Cum aproape am salvat un tort de la moarte prematură - Dezastre #1

De urmăriți Zambetania pe Facebook, știrea asta din ianuarie nu vi-i nouă: 

Dezastre în direct: prăbușirea miniturnului, ediția de weekend. P'a lu megaturnu am cenzurat-o. 

Crema de vanilie, de la prăjitura Lissei cu mac,   este cea care mi-o zdruncinat truda a două zile ș-un dar ce trebea să fie prețios. Știu că nu-i potrivită pentru un tort, am mai testat-o și altă dată, dar nu-mi explic unde mi-o dus DD mințile în ziua-n care am planificat straturile.

După ce minitortul s-o prăbușit, îl pregătisem pentru a poza secțiune, am bocit cu sughițuri pân  mi-am acceptat soarta crudă: asta e, voi cumpăra un tort de la cofetărie!
După ce m-am mai sucit de vro două ori pe lângă pagubă, combinația era perfectă, exact cum o gândisem (un tort nu foarte dulce, însiropat din belșug, cremă de vanilie, sos de ciocolată și de zmeură), m-am hotărât ca tortul mare să-l congelez. Era montat într-un bidon la 5 litri decupat cadru, la diametrul de 15 centimetri. 




Am scos cadrul pentru poze după juma de zi de congelare, se prăbușea tortul, am montat cadrul la loc, l-am plimbat înghețat 40-50 de kilometri cu mașina și am înlăturat forma exact în secunda porționării. G. o zis că-i precum Turnul din Pisa, ceea ce fu un compliment, asta însemna performanța că era în picioare încă. 

Deși o șezut la reanimare în congelator o zi și o noapte, după un ceas de plimbare ș-un altul de vorbe, nu o fost înghețat, nici măcar rece. 
 
Magenta de la glazura oglindă am obținut-o cu pudră de colorant vișiniu și colorant gel roșu. Sigur că intenția mea o fost să aibă culoarea zmeurei. 




Pe Zambetania, la capitolul rețete, anul acesta va cam bate vântu. Mi-am propus să ajung cu 4 pe lună, dar deja pare imposibil. Capitolul azi inaugurat, Dezastre,  ar putea avea viață lungă de mă vor ține nervii să le adun aci pe toate. 


Miercuri, episodul 2 din Dezastre.