Anul acesta voi bate toate recordurile în ce privește numărul cărților citite. Sunt contracronometru în fiece zi cu ele. Dacă la ultimele două motivul era dăruirea lor imediată, la cea de azi este vânzarea imediată. Mă rog, pe cât de imediat se poate realiza asta pe Olx.
Uneori am poftă de a citi cărți pe care le-aș fi adorat în adolescență, d'alea ale uriașilor literaturii, cu ierni strașnice, fătuci în zdrențe, avari bogați, povești. Așa mi-am cumpărat în urmă cu vro trei ani două volume, despre unul povestesc amuș. Atât de mare mi-o fost cheful de a citi un roman de dragoste, încât în cei 2 or 3 ani nu i-o mai venit rândul.
M-o năpădit toana abia după ce am încărcat intenția de vânzare pe site, așa încât am stat cu mare teamă ca va trebui să predau cărțile înainte de a ajunge la ultima pagină. Din fericire, nu fu cazu!
Angélique, o fetiță de 9 ani, orfană de ambii părinți, după ce se adăpostește într-o noapte cruntă din iarna lui 1860 în pragul casei soților Hubert, urmează să le fie ucenică la broderie și să trăiască împreună în locuința din Beaumont-l'Eglise, aflată la treizeci de leghe de Paris, la ușa căreia și degerase în noaptea cea aprigă.
Zola croșetează pe îndelete lumea în care Angélique înflorește în supunere, neprihană și credință. Ca în jumătate din poveștile citite anul acesta, destinul personajului principal se identifică în esență cu cel al personalității pe care o admiră. Icoană pentru Angélique este Sfânta Agnes, fecioara, cu viața și martiriul său.
Ucenica își întrece maeștrii în arta brodatului, ceva finețuri pentru biserici, n-am priceput limpede asta (plus patrafiru ăla de-l poartă preoții peste veșminte la slujbe), iară îndeletnicirea e surprinsă în toate detaliile la micron (cercurile de lemn ale gherghefului, pânza care trebuie încleiată și albită, apărată de o hârtie rezistentă și ținută într-o pălărie cu rol de cutie, firul de aur încărcat pe broșe, cu care apoi se coase, mosoare cu mătase, metodele pentru a obține broderii în relief).
Mi-a fost mare bucurie cartea asta. Parcă eram în copilărie, pe preșul țesut de Buna, sub nucul cel bătrân și fremătam la drama prințului și a prințesei visând la propria-mi poveste de dragoste. M-o plimbat Zola prin secolul ăla cu procesiuni, cerșetori și oameni temători cum nu ar fi reușit azi niciun documentar History.
Din fericire pentru pofta mea neostoită de tragedii, mai am un volum ce pare construit pe calapodul ăstuia. Iar am treabă, de n-o fi cu ghinion să mă sune clientul în toiul acțiunii.
Fragmentul meu preferat:
... încheie cu noul patron contractul, prin care acesta se obliga să se poarte blând cu copila, s-o țină curată, s-o deprindă să se ducă la școală și la biserică, să aibă un pat în care să doarmă singură...Anii trec, familia cea nouă hotărăște să adopte fetița, care-ntre timp devine majoră.
Zola croșetează pe îndelete lumea în care Angélique înflorește în supunere, neprihană și credință. Ca în jumătate din poveștile citite anul acesta, destinul personajului principal se identifică în esență cu cel al personalității pe care o admiră. Icoană pentru Angélique este Sfânta Agnes, fecioara, cu viața și martiriul său.
Ucenica își întrece maeștrii în arta brodatului, ceva finețuri pentru biserici, n-am priceput limpede asta (plus patrafiru ăla de-l poartă preoții peste veșminte la slujbe), iară îndeletnicirea e surprinsă în toate detaliile la micron (cercurile de lemn ale gherghefului, pânza care trebuie încleiată și albită, apărată de o hârtie rezistentă și ținută într-o pălărie cu rol de cutie, firul de aur încărcat pe broșe, cu care apoi se coase, mosoare cu mătase, metodele pentru a obține broderii în relief).
... Angélique devenise o brodeză excepțională, de o iscusință și un gust de care soții Hubert se minunau. Pe lângă ce o învățaseră ei, fata aducea pasiunea, care dădea viață florilor, sinceritate simbolurilor. Sub mâinile sale, mătasea și aurul se însuflețeau, un elan mistic avânta cele mai mici ornamente, se dăruia cu toată imaginația sa mereu trează, cu toată credința sa în lumea celui nevăzut...Apoi, la vârsta cailor verzi pe pereți, se naște și visul.
... aș vrea să mă mărit cu un prinț... Un prinț pe care nu l-am mai văzut niciodată, care să vină într-o seară, la asfințitul zilei, să mă ia de mână și să mă ducă într-un palat... Și ce-aș mai vrea, aș mai vrea să fie nemaipomenit de frumos, nemaipomenit de bogat, oh, cel mai frumos și cel mai bogat din câți au trăit pe fața pământului!...De aici nu mai dezvălui. Am nimerit în prima recenzie despre carte să citesc taman despre sfârșitul pe care mi-aș fi dorit să nu-l aflu înainte de termen. Și tot am savurat povestea și mi-am dorit să fi reținut strâmb împlinirea visului femeiei înger.
Mi-a fost mare bucurie cartea asta. Parcă eram în copilărie, pe preșul țesut de Buna, sub nucul cel bătrân și fremătam la drama prințului și a prințesei visând la propria-mi poveste de dragoste. M-o plimbat Zola prin secolul ăla cu procesiuni, cerșetori și oameni temători cum nu ar fi reușit azi niciun documentar History.
Din fericire pentru pofta mea neostoită de tragedii, mai am un volum ce pare construit pe calapodul ăstuia. Iar am treabă, de n-o fi cu ghinion să mă sune clientul în toiul acțiunii.
Fragmentul meu preferat:
... nu-i așa că miracolul este regula comună, mersul obișnuit al lucrurilor? El există în stare vie, continuă, se produce cu o ușurință nemaipomenită, la momentul potrivit, se multiplică, se desfășoară, se revarsă, chiar și inutil, pentru plăcerea de a nega legile naturii. Se trăiește la același nivel cu Dumnezeu...
* Visul - Emile Zola, editura Litera Internațional 2012, Colecția Romanul de dragoste, traducere din limba franceză și note de Nicolae Teică, 281 pagini
**
Zilele acestea, jurnalista Sanda Nicola a născut o fetiță, Agnes. Întâmplarea aceasta este o minune adevărată, dar nu despre ea scriu, ci despre o amintire prețioasă pe care mi-o declanșat-o vestea.În urmă cu vro zece ani împărțeam cu doamna B. același birou și același televizor. Sanda era preferata noastră de pe canalul de știri pe care-l urmăream, parcă Realitatea. În zilele alea era corespondent special de la Roma, murise Papa Ioan Paul al II-lea sau se alegea succesorul, nu-mi amintesc evenimentul. Și Sanda apărea la toate jurnalele, din oră în oră or mai des. Și doamna B. se auzea pe fundal în sincron cu știristul: Sanda-n sus, Sanda-n jos, da' mai lăsați femeia să facă și pipi!
Mi-i tare dor de anii și oamenii ăia!
______________
Anu ăsta am mai citit:
1. Shining - Stephen King
2. Colorado Kid - Stephen King
3. Misery - Stephen King
4. Supunere - Michel Houellebecq
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu