Zambetania: TREI

De ce astă carte

Ultima carte ascultată în 2023 fu Trei. Am ajuns la ea răsfoind dosarul Veronicăi Soare, una dintre puținele voci potrivite urechilor mele. Noroc că-mi fui răcită multe zile, altfel defilam cu Trei nici la Paștele Cailor.

***** Prietenii care dor tare până fericesc

O legătură specială de prietenie între trei oameni pornită, hăt, în fragedă pruncie. Îmi plac mie mult cuvintele astea două, fragedă pruncie, în fapt e vorba despre clasa a V-a și anul 1986. „Erau trei sau nu era nimic.” Adrien, Nina și Etienne. Mereu împreună, împărțind totul și visând la un viitor comun la Paris. Uniți de speranțe, greutăți, dragoste.

O bucată amplă a romanului ne poartă pe drumul prieteniei, ne dezvăluie secrete, ne comunică amintiri. Chiar de nu există garanția lui până moartea ne va despărți, întregul tablou ne întărește credința asta.

Numele meu este Virginie. Astăzi, dintre Nina, Adrien și Etienne, doar Adrien mai vorbește cu mine. Nina mă disprețuiește. În ceea ce-l privește pe Etienne, eu sunt cea care nu-l mai vrea. Cu toate acestea, m-au fascinat încă din copilărie. Nu m-am atașat niciodată de altcineva în afară de cei trei.

Zbang, 2017! O mașină e găsită pe fundul unui lac din cătunul copilăriei celor trei protagoniști. Virginie tre să cerceteze evenimentul conform fișei postului. Este jurnalistă. Chiar de-i vocea principală a cărții, naratorul care ne plimbă prin toate lumile lui Trei ș-are un trecut ce pitește câteva enigme, n-am prea empatizat cu ea. Pur și simplu n-o mai încăput, cei trei îs tot ce-am putut abia duce.

Nu-i un roman cu răsturnări spectaculoase și prea multă acțiune. În ciuda lungimii, este foarte sărăcăcios în fapte. Multe pagini sunt dedicate mediului dintâi, 1986. Nu-i destul să citești: erau cei mai buni prieteni din lume. Tre să te convingă împreună trainic. S-aterizezi în 2017, între ei separați, dar să nu te clintești în credința lui împreună veșnic, oricare ar fi piedicile așternute-n cale. Am simțit multe emoții de-a lungul lecturii, fu un carusel necontenit de la bucurie la durere, dar nicio clipită nu m-am îndoit. Și-i posibil să fi eliminat astfel un suspans pe care autoarea l-a gândit pentru multe dintre etape. Nu-i bai! M-am bucurat de poveste și scriitură.

N-aș vrea din textul meu să se-nțeleagă că Trei este o carte siropoasă, cu floricele roșii și porumbei albi. Conține multă durere, foarte multă, nu există familii perfecte cu vieți idilice. În multe momente nu există nici măcar sprijin, deși prietenia e cocoțată p-un soclu, are statuie.

Vă recomand a porni în călătoria aflării celor trei destine de viață reală, nu de carte. E un privilegiu să poți citi negru pe alb cum toate deciziile au consecințe, cum fiecare pas mai la stânga or mai cea te îndepărtează or apropie de esența e ceea ce ești, cum nu există întâmplare și fără rost în niciun om răsărit în cale, despre puterea dragostei și valoarea sentimentelor, despre viață cu bune și cu rele.

Pentru că nu mă-ntreabă nimeni, îmi răspund singură: Vindecare aș numi romanul de astăzi. L-aș transforma într-un manual cu instrucțiuni simple de folosire: uite, omule, nimic nu-i continuu strâmb, pierdut. Când tu crezi că ai ratat startul, nu-i decât o oportunitate în plus să te izbăvești. Când nu vezi nicio luminiță și căi de scăpare, te dă un pas mai în spate. Acum privește limpede. Ai ajuns în alt punct decât cel pe care l-ai visat și pentru care ai investit. Simte-l, adulmecă-l. Din adânci suferințe clădește-ți credințe și nădejdi!

E o carte frumoasă, prea frumoasă.

Despre steluțe

Mi-a plăcut foarte mult cum au fost construite complex personajele și poveștile. O avut atât de multă emoție puternică încât ar sări ușor de numărul maxim al steluțelor, de asta ar fi posibil. M-a atras jocul rolurilor. Întâi crezi că-i romanul Ninei, apoi te sucești spre Adrien și la final poți paria cu siguranță că vedetă este Etienne. Se termină cartea, se scurge timpul și nu se schimbă nimic: tot tu ești protagonistul. Chiar de pare că ore multe ai bocit sfânta treime, în fapt nu fură decât încălecări dureroase ale propriilor bagaje emoționale, perspective.

Ultima carte ascultată în 2023, căreia nu-i publicasem scrisoare de dragoste fu Trei. Or rămas în așteptare cele multe în format tipărit. De mai ajung la pat două săptămâni legate, mai și recuperez din restanțe. De nu, nu!

Trei de Valerie Perrin, narator Veronica Soare, durata 17h21m.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 350 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai scris despre:

luni, 26 februarie 2024

TREI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu