Zambetania: REVOLTA CELOR RĂI

Despre prima carte a lunii aprilie și un record absolut: 250 de pagini citite în doi ani.

De ce astă carte

Am primit Revolta celor răi de la prietena mea Crisa în primăvara lui 2023, poate și mai devreme. Atunci am și început-o. Cum de-n doi ani am buchisit doar 13 pagini se datorează exclusiv talentelor mele speciale de a mă lupta cu orice carte, oricât de nepotrivită, pe viață și pe moarte.

*** Niște Vrăjitoare - partea a doua, când pe prima n-am citit-o

Aflând de pe ultima copertă că este vorba despre eliberarea Ținutului Oz de sub tirania maleficei Dorothy Gale, m-am gândit la splendidul volum Cazul Jane Eyre. Jasper Fforde, prin debutul său, a oferit cititorilor superputerea de a pătrunde în paginile unei cărți și de a schimba povestea și personajele - ceea ce dintotdeauna mi-am dorit. Nu însă în stilul lui Stephen King, să iau scriitorul ostatic și să-l căsăpesc până rescrie totul conform poftelor mele, ci într-un mod mai blând, pe calea oficială a Portalului Prozei, metoda Jasper Fforde. M-am înșelat însă, cele două cărți se aseamănă doar prin reconfigurarea completă a lumilor fictive clasice.

După evenimentele din Dorothy trebuie să moară (primul volum al seriei de patru - Eliberarea ținutul Oz), o urmărim pe Amy Gumm, fata adusă în Ținutul Oz cu misiunea de a răsturna tirania lui Dorothy. Oz continuă să fie afectat de corupția și răutatea răspândite de Dorothy și aliații ei. Amy este împinsă să ia decizii dificile pe măsură ce încearcă să adune părțile magice care vor ajuta la restabilirea echilibrului în Oz. Ținutul Oz este prezentat într-o lumină complet diferită: un spațiu sumbru, decimat de magie și control abuziv. Pădurile, satele și palatele odată pline de culoare și speranță sunt acum dominate de teroare.

Listă de personaje: Amy Gumm - protagonista care se confruntă nu doar cu dușmani externi, ci și cu dileme despre ce înseamnă să fii erou, să ierți, să iubești, să renunți; Dorothy Gale - o figură malefică, coruptă de magia Ținutului Oz; noi și vechi aliați (Nox, Mombi și restul Ordinului Revoluționar al Tărâmului, care luptă alături de Amy) și personajele clasice reinterpretate - Omul de Tinichea, Sperietoarea și Leul, acum versiuni distorsionate ale celor cunoscute, fiecare dezvăluind o latură întunecată.

Esența misiunii din volumul doi – pariez că nici în primul nu a fost alta – este uciderea lui Dorothy. Aceasta e posibilă doar dacă sunt obținute: inima metalică și mecanică a Omului de Tinichea, curajul Leului și creierul lui Sperie-Ciori.

Dar îți ofer un ultim sfat: ca să treci de negură, trebuie să fii dispusă să devii tu însăți.

Inițial, mai mult de jumătate de carte, povestea a fost prea complicată pentru mine. Complicată în sensul că răsturnările de situație păreau gratuite, doar pentru a lălăi ceva complet previzibil. Având în vedere că există continuări (încă două volume chiar), devine evident că protagonista n-are cum muri, deci surprize pe linia asta n-au cum apare. Și de are o misiune sau de are 100, e limpede că finalul este unul singur - va ajunge la capăt în viață. Nici despre probabilitatea ca Dorothy să moară la jumătatea seriei, nu-s prea multe de greșit.

După ce m-am lămurit despre situația previzibilă a celor două tabere la final, am început să fiu atentă la detalii - dacă pe sensul principal tot nu exista loc de surprize. Nu mi-a plăcut Amy, deși (presupun) că povestea ei de viață nu-i cea mai roz dintre toate. Și cu suferinzii eu cam empatizez, chiar de-s doar personaje de carte. Parcă prea multă veselie pentru situațiile tragice pe care povestea i le cere rezolvate. Ba e foarte puternică, ba extrem de slabă. Mai e și super îndrăgostită - un alt păcat capital.

În vechea mea viață, fusesem ținta ironiilor lui Madison Pendleton, fusesem folosită de mama și ignorată de cam toți ceilalți. Fiindcă niciodată nu avusesem ceva special. Niciodată nu fusesem puternică.
Atunci când visam să plec din Kansas, tot ce-mi doream era să găsesc un loc în care să pot conta și eu. Unde să pot fi cineva, unde să am un scop.

Așa că-n lipsa unei acțiuni care să mă cucerească ș-a unor personaje asemenea, am fost foarte atentă la scriitură și la toate detaliile poveștii. Mi-a plăcut, pe alocuri, foarte mult cât de unitar e tabloul inventat de Paige pentru universul paralel celui clasic al lui Baum.

Există o structură asemănătoare, căreia-i înțeleg menirea, între cele două povești - magie, aventuri captivante, personajele memorabile, lecții universale despre curaj, prietenie și descoperirea de sine. Oricât a sucit Danielle Paige scenariul - de sus în jos, când pe dos, când pe negru - pân la urmă prea puțin s-o abătut de la original. Sigur, cu diferența evidentă că a fost scrisă un secol mai târziu și actualizată vremurilor noi. Un mare plus: nimic nu este doar alb or negru, bine sau rău, ca-n poveștile clasice.

Tare mai îmbătrânesc urât! Nicio poveste nu-mi mai intră în nazuri.

Despre steluțe

Parcă 20 de cărți aveam abandonate la începutul anului. În ianuarie, când mi-s turată pe recuperat restanțe, m-am reapucat - după doi ani - de Revolta celor răi. Nu m-o prins nici de astă dată, dar nici nu-mi doream s-o mai văz în următorii trei ani pe noptieră, în toate zilele. Așa că m-am luptat aprig s-o înfrâng, la final de martie, când oricum n-aș fi vrut să încep o lectură nouă. În seara lui 1 aprilie, aproape de miezul nopții, mutam cartea în teancul celor de povestit pentru Zambetania și victorie mai mare n-am simțit anul ăsta. De gat și textul, mi-s dublu mulțumită. Am verificat, doar 14 volume aveam neterminate din anii anteriori.

Poate că, ușor, anul ăsta încerc a renunța la cărțile ce nu se vor citite, chiar dacă dintotdeauna sufăr de boala incurabilă: o carte începută nu se abandonează, orice ar fi! Posibil ca povestea să mă fi prins prea târziu și din cauză că este volumul doi. N-am avut cantonament cu primul ș-atunci fu mai greu. Zic și eu. Oricum, cartea este de sine stătătoare și nu-i greu de priceput despre ce a fost vorba până la ea.

Revolta celor răi de Danielle Paige, traduce din limba engleză de Claudia Roxana Olteanu, editura Corint Books, 2019, 269 de pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 420 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

miercuri, 9 aprilie 2025

REVOLTA CELOR RĂI - DANIELLE PAIGE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu