Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
UN STAR AL VEȘNICIEI
Am ajuns la cinema pe anul ăsta pentru prima dată și ce filme! Îs două. Întâi am bocit în miez de noapte la Freddieli lu' Rami Malek. Și când am crezut că mai mult de atât nu poate durea un film, am ajuns în seara cu 40 de ani fix la A star is born. L-am plâns de la un capăt la altul, prin multe clipe cu sughițuri și făr de respirație. Când s-au aprins luminile, după două ceasuri jumate, nu mai aveam niciun șervețel curat și singura soluție o fost să mă mucesc pe mânecile hanoracului. De atunci ascult făr de încetare concertul din '85 Live Aid și Lady Gaga & Bradley Cooper. Pentru un afon care urmărește muzică mai niciodată, n-aș zice că-i puțin. De completez tabloul cu dedicațiile pe care le primesc acasă și-n laborator de atunci, imaginea e deplină.
SĂ PRIMEASCĂ ÎN DAR NUMELE MARIA
- Maria, avem o fetiță minunată de aseară. Are trei luni, este atât de frumoasă, se numește Maya!
Deja boceam de dragul veștii. Nu mă gândeam decât la ce minune minunată. În secundele alea nu mai conta ceea ce știam cu adevărat: că ei doi sunt infertili, că ieri pe vremea asta nu era niciunul gravid, nici ieri, nici în iunie. Îl și vedeam pe Dumnezeu coborând în apartamentul de la etajul doi cu puiul de barză doar pentru că ei doi merită să-și împlinească viața.
- Da, când a intrat pe ușă de la sală, mi-a aruncat geanta să o descarc în mașina de spălat. Și acolo, printre sudori, era Maya. E cel mai frumos husky din lume! Aproape am leșinat de fericire.
- Ei, păi dac-am bocit la gândul unui pui de om, pot lăcrima și la asta, să vă fiți sănătoși dară!
O trecut o lună de când am tresărit pe emoțiile astea. Ce s-o schimbat? Mai nimic, doar că fetița patrupedă e strigată Maria și, din când în când, în laborator se aude: Maya, ce mai e de fabricat?
O, da! N-am crezut că mai văd în viața asta cântarul sub 60. Probabil au fost planetele aliniate să zăresc singura clipă când s-o petrecut miracolul. Apoi am plecat în concediu unde am adunat: ciorbă, ciorbă, ciorbă, papanași, papanași, plăcinte, gomboți, gogoși, pepene roșu murat, pepene roșu murat, salată de vinete, păstrăv la cuptor, păstrăv la tigaie.
Ședeam pe băncuța de-o are Crisa în bucătărie și mă-ntrebam cât mai pot mânca pân o să crăp. În timp ce-n cap aveam muștruluiala asta, îmi ungeam feliile de pâine cu salată de vinete și gogoșile cu dulceață. A fost o misiune tare dificilă aceea de a integra pe același traseu cele două plus șuncă și brânză. Îmi era rău de la supraplin, dar tot mai vroiam.
Răspunsul l-am descoperit abia când m-am întors acasă la frigiderul gol. În anul care se împlinește curând, cel cu muncă multă și istovitoare, am gătit de foarte puține ori. Congelatele de la Lidl au devenit meniurile noastre de bază. Să cer de la mama de trei ori pe zi ciorbă fu exact în compensare. Ș-apoi să fii musafir în case de oameni dragi, făr să ai în cap de alde: apoi trebuie să spăl vasele, să întind toate rufele, poate e vreme și de pregătit rucsacuri și de scris cinci rânduri și de citit unu, ce poate fi mai strașnic?
- Bunuțule, mulțumesc că nu gătesc la fel de gustos ca prietenele mele! Aș sări suta de kile în trei luni.
SUNETUL MUNTELUI
Aveam în cap o hărmălaie de mă și mir că nu-i dădea pe afară sonorul. Era prima zi pe munte și una dintre primele de vacanță ale anului ăstuia, dar în capul meu nu-ncăpeau în șir lin: sigur nu mai găsesc pe nimeni în laborator la întoarcere, grădina e varză, acum ambele grădini sunt varză, n-am mai publicat rețetă de la Paște, măcar de Crăciun să ajung cu o a doua, de-aș rămâne cu banii pentru chirie, ar fi grozav!
- Maria, auzi sunetul muntelui?
- ?! Sigur că da, taman ce mă gândeam la cât de multe sunt nerezolvate!
Uneori, pe munte, mi-i drag să îmbrățișez copacii. Îi aleg pe cei supli, să-i pot cuprinde deplin, îmi așez tâmplele pe scoarța rece și aspră și nu mă concentrez decât pe inspir-expir-inspir-expir. Întâi mi-au atras atenția păsările, gângureau atât de fericite. Pe undeva, de la ceafă spre fund, mă mângâia căldura soarelui. Oare ce povești știu rădăcinile tale, Copăcel? Știi, dumneata, că-n filmul de aseară Morgan Freeman spunea că sunetul muntelui e vocea lui Dumnezeu? Fă-ți Rai din tot ce ai! Sunt atât de blânzi anii ăștia ultimi, cine ar fi crezut că toate căutările și rătăcirile vor înceta atât de ușor? Eu nu, niciodată!
- Haaaappciuuuuu! O răsunat ca un tunet strănutul lui B.
- Bogriță, te rog, mai încet, vrei să sparii muntele?! Hai, sănătate!
PE LISTA LUI MI-AR PLĂCEA SĂ
Se adaugă: vreau o mașină de cusut și cursuri de croitorie din martie! Când am plătit cu 50 de lei schimbarea fermoarului la bluza lui B. nu m-am văicărit. Era o urgență. Trebuia uitată în taxi cu fermoarul reparat. Dar amuș când o fost 40 de lei un petic pe gaura din genunchii pantalonilor copilului, m-am hotărât!
_______
Aveam în cap o hărmălaie de mă și mir că nu-i dădea pe afară sonorul. Era prima zi pe munte și una dintre primele de vacanță ale anului ăstuia, dar în capul meu nu-ncăpeau în șir lin: sigur nu mai găsesc pe nimeni în laborator la întoarcere, grădina e varză, acum ambele grădini sunt varză, n-am mai publicat rețetă de la Paște, măcar de Crăciun să ajung cu o a doua, de-aș rămâne cu banii pentru chirie, ar fi grozav!
- Maria, auzi sunetul muntelui?
- ?! Sigur că da, taman ce mă gândeam la cât de multe sunt nerezolvate!
Uneori, pe munte, mi-i drag să îmbrățișez copacii. Îi aleg pe cei supli, să-i pot cuprinde deplin, îmi așez tâmplele pe scoarța rece și aspră și nu mă concentrez decât pe inspir-expir-inspir-expir. Întâi mi-au atras atenția păsările, gângureau atât de fericite. Pe undeva, de la ceafă spre fund, mă mângâia căldura soarelui. Oare ce povești știu rădăcinile tale, Copăcel? Știi, dumneata, că-n filmul de aseară Morgan Freeman spunea că sunetul muntelui e vocea lui Dumnezeu? Fă-ți Rai din tot ce ai! Sunt atât de blânzi anii ăștia ultimi, cine ar fi crezut că toate căutările și rătăcirile vor înceta atât de ușor? Eu nu, niciodată!
- Haaaappciuuuuu! O răsunat ca un tunet strănutul lui B.
- Bogriță, te rog, mai încet, vrei să sparii muntele?! Hai, sănătate!
PE LISTA LUI MI-AR PLĂCEA SĂ
Se adaugă: vreau o mașină de cusut și cursuri de croitorie din martie! Când am plătit cu 50 de lei schimbarea fermoarului la bluza lui B. nu m-am văicărit. Era o urgență. Trebuia uitată în taxi cu fermoarul reparat. Dar amuș când o fost 40 de lei un petic pe gaura din genunchii pantalonilor copilului, m-am hotărât!
_______
În arhivă:
Deci am o scuza de suta de kile :))))
RăspundețiȘtergereLa noi sa vii cand vrei! Promit sa ascund cantarul si sa te privesc in ochi cand iti spun ca arati foarte bine :*
Serios, Crisule! Eu și B. de-am mânca în toate zilele cum am mâncat la tine și la G. am avea cel puțin două sute de kile, fiecare! :))))
Ștergere:D
Ștergere