolerantă decât cu diriga. Drept e că, atunci când soră-mea îi zicea că-i ciudat, eu conștientizam că-i doar diferit. Abia când s-o radicalizat, de ajunsesem să mâncam și făr de foc, nu doar fără carne, am început să mă întreb de nu cumva e sărit de pe fix. Acum, atât de târziu, știu că nu era. La toate mesele trebuia să justifice că nu e bolnav, că este decizia lui și că se simte foarte bine cu ea. Făcea asta de vreo 10 ani când ne-am intersectat, iar acum îmi amintesc amuzată de prima noastră întâlnire - la pizza.

Habar n-aveam atunci ce nu mănâncă. Mi-a spus că nu gustă carne, moment în care mi-am început ancheta: Și de ce nu mănânci de pe felia asta ardeii, măslinele? Ce, ești în război și cu ele?! Norocul meu că mi-am făcut palmele căuș și am dat apă unui câine vagabond, altfel picam toate testele. Ratam, de departe, cei mai interesanți ani ai vieții mele. Cei mai grei - deh, așa-s toate lecțiile prețioase! Te-mbrățișez, Iona. De mai ajungi pe cărările noastre telepatice fantastice, să știi că lacrimile astea puhoi sunt de uriașă recunoștință.

Un roman în trei acte este Vegetariana. Fiecare dintre ele atinge cam același număr de pagini. Când am terminat de citit prima parte și am început-o pe a doua, am crezut că-s fără legătură - trei povestiri distincte. Volumul are puține personaje, iar Yeong-hye, protagonista, este Vegetariana. În jurul ei se învârt personajele secundare (soțul, sora și cumnatul). Ai zice ușor că rolurile sunt inversate. Vegetariana pare să fie în fundal, iar în fiecare etapă distinctă, altcineva - un păpușar - o mânuiește.

Fiecare act e centrat pe unul dintre însoțitorii lui Yeong- hye. Prima parte este scrisă la persoana I, din perspectiva soțului ei, Dl. Cheong. Zâmbesc amintindu-mi de părerile unor cititori care l-au etichetat duios cu de alde: insipidul or nenorocitul. Eu doar m-am bucurat c-o dispărut pe cât de repede o apărut. Nu că fu vreun urâcios, ci pentru că .... Pentru el soția sa este mediocră și mai bine de atât nici că se putea. O nevastă supusă, neatrăgătoare pentru alți bărbați, tăcută, transparentă. De înlocuiesc nevastă cu sclavă, tabloul e complet. Și să mai adaug că sclava este violată de proprietarul său.

Cum de situația aceasta, atât de perfectă pentru măria sa, bărbatul, degenerează? Păi, soția conformistă, ștearsă, făr de dorințe, păreri, reacții și vise devine vegetariană. Nu mai mănâncă deloc carne, nu mai gătește carne, nu mai atinge carne (fie ea și umană). Sunt niște note îngrozitoare în roman, despre mâncat animăluțe vii în Coreea, de devii vegetarian instantaneu. În prima parte are loc cea mai crudă scenă. Îs multe în carte, chiar mai violente, dar reacția tatălui la ședința de familie în care femeii măritate trebuie să i se bage mințile în cap ca unui prunc care la diversificare scuipă morcovul este oribilă din atât de multe puncte de vedere.

Al doilea act începe ziceam ca și cum n-ar avea legătură cu primul. Pe scenă reflectorul se concentrează pe cumnatul lui Yeong-hye, pomenit în treacăt în prima parte. Acesta este un artist fără prea mult succes, care își găsește inspirația în Yeong-hye. Mi-a plăcut atât de mult această altă jumătate de adevăr: pe cât de netedă și neutre sunt tonurile în care o vede soțul ei, pe atât de vii sunt culorile în care Yeong-hye defilează prin ochii cumnatului. Și, cum roata se tot întoarce în povestea asta, distanțarea prin filtrele nemulțumirii este acum față de propria nevastă.

Ambele surori nu-s cu nimic bune pentru soții lor. Oare lipsa de respect și de empatie a tatălui lor față de ele are vreo legătură cu faptul că și-au ales parteneri asemănători? Zic și eu. Cred că mi-s sociopată, dar mi-a plăcut foarte mult opera de artă rezultată din obsesia cumnatului. Pe care o pot ușor delimita de toată toxicitatea celorlalte elemente înfăptuite. Mult am mai bocit imaginându-mi-i contopiți artistic. Bucăți m-o făcut întregul film. Da, știu, și Hitler asculta muzică și picta vederi...

În ultima parte, Yeong-hye nu doar că este vegetariană, ci renunță cu totul la mâncare. Pe cât de dramatice îi sunt faptele, pe atât de frumoase mi-au ajuns gândurile ei nebunești. Vrea să devină pom și altă misiune nu mai are pe pământ.

In-hye, sora ei mai mare, primește mai multă atenție decât în primele două părți și firește că nimic din ce dezvăluiau despre ea aparențele nu se adeverește. N-aș zice că am înțeles de ce autoarea a furat puțin din povestea lui Yeong-hye pentru a oferi spațiu și vieții lui In-hye. Uneori, când povestesc cu soră-mea despre copilărie, constatăm cu uimire că deși sunt evenimente majore, fie nu ni le amintim, fie amintirile noastre sunt foarte diferite. Explicația e simplă: n-am trăit trauma identic, fiecare și-a însușit-o prin propriile mecanisme de apărare disponibile atunci. Cred că pe aici s-o învârtit și demonstrația lui Han Kang: modurile în care la maturitate explodează toate gunoaiele îngropate din copilărie. Ce evidente sunt în cele două cazuri a trăi pentru a mulțumi gura lumii și a trăi căcându-te în gura ei.

Care o fi explicația pentru care n-am plăcut-o pe sora echilibrată, grijulie? Nici măcar n-am receptat-o astfel, deși o tot accentuat Han Kang. Ar însemna să dezvălui mai multe dintre întâmplările cărții, inventariind motivele, zic doar că din copilărie până azi, n-am fost niciodată de partea perfecților. Defecții îmi plac mie mult.

Poate că Vegetariana pare doar o cărțulie de citit pe diagonală într-un ceas de așteptare, dar e atât de grea! Violență, abuz, obsesie, alienare, disperare, nonconformism, fragilitate - strașnică poezie!

Recitind acum ce am extras a fi esența cărții - o poezie a cruzimii - mi-aș dori mult să citesc o carte scrisă de cuplul Han Kang - Ryu Murakami. L-aș întreba pe AI ce ficțiune propune pe temă, dar mi-ar răspunde caricatural, mult prea departe de stilul celor doi alchimiști ai urii. De-aș duce cu entuziasm pân la capăt o astfel de lectură a operei comune întunecate, mi-ar crește mult procentul ăla de posibilă psihopată de mi l-o indicat ultimul test. Poate lipesc Disecție de unul dintre romanele necitite ale domnului Ryu, dacă tot mi-i asta pofta de-o poftesc.

-Și ce? Nu e voie să mori? A fost pentru mine punctul culminant al cărții. Nu abuzurile de toate felurile, nu nimicnicia și nimicirile, nu granița firavă dintre viață și moarte, nu neiubirea de sine și de aproapele, ci șoapta aceasta cât un război. -Și ce? Nu e voie să mori?

Am un regret (extrem de mic) că nu s-a adeverit ce am presupus de la început. Am intuit eronat că cele două surori au fost abuzate și sexual de tatăl lor. Mi-ar plăcea să fie vreme pentru recitiri, fiind sigură că mi-au scăpat foarte multe detalii, atentă fiind doar la ce se întâmplă cu personajul principal și galopând pe pagini pentru a afla sfârșitului poveștii și a respira din nou liber. Intensitatea și ritmul m-or doborât, n-am mai cuprins mare lucru pe lângă ele.

Seara e petrecere mare la noi acasă. Vin toți bărbații de vârstă mijlocie ce lucrează la tarabele de pe îngustele alei din piață, bărbați pe care taică-meu consideră că merită să-i cunoască. Iau și eu o gură din carne – se spune că rana unei mușcături se vindecă doar dacă mănânci din câinele ce te-a mușcat. Ba nu, nu iau o gură… de fapt înfulec un castron întreg de carne amestecată cu orez fiert. Mirosul de țesut ars, pe care frunzele de susan sălbatic nu-l pot acoperi, îmi mută nasul din loc. Din bolul cu mâncare mă fixează ochii lui strălucitori, ochii lui în timp ce e târât de motocicletă, vomitând o spumă albă amestecată cu sânge. Dar nu-mi pasă. Pe bune, chiar nu-mi pasă deloc.

Ș-apoi, la mine n-o ajuns nebunia lui Yeong-hye, ci doar diferitul ei. Și cu dramă (care cântărește foarte mult în preferințele mele), dar și făr de ea, este unul dintre cele mai frumoase personaje feminine de le-am întâlnit vreodată pe hârtie. Este memorabilă: forța tăcerii sale (această atât de rară putere interioară), curajul de a fi ea însăși (indiferent de cât de mari sunt riscurile ieșirii din mulțime), cea mai profundă dintre frumuseți și, mai presus de toate, marile ei răspunsuri despre ce înseamnă cu adevărat libertatea, suferința și identitatea. Oricum și înainte de Vegetariana îmbrățișam copacii, le vorbeam or îi mângâiam - acum, cu noua imagine dăruită de Yeong-hye, aceea a oamenilor înrădăcinați - o voi face mai abitir.

