Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Prin seria Despre lucrurile simple mă strădui să-mi păstrez intacte câteva dintre emoțiile cele puternice. Nu întotdeauna am disponibilitatea de a le așterne-n cuvinte și atunci pier sub asaltul momentelor de le urmează.
Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
- Am fost fericită când am nimerit peste versurile acestea soresciene. Sunt concluzia perfectă pentru introducerea mea: un viitor luminos, pe care l-am trăit murindu-l!
UCENICA PRIMEȘTE LECȚIILE TOATE CU ÎNCÂNTARE ȘI ENTUZIASM, EXACT CEEA CE EU NU MAI ȘTIU A FACE
Fu olecuță de zarvă în dimineața aia, ceea ce m-o și trezit. Când Măria mea doarme, chiar de nu-i liniște deplină, se aud doar de alde: mai încet, se odihnește Maria! Când zic dimineața aia, mă refer că era trecut bine de zece.
Ce iscase tărăboiul purtat pe tonuri înăbușite?
A., fratele lui B., se împotrivea ca Oma să pregătească frigănele la micul dejun pe motiv că Maria le face mai bune.
Oma nu doar că nu înțelegea ce poate fi mai bun la pâinea cu ou, dar n-ar fi acceptat în ruptul capului să mut o furculiță, dară să gătesc, fie el un biet mic dejun întârziat.
Iacătă-mă-s în pijamalele cele roz, necheptănată de vro două săptămâni, semiadormită, căci ora normală de trezire ar fi fost unu de amiază, lângă aragaz, stingând conflictul. Bunica are pantaloni din catifea, cămașă lila cu guleraș și volănașe, șorțuleț lucios, cu siguranță în zori n-o sărit peste parfum și fixativ.
Oma se lămurește repede care mi-i secretul. Nu trec pâinea doar prin ou înainte de tigaie, ci și prin lapte. Or ea asta n-o auzit în cei decât 93 de ani.
- Oma, pâinea aia nu pare să fie înmuiată în lapte. Ai uitat deja traseul?
- Cum să omit asta?! Uite-l cum se scurge. Sunt o ucenică conștiincioasă! Ce credeai?!
Pentru prânz o învățat să gătească chili con carne de la fii-sa nemțoaica, și eu împreună cu ea, iară-n toată ziua aia nu s-o auzit prin casă decât de alde: de-aș mai avea mulți ani de trăit, sunt atât de multe pe care nu le știu la nouăzeci și patru de ani!
- Maria, rețetele astea sunt atât de grozave! Te superi dacă le repet o dată la două săptămâni?!
- Foc mă fac, Oma! Păi, cum?! Eu când vin la tine, cobor din pat doar pentru a mă așeza la masă, nu trec prin bucătărie nici pentru o lingură, iară tu să nu-mi asiguri un meniu variat?! Ce fel de bunică ești tu?! Hai, zi repede, groaznico!
Ș-o râs în hohote amintindu-mi de ce am îndrăgit-o atât de mult din prima secundă: pentru că se prinde repede când glumesc și atunci râde cu ochii și cu sunet or răsplată mai mare nu se există. Și pentru că-mi amintește de mama, care nu m-ar privi în ochi și n-ar lega două vorbe cu mine, chiar de-ar trece ani între revederi, dar care m-ar striga de cinci ori pe zi la masă. Așa iubește ea cu răsfăț beșnițos și dezmăț culinar! Slavă ție Universule, că m-am vindecat măcar de beteșugu ăsta. Târziu, drept e.
PRUNCUL, AȘA-I SPUNE MUMĂ-SA CĂCI PENTRU EA ASTA SUNT TOȚI
- Maria, A. e un prunc mai special, cu probleme, să nu-ți faci griji la reacțiile sale diferite!
Dacă fiul ei P. era acolo, și era, n-aveam a mă-ndoi de frumusețea zilei. P. este unul dintre puținii micuți pe care-i cunosc doldora-n povești. Orice creangă și orice gând nebunesc e transformat rapid într-un basm.
- Maria, lui A, îi e frică de apă. Poți crede asta?!
- Pot crede P., pentru că A. încă nu a aflat cât de frică îi este apei de el. Dar când va merge cu voi la mare, o să descopere repede cum fuge apa înapoi de spaimă când el doar o atinge cu picioarele la mal.
- Maria, mi-am închis vocea în bidonul cu apă, să nu bei de acolo!
- Eu nu mă ating de sticla ta cu apă. P., dar nu știu cum se face că tu acum guști din cel în care eu am închis-o pe cea a bunicii bătrâne și răgușite, care după fiecare cuvânt tușește, ai cam încurcat-o, o vreme n-o să mai poți vorbi...
- Măi, ce băieți cuminți avem noi la masă! laudă B. așezarea.
- Bogriță, de ce zici doar de băieți, de fetița dintre ei de ce nu spui nimic?! arunc eu hotărâtă.
În aceeași secundă, cei doi copii care stăteau unul lângă altul, pe scaune, de cel puțin un ceas, se întorc unul spre celălalt cu uimire și spaimă. Oi, doamne, reacția lor o depășit cu mult nivelul glumei mele.
Soarele apune peste malul pe care ne-am adunat să-l aniversăm pe tatăl lui P. Băiețelul special fredonează o melodie despre mare, P. ordonă liniște ca să asculte glasul mării, îl conving repede că are superputerea de a auzi doar apa dintre toate zgomotele terasei, B. îmi caută degetele pentru a le atinge cu blândețe și știu că-i iară un moment pentru colecția mea de suflet.
- Hai, Maria, mai repede! Și mă gonește pe niște trepte care se vor opri direct în apă după ce deja aveam amețeli de la mișcările grave ale podețului pe care abia ce-l traversasem. A. pășea în urma noastră cu mai mari rezerve decât ale mele.
- P. văd și eu comoara de aici, dar zău că nu merită să mor de frica apei pe lângă ea.
- Dal si apa se teme de tine! m-o încurajat băiețelul special strângându-mi cu forță mâna. Și apoi toată seara nu s-o auzit decât eu vleau să melg cu ea si să doalmă la noi.
După ce mi-am adunat inima de prin toate cotloanele prin care zburase de fericire, am avut o revelație. Eu am acasă un băiețel altfel care ar merita mai multă atenție și drag pentru a ajunge la eu vleau să melg cu ea. Și ce dacă nu am ușurința și firescul de a interacționa cu el cum o fac cu toți ceilalți? O cale tre să existe, și după ce-mi schimb ochelarii, a doua oară într-o lună, o voi găsi musai.
6 AUGUST SAU ZIUA DIN CARE NU AM MAI FOST NICIODATĂ SINGURĂ
Poate că nu-mi amintesc tot ce mi-ai povestit de dimineață, probabil că nici aseară nu am fost foarte atentă la toate bucuriile tale de peste zi, dar îmi amintesc aievea amiaza aceea în care descălecai pentru prima dată în viața mea, 6 august 2016, ora 13,35. Îmi ziceam atunci că ești cel mai frumos bărbat de mi-o răsărit în cale, pe seară cel mai luminos și în zorii următori cel mai cald.
Poate că doi ani sunt puțini. Noi nu avem laolaltă mai mulți ani de împreună decât separați cum au prietenii noștri cei mai buni, dar pentru mine sunt toate îmbrățișările făr de număr și toate momentele în care îmi ești liniște și zâmbet și astea-s mai multe decât am oferit și primit eu în toți anii făr de tine. Golurile mele de afecțiune încă nu-s pline și asta mi-i uimirea cea mai mare, clipele următoare ating noi niveluri ale dragului, deși eu m-am lămurit încă de la începuturi că ești cel mai frumos, mai luminos și mai cald al meu.
La mulți ani, nouă, neperfecții!
La multi ani dragilor!!!! Sa va jucam la nunta! :D
RăspundețiȘtergereSă ne jucăm oricând, nunta nu-i pentru noi :)
Ștergere