Mă tot întreb în ce ordine a preferințelor aș așeza cele trei mari capitole. Primul - Vegetariana - ar rămâne la coadă doar pentru că pentru coroniță s-ar bate celelalte. L-aș sacrifica și pe al doilea - Pata mongolă -, deși a fost cel care m-a lovit din plin; efectiv m-a durut carnea în cazul manipulării jegoase, pe bază de sentimente. O rămas astfel doar cel de al treilea - Copaci în flăcări - să câștige. Nici de astă dată nu avem acces la gândurile protagonistei decât prin translator, dar măcar se deschid câteva uși spre trecutul ei real. Despre prezent, n-aș zice că nu există multe erori ce apar la prezentarea pe care o face In-hye. Este, de departe, actul în care sunt desăvârșite toate mesajele.

Și pentru că nu am știut unde să așez un gând, îl las aci. Sunt mulți ani de când mă lupt cu buruienile din curte. Să mă chinui în genunchi, cu săpăliga, distrugându-le rădăcinile, mi-i liniște. Să le stropesc cu ierbicid, apă cu oțet, apă clocotită și ce mai zice internetul că tre să le fac pentru exterminare, mă chircește. Fizic, mă doare inima. Nu mai zic pentru eliminarea melcilor ce sfaturi drăgăstoase există. Doar am mărturisit, făr de un scop anume. Neplantivoră devin, căci răul cel mare e și pe lângă mâncare.

Nu înțeleg neam de ce Vegetariana este considerată când kafkaiană, când murakamiană - pe filiera lui Haruki. E suprapusă Metamorfozei lui Franz Kafka din cauza atmosferei bizare, alienate și a transformării radicale a protagonistei. Totuși, nu găsesc nicio asemănare între transformarea fizică a lui Gregor Samsa și cea mental-comportamentală a lui Yeong-hye. Să nu mai zic de faptul că Franz Kafka folosește un ton rece, detașat și ironic pentru a sublinia absurdul. Han Kang, pe de altă parte, folosește un ton empatic și visceral, care captează durerea și transformarea interioară a personajelor sale.

Vegetariana este adesea comparată cu scrierile lui Haruki Murakami datorită atmosferei suprarealiste, simbolismului profund, explorării alienării umane și stilului său de a combina realismul cu elemente fantastice sau metaforice. Dar lipsește taman esențialul: Haruki Murakami nu a descris niciodată un realism atât de crud și șocant. Pe când, Ryu Murakami, utilizează același calapod pentru violența brută și explorările sale psihologice. Chiar dacă Han Kang nu e atât de concentrată pe descrierea unei cruzimi explicite...

Despre toate steluțele

Din teancul înalt al cărților necitite, mi-am ales pentru un drum de două ceasuri cu trenul pân la o cazare Vegetariana. Trei ore mai târziu, păstram vreo zece pagini de la final pentru după cină și după inspirat din plin magnoliile înflorite pe malul Begăi. Fură antidotul perfect - țuica sârbească din caise și frigul - pentru răul din carte.

Vegetariana m-a repurtat pe un drum parcurs identic (în alt anotimp) cu minunatului experiment literar numit Nimeni nu scapă al lui Boris Vian, despre care am scris AICI. Și atunci, ca și acum, n-am putut lăsa cartea din mâini, chiar de eram pe drumuri. Iar mama aceea obsesivă, controlatoare, ticăloasă, mă bântuie încă - ceea ce, fără îndoială, se va întâmpla și cu toate nălucile lui Han Kang. Exercitarea puterii prin manipulare și violență, în moduri diferite, până la punctul în care glonțul tras în cap ajunge să fie considerat calea mai pașnică, este încă o fațetă a răului conștient și a controlului letal.

Mi-s fascinată de scriitură. De foarte multă vreme n-am mai întâlnit un autor nou care să mă năucească atât de puternic. Abia aștept să încep și Disecție. Din titlul, promite cel puțin cinci steluțe. Nu pot crede încă cum, din doar câteva pagini și puține imagini - drept e, foarte violente -, s-a născut o poveste atât de puternică. Posibil, de n-aș fi atât de năucită, aș buchisi câteva neajunsuri, am decis de astă dată să le ignor în totalitate și să-mi mențin atenția și concentrarea doar pe plusuri.

Cea mai puternică imagine (și cea mai frumoasă) - ș-or fost câteva - este aceea a lui Yeong-hye stând în mâini și așteptând să-i crească rădăcini, pentru că așa-s toți copacii, oameni cu susul în jos. Și repet cea mai înduioșătoare întrebare, pe care prea curând n-o voi uita, fiind și credința mea: -Și ce? Nu e voie să mori?

Vegetariana de Han Kang, traducere și note de Iolanda Prodan, editura Art, 2024, 247 de pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 420 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

miercuri, 2 aprilie 2025

VEGETARIANA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